Exclusivismul în familie

K, sărmana copilă, asemenea multor altora, are de făcut o lucrare la care nu a visat niciodată. Ea s-a îndepărtat de Dumnezeu. Gândurile ei se concentrează prea mult asupra propriei persoane. Caută să placă lumii nu printr-o dragoste dezinteresată pentru suflete, străduindu-se să le întoarcă la Hristos, ci prin lipsa ai de spiritualitate, conformându-se lumii în spirit și în fapte. Ea trebuie să moară față de sine și să dobândească o experiență în ceea ce privește facerea de bine. Este rece și lipsită de compasiune. Ea trebuie să-și supună acest spirit de gheață, inabordabil, să-l lase să fie topit de razele soarelui dragostei lui Hristos. Este foarte închisă în ea însăși. Dumnezeu a văzut că era o sărmană plantă pipernicită, care nu avea deloc roade, ci numai frunziș. Gândurile ei erau aproape în întregime preocupate de „eu și ceea ce este al meu”. În îndurarea Sa, El a altoit această plantă a dragostei Sale, i-a curățat ramurile, ca rădăcinile să se poată înfige mai adânc. A căutat să atragă la Sine această copilă. Viața ei religioasă a fost aproape întru totul lipsită de roade. Ea este răspunzătoare pentru talantul pe care i l-a dat Dumnezeu. Poate fi folositoare, poate să lucreze în colaborare cu Hristos, dacă va doborî zidul egoismului, care o separă de lumina și de dragostea lui Dumnezeu.3M 534.1

Sunt mulți oameni care au nevoie de compasiunea și de sfatul nostru, dar nu de acel sfat care implică superioritatea celui care îl dă și inferioritatea celui care îl primește. K are nevoie de dragostea lui Dumnezeu, care să-i îmblânzească și să-i topească inima. Privirea și tonul vocii trebuie să fie modelate de o considerație atentă și de o dragoste delicată și plină de respect. Fiecare privire și fiecare inflexiune a vocii care implică „sunt superioară” îngheață atmosfera din jurul ei și se aseamănă mai degrabă cu un țurțure, decât cu o rază de lumină care dă căldură. Sora mea, influența ta este puternică. Tu îi modelezi pe cei cu care te asociezi; altfel, nu ești de acord cu ei. Nu ai nici cea mai mică dispoziție de a te lăsa modelată de influența mai bună a altora sau de a renunța la judecata și la părerile tale în favoarea lor. Îți argumentezi propriul mod de a gândi, îți justifici ideile și purtarea. Dacă nu reușești să-i convingi pe ceilalți, revii mereu și mereu asupra aceluiași punct. Această trăsătură de caracter a ta ar fi valoroasă, dacă ar fi sfințită de Dumnezeu și controlată de Duhul Său cel Sfânt; dar, dacă nu este astfel, ea se va dovedi un blestem pentru tine și pentru alții. Afirmațiile și sfaturile care poartă amprenta unui spirit dictatorial nu sunt roade bune. Tu ai nevoie de dragostea lui Hristos, care să-ți topească și să-ți îmblânzească inima, dragoste care se va reflecta în atitudinea față de familia ta și față de toți cei care sunt aduși în sfera ta de influență.3M 534.2

Mă tem, mă tem foarte mult că J va pierde cerul. Ea iubește atât de mult lumea și lucrurile din lume, încât nu-i mai rămâne deloc dragoste pentru Isus. Este atât de împietrită în egoismul ei, încât lumina strălucitoare a cerului nu poate străpunge zidurile reci și întunecate ale iubirii de sine și ale îngâmfării, pe care le-a ridicat în jurul ei o viață întreagă. Dragostea este cheia care deschide inimile, dar această prețioasa plantă, a dragostei, nu a fost cultivată. J și-a închis atât de multă vreme ochii față de propriul egoism, încât acum nu-l mai poate vedea. A avut atât de puțină experiență religioasă încât, în inima ei, ea aparține lumii și mă tem că lumea aceasta este tot cerul de care va avea parte vreodată. Influența pe care o exercită asupra soțului ei nu este bună. El este afectat de ea și nu își dă seama că are nevoie să fie întărit de harul lui Dumnezeu, ca să poată lua poziție de partea binelui cu un adevărat curaj moral. Ea nu numai că nu vede și nu împlinește lucrarea pe care Dumnezeu o cere din partea ei, dar exercită o influență copleșitoare în a-și opri și soțul [de la lucrarea lui] și a-i lega mâinile. Și, într-o mare măsură, a reușit acest lucru. El este orbit.3M 535.1

Fratele M ar trebui să ia în considerare faptul că Dumnezeu are de la el cerințe care sunt mai presus de orice relație pământească. El are nevoie de alifie pentru ochi, de haina albă și de aur, ca să poată avea un caracter armonios și să primească intrare liberă în Împărăția lui Dumnezeu. Nimic mai puțin decât o convertire deplină nu va putea deschide vreodată sufletul soției lui, ca să-și vadă greșelile și să-și mărturisească păcatele. Ea are de făcut schimbări mari, pe care nu le-a făcut până acum, deoarece nu și-a dat seama de adevărata stare în care se află și nu a văzut necesitatea unei reforme. Lipsindu-i atât de mult bunăvoința de a învăța de la Învățătorul ceresc, Cel care a fost blând și smerit cu inima, ea consideră că blândețea înseamnă servilism, iar spiritul smerit, dispus să-i aprecieze pe ceilalți mai presus decât pe sine, îl consideră degradant și umilitor.3M 535.2

J are un spirit impunător, autoritar, mândru și încăpățânat. Ea nu găsește nimic de dorit într-un spirit blând și liniștit, ca să-l cultive. Această podoabă prețioasă i se pare de o valoare atât de mică încât nu poate fi de acord să o poarte. Manifestă prea des un spirit plin de resentimente, care este la fel de opus Spiritului lui Dumnezeu cum este răsăritul față de apus. Adevărata bunătate este o nestemată de mare valoare în ochii lui Dumnezeu. Un spirit blând și liniștit nu va căuta niciodată propria fericire, ci se va uita pe sine și va găsi o dulce mulțumire și o adevărată satisfacție în a-i face pe alții fericiți.3M 536.1

În providența lui Dumnezeu, sora N a fost separată de familia tatălui ei. Cu toate că și ea manifestă anumite caracteristici specifice familiei ei, faptul că a purtat responsabilități grele a făcut-o să se uite pe ea și să fie preocupată de suferințele altora. Într-o anumită măsură, ea și-a deschis inima cu compasiune și cu dragoste față de familia lui Dumnezeu, manifestând interes față de alții. A fost preocupată de lucrarea lui Dumnezeu. A simțit, într-o anumită măsură, că toți sărmanii muritori alcătuiesc o mare frățietate. A trebuit să se educe singură să se gândească la alții, să lucreze pentru alții și să uite de sine. Cu toate acestea, ea nu a cultivat atât de mult cum ar fi trebuit preocuparea, compasiunea și afecțiunea față de alții pe care trebuie să le aibă urmașii lui Hristos. Trebuie să aibă mai multă compasiune și mai puțin din acea dreptate neînduplecată, rigidă. Când și-a dedicat interesul și timpul importantului subiect al reformei sănătății, ea a trecut dincolo de eul ei. Cât timp a făcut acest lucru, a fost binecuvântată. Cu cât face mai mult pentru binele altora, cu atât vede mai mult ce are de făcut și cu atât se simte mai îndemnată să facă.3M 536.2

Lucrarea ei pentru alții o aduce adesea în situații în care este nevoie să-și exercite credința, pentru a trece cu bine prin greutăți și prin încercări. Dar, în felul acesta, ea primește răspunsuri la rugăciunile stăruitoare, iar credința, dragostea și încrederea ei în Dumnezeu sunt întărite. Experiența se dobândește prin greutăți și încercări repetate. Dumnezeu modelează inima, ca să fie mai mult asemenea Lui. Cu toate acestea, eul strigă neîncetat după biruință. Sora N are nevoie să cultive mai multă delicatețe și grijă atentă în relațiile ei zilnice cu alții. Trebuie să se străduiască să-și supună eul. Dacă este cu adevărat o creștină, ea va simți că trebuie să-și dedice cea mai bună parte a vieții, iar dacă este nevoie, chiar întreaga viață, eforturilor neegoiste și răbdătoare, arătându-și astfel dragostea față de Stăpân. Fără această experiență, ea nu va ajunge la desăvârșirea caracterului creștin.3M 537.1

Sora N a făcut câțiva pași înainte și cei din familia ei simt că i-a părăsit, iar lucrul acesta este un calvar pentru ei. Nu se gândesc la faptul că ea are acum același interes, aceleași preocupări și aceleași obiective în viață ca și ei, ci doar simt că nu se mai pot bucura ca mai înainte de compania surorii lor. Consideră că ea este de condamnat, că s-a schimbat și că afecțiunea ei nu mai este la fel ca a lor. Motivul acestei nepotriviri în ce privește sentimentele este acela că sora N a făcut progrese în a înțelege suferințele altora, în timp ce ei au rămas niște robi leneși, care nu fac lucrarea pe care le-a încredințat-o Dumnezeu pe pământ. În consecință, ei au dat înapoi. Ceilalți membri ai familiei și-au restrâns în mod egoist interesul și afecțiunea la propria persoană și la dragostea lor pentru lume.3M 537.2

N a lucrat pentru o cauză bună. Reforma sănătății a fost pentru ea un subiect de mare importanță, deoarece propria experiență i-a dovedit cât este de necesară. Cei din familia tatălui ei nu au înțeles necesitatea reformei sănătății. Ei nu au văzut rolul important pe care aceasta îl are în cadrul lucrării finale, a zilelor din urmă, și aceasta deoarece nu au vrut să-l vadă. Au alunecat pe făgașul adânc al obișnuinței și le este greu să facă efortul necesar pentru a ieși de pe el. Preferă să fie lăsați în pace. Este îngrozitor să ruginești din lipsă de activitate. Dacă nu încep imediat să facă ceva, membrii acestei familii vor fi cu siguranță cântăriți în balanță și găsiți prea ușori. „Dacă n-are cineva Duhul lui Hristos, nu este al Lui.” Este un limbaj fără echivoc. Cine poate face față testului? Cuvântul lui Dumnezeu este pentru noi o reproducere fidelă a gândirii lui Dumnezeu și a lui Hristos și, de asemenea, a omului căzut, dar înnoit după chipul lui Hristos, care a dobândit un mod de gândire divin. Ne putem compara gândurile, sentimentele și intențiile cu imaginea lui Hristos. Nu putem avea nicio relație cu El, dacă nu suntem dispuși să facem lucrările Lui.3M 537.3

Hristos a venit să facă voia Tatălui Său. Noi călcăm pe urmele Sale? Toți aceia care cheamă Numele lui Hristos trebuie să caute continuu să-L cunoască mai îndeaproape, ca să trăiască așa cum a trăit El și să facă faptele Lui. Noi trebuie să ne însușim lecțiile vieții Lui și să le aplicăm în viața noastră. Hristos „S-a dat pe Sine Însuși pentru noi, ca să ne răscumpere din orice fărădelege și să-Și curățească un norod care să fie al Lui, plin de râvnă pentru fapte bune.” „Noi am cunoscut dragostea Lui prin aceea că El Și-a dat viața pentru noi; și noi deci trebuie să ne dăm viața pentru frați.” Aceasta este lucrarea tăgăduirii de sine, pe care noi trebuie să o facem cu bucurie, imitând exemplul Răscumpărătorului nostru. Viața creștinului este o viață de luptă și de sacrificiu. Trebuie urmată calea datoriei, nu aceea a propriilor înclinații și alegeri. 3M 538.1

Atunci când vor vedea lucrarea care stă în fața lor și vor îndeplini ceea ce Dumnezeu le-a încredințat să îndeplinească, cei din familia fratelui I nu vor mai sta atât de departe de fratele și de sora O, de sora N și de cei care lucrează împreună cu Stăpânul. S-ar putea să fie nevoie de timp ca să ajungem la acea supunere desăvârșită față de voința lui Dumnezeu, dar nu ne putem opri înainte de a atinge acest obiectiv, pentru că, altfel, nu putem fi pregătiți pentru cer. Adevărata religie îl va conduce pe posesorul ei la desăvârșire. Gândurile, cuvintele și acțiunile voastre, ca și gusturile și pasiunile trebuie să fie aduse la supunere față de voința lui Dumnezeu. Trebuie să aduceți ca roadă sfințirea. Atunci, veți simți îndemnul să veniți în apărarea celor săraci, a celor orfani și a celor loviți de nenorocire. Veți face dreptate văduvei și veți alina suferințele celor nevoiași. Veți lucra cu dreptate, veți iubi mila și veți umbla smeriți înaintea lui Dumnezeu.3M 538.2

Dacă vrem să umblăm în lumină, trebuie să-L primim pe Hristos în inimile și în familiile noastre. Căminul trebuie să devină tot ceea ce implică acest cuvânt. El trebuie să fie un mic colț de cer pe pământ, un loc în care afecțiunea să fie cultivată, nu reprimată în mod intenționat. Fericirea noastră depinde de modul în care cultivăm dragostea, compasiunea și adevărata politețe unul față de celălalt. Motivul pentru care în lumea noastră există atât de mulți bărbați și femei cu inimi insensibile este acela că adevărata afecțiune a fost privită ca o slăbiciune, fiind descurajată și reprimată. Partea cea mai bună a naturii persoanelor care fac parte din această categorie a fost pervertită și a fost împiedicată să se dezvolte încă din copilărie, iar dacă razele luminii divine nu le topesc răceala și nu le zdrobesc inima împietrită de egoism, fericirea lor va fi îngropată pentru totdeauna. Dacă vrem să avem inimi sensibile, pline de delicatețe, așa cum a avut Isus când a fost pe pământ, și acea compasiune sfințită pe care o manifestă îngerii față de muritorii păcătoși, trebuie să cultivăm compasiunea pe care o manifestă copiii și care este simplitate pură. Atunci, vom fi rafinați, înnobilați și călăuziți de principiile cerești.3M 539.1

Un intelect cultivat este o mare comoară, dar, fără influența liniștitoare a compasiunii și a dragostei sfințite, nu este de cea mai înaltă valoare. Ar trebui să avem pentru alții cuvinte și fapte de o delicată considerație. Putem să oferim o mie de mici atenții, în cuvinte prietenești și în priviri calde, plăcute, care apoi se vor reflecta asupra noastră. Neglijându-și semenii, creștinii egoiști și nepăsători arată că nu sunt în armonie cu Hristos. Este imposibil să fii în armonie cu Hristos și totuși să fii lipsit de bunătate și de amabilitate față de alții și să le ignori drepturile. Mulți tânjesc îndelung după compasiune și după o atitudine prietenoasă. Dumnezeu ne-a dat fiecăruia dintre noi o identitate proprie, care nu se poate confunda cu a altcuiva, dar caracteristicile noastre individuale vor fi mult mai puțin proeminente, dacă noi suntem cu adevărat ai lui Hristos și dacă voința Lui este și voința noastră. Viața noastră trebuie să fie consacrată binelui și fericirii altora, așa cum a fost viața Mântuitorului nostru. Trebuie să uităm de noi înșine și să căutăm mereu, chiar și în lucrurile mici, ocazii favorabile de a ne arăta recunoștința pentru favorurile pe care le-am primit de la alții, profitând de orice ocazie de a-i încuraja pe alții și de a le alina suferințele și poverile prin acte de amabilitate delicată și prin mici fapte de iubire. Aceste gesturi de amabilitate care, începând în familiile noastre, se extind în afara cercului familial, contribuie la realizarea fericirii în viață, iar neglijarea acestor lucruri mărunte stă la baza unei vieți de amărăciune și de tristețe.3M 539.2

Lucrarea pe care o realizăm sau pe care neglijăm să o realizăm are o influență uimitoare asupra vieții și asupra destinului nostru. Dumnezeu ne cere să folosim orice ocazie care ne este oferită pentru a fi folositori. A neglija să facem acest lucru este periculos pentru creșterea noastră spirituală. Avem de făcut o mare lucrare. Să nu petrecem în lenevie prețioasele ceasuri pe care Dumnezeu ni le-a dat ca să ne desăvârșim caracterul pentru cer. Nu trebuie să fim inactivi sau leneși în această lucrare, deoarece nu avem niciun moment de pierdut, în care să nu urmărim un scop sau un obiectiv. Dumnezeu ne va ajuta să ne învingem defectele, dacă ne rugăm și dacă ne încredem în El. Putem fi mai mult decât biruitori, prin Acela care ne-a iubit. Atunci când scurta viață pe care o trăim în această lume se va încheia și vom ajunge să vedem așa cum suntem văzuți și să cunoaștem așa cum suntem cunoscuți, cât de scurte, ca durată, și cât de mici ni se vor părea lucrurile acestei lumi, în comparație cu slava acelei lumi mai bune! Hristos nu ar fi părăsit niciodată curțile regale, nu ar fi luat asupra Lui natura omului și nu S-ar fi făcut păcat pentru neamul omenesc, dacă nu ar fi văzut că, prin ajutorul Său, omul putea să devină infinit de fericit, să obțină bogății durabile și să primească o viață care să se desfășoare în paralel cu viața lui Dumnezeu. El știa că, fără ajutorul Său, omul păcătos nu putea obține aceste lucruri.3M 540.1

Noi trebuie să avem un spirit al progresului. Trebuie să ne ferim continuu să rămânem inflexibili în părerile, în sentimentele și în atitudinile noastre. Lucrarea lui Dumnezeu implică înaintare. Reforma trebuie să fie dusă mai departe, iar noi trebuie să punem mâna și să ajutăm acest vagon al reformei să înainteze. Acum, lucrul de care are nevoie fiecare creștin este energia, temperată de răbdare și de ambiție și echilibrată de înțelepciune. Lucrarea de salvare a sufletelor încă este lăsată în seama noastră, a ucenicilor lui Hristos. Niciunul dintre noi nu este scuzat. În viața noastră creștină, mulți au rămas piperniciți și nedezvoltați din cauza inactivității. Noi ar trebui să ne folosim cu sârguință timpul, cât ne aflăm în această lume. Cu câtă seriozitate ar trebui să folosim orice ocazie de a face bine, de a-i aduce și pe alții la cunoașterea adevărului! Deviza noastră ar trebui să fie întotdeauna: „Înainte și în sus!”, înaintând în siguranță și cu hotărâre pe calea datoriei și a biruinței.3M 540.2

Cu privire la persoanele menționate, mi s-a arătat că Dumnezeu le iubește și dorește să le mântuiască, dacă ele vor să fie mântuite pe calea aleasă de El. „El va ședea, va topi și va curăți argintul; va curăți pe fiii lui Levi, îi va lămuri cum se lămurește aurul și argintul și vor aduce Domnului daruri neprihănite. Atunci, darul lui Iuda și al Ierusalimului va fi plăcut Domnului, ca în zilele cele vechi, ca în anii de odinioară.” Acesta este procesul de rafinare, de curățare, care urmează să fie realizat de Domnul oștirilor. Lucrarea aceasta pune sufletul la grea încercare, dar numai prin acest proces pot fi îndepărtate zgura și impuritățile. Toate încercările prin care trecem sunt necesare pentru a ne apropia de Tatăl nostru ceresc și pentru a ne conduce la ascultare de voința Sa, astfel încât să-I putem aduce o jertfă neprihănită. Fiecăruia dintre cei al căror nume este menționat aici Dumnezeu i-a dat capacități, talente pe care să le folosească. Fiecare dintre voi are nevoie de o experiență nouă și vie în viața spirituală, ca să poată împlini voia lui Dumnezeu. Oricât de mare ar fi experiența trecutului, ea nu va fi suficientă pentru prezent și nici nu ne va întări să biruim dificultățile care ne așteaptă în cale. Pentru a fi biruitori, noi avem nevoie în fiecare zi de un har nou și de puteri proaspete.3M 541.1

Rareori trecem, în toate privințele, de două ori prin aceeași situație. Avraam, Moise, Ilie, Daniel și mulți alții au fost greu încercați, dar nu în același fel. Fiecare are testele și încercările lui personale pe parcursul vieții, dar rareori vine aceeași încercare de două ori. Fiecare are propria experiență, specifică în caracterul și în circumstanțele ei, pentru a realiza o anumită lucrare. Dumnezeu are în viața fiecăruia dintre noi o lucrare, un plan. Fiecare act, oricât de neînsemnat, își are locul lui în experiența vieții noastre. Noi avem nevoie continuu de lumina și de experiența care vin de la Dumnezeu. Toți avem nevoie de acestea, iar Dumnezeu este mai mult decât binevoitor să ni le dea, dacă noi vrem să le primim. El nu a închis ferestrele cerului înaintea rugăciunilor voastre, dar voi v-ați mulțumit să mergeți mai departe fără ajutorul divin, de care aveați atât de multă nevoie.3M 541.2

Cât de puțin cunoașteți impactul pe care îl au faptele voastre zilnice asupra istoriei vieții altora! Poate credeți că ceea ce faceți sau spuneți nu are prea multă importanță, dar, în realitate, influența cea mai puternică spre bine sau spre rău este rezultatul cuvintelor și al acțiunile noastre. Cuvintele și acțiunile considerate mici și nesemnificative sunt zale în cadrul lungului lanț al evenimentelor umane. Voi nu ați simțit nevoia ca Dumnezeu să-Și manifeste voința în toate acțiunile vieții noastre de fiecare zi. Pentru primii noștri părinți, dorința pentru o singură satisfacere a apetitului a deschis zăgazurile unui potop de nenorocire și de păcat asupra întregii lumi. O, dragele mele surori, dacă ați simți și voi că fiecare pas pe care îl faceți poate avea o influență durabilă și determinantă asupra vieții voastre și asupra caracterelor altora! O, cât de multă nevoie avem de comuniunea cu Dumnezeu! Câtă nevoie avem ca harul divin să ne conducă fiecare pas și să ne arate cum să ne desăvârșim un caracter creștin!3M 542.1

Creștinii vor avea de înfruntat situații noi, vor avea de trecut prin încercări noi, pentru care experiența trecută nu va fi o călăuză suficientă. Acum avem nevoie mai mult decât în oricare altă perioadă a vieții să învățăm de la divinul nostru Învățător. Cu cât vom dobândi mai multă experiență, cu atât ne vom apropia mai mult de lumina curată a cerului și cu atât vom discerne mai clar acele aspecte ale vieții noastre care au nevoie de reformă. Toți am putea să facem o lucrare bună în a fi o binecuvântare pentru alții, dacă am căuta sfatul lui Dumnezeu și dacă l-am urma în ascultare și în credință. Calea celor drepți înaintează întotdeauna, din tărie în tărie, din har în har și din slavă în slavă. Lumina divină va crește tot mai mult, corespunzător cu înaintarea noastră, făcându-ne capabili să facem față responsabilităților și urgențelor care ne stau în față.3M 542.2

Atunci când încercările te apasă, când descurajarea și necredința întunecată îți iau în stăpânire gândurile, când egoismul îți modelează acțiunile, nu îți dai seama că ai nevoie de Dumnezeu și de o cunoaștere profundă și deplină a voinței Sale. Nu cunoști voia lui Dumnezeu și nici nu ai cum să o cunoști, cât timp trăiești doar pentru tine. Te bazezi pe intențiile și pe hotărârile tale bune și, în mare parte, viața îți este alcătuită din hotărâri luate și nerespectate. Lucrul de care aveți nevoie toți este să muriți față de voi înșivă, să încetați să vă agățați de eul vostru și să vă supuneți lui Dumnezeu. Cu bucurie aș lăuda calitățile, planurile și faptele voastre bune, dar Dumnezeu nu a binevoit să mi le arate. El mi-a prezentat acele lucruri care vă împiedică să dobândiți caracterul nobil al sfințeniei, de care aveți nevoie, ca să nu pierdeți odihna cerului și slava nemuritoare pe care El dorește să le obțineți. Îndepărtați-vă privirea de la voi înșivă și îndreptați-o spre Isus! El este totul în toate. Meritele sângelui unui Mântuitor răstignit și înviat vor fi îndestulătoare pentru a vă curăți de la cel mai mic până la cel mai mare păcat. Cu o credință neclintită, încredințați-I lui Dumnezeu păstrarea sufletului vostru, ca unui Creator credincios. Nu mai trăiți tot timpul cu teama și cu neliniștea că Dumnezeu vă va părăsi. El nu vă va părăsi niciodată decât dacă voi vă veți îndepărta de El. Hristos va veni și va locui împreună cu voi, dacă voi Îi veți deschide ușa inimii. Dacă veți muri față de eul vostru și veți trăi pentru Dumnezeu, între voi, Tatăl și Fiul va putea să existe o armonie desăvârșită.3M 542.3

Cât de puțini sunt conștienți de faptul că au idoli pe care îi îndrăgesc și că au păcate pe care le cultivă! Dumnezeu vede aceste păcate față de care voi poate că sunteți orbi și folosește cuțitul Său de curățat ramurile nefolositoare ale pomilor pentru a îndepărta de la voi aceste păcate îndrăgite. Voi toți ați vrea să alegeți singuri cum să aibă loc pentru voi procesul de curățire. Cât de greu vă este să vă supuneți răstignirii eului! Dar când lucrarea aceasta Îi este încredințată în întregime lui Dumnezeu, care ne cunoaște slăbiciunile și păcătoșenia, El alege calea cea mai bună pentru a ajunge la rezultatele dorite. Enoh a umblat cu Dumnezeu într-o viață de luptă continuă și având o credință simplă. Voi toți puteți face la fel. Puteți fi convertiți și transformați pe deplin, puteți fi cu adevărat copii ai lui Dumnezeu, nu doar bucurându-vă de cunoașterea voinței Sale, ci și conducându-i pe alții, prin exemplul vostru, pe aceeași cale a ascultării umile și a consacrării. Adevărata evlavie se manifestă și se exprimă, transmițându-le și altora. Psalmistul spune: „Nu țin în inima mea îndurarea, ci vestesc adevărul Tău și mântuirea Ta, și nu ascund bunătatea și credincioșia Ta în adunarea cea mare.” Oriunde există dragostea lui Dumnezeu, există întotdeauna și dorința de a o exprima.3M 543.1

Dumnezeu să vă ajute pe toți să faceți eforturi stăruitoare pentru a dobândi viața veșnică și pentru a-i conduce și pe alții pe calea sfințeniei.3M 543.2

__________________________________