Datoria față de cei defavorizați

Mi-au fost arătate unele lucruri cu privire la datoria pe care o avem față de cei defavorizați, lucruri pe care simt că este datoria mea să le scriu acum.3M 511.1

Am văzut că, prin providența lui Dumnezeu, văduvele și orfanii, cei orbi, cei surzi, cei șchiopi și cei care suferă în diferite feluri au fost aduși într-o strânsă relație creștină cu biserica Sa, pentru a-i pune la încercare pe cei care sunt poporul Său și pentru a le descoperi adevăratul caracter. Îngerii lui Dumnezeu urmăresc să vadă cum tratăm noi aceste persoane care au nevoie de compasiune, de dragoste și de generozitatea noastră dezinteresată. Acesta este testul la care ne supune Dumnezeu caracterul. Dacă avem adevărata religie a Bibliei, vom considera că Îi datorăm lui Hristos dragoste, bunătate și interes, pe care să le manifestăm față de acești frați ai Săi, iar ca să ne arătăm recunoștința pentru dragostea nemărginită pe care a arătat-o față de noi pe când eram păcătoși și nu meritam harul Său, nu putem face nimic mai puțin decât să dovedim cel mai profund interes și dragostea cea mai altruistă față de aceia care sunt frații noștri și care sunt mai puțin favorizați decât noi.3M 511.2

Cele două principii ale Legii lui Dumnezeu sunt dragostea supremă față de Dumnezeu și dragostea neegoistă pentru semenii noștri. Primele patru porunci și respectiv ultimele șase sunt bazate pe aceste două principii sau, mai degrabă, rezultă din ele. Hristos i-a explicat învățătorului Legii cine era aproapele lui folosind ilustrația cu omul care, călătorind de la Ierusalim la Ierihon, a căzut între tâlhari, a fost jefuit, bătut și lăsat aproape mort. Preotul și levitul l-au văzut pe sărmanul om suferind, dar inimile lor nu au răspuns nevoilor acestuia. L-au evitat, trecând pe partea cealaltă a drumului. Samariteanul a trecut și el pe acolo și, când a văzut că străinul avea nevoie de ajutor, nu s-a întrebat dacă îi era rudă, dacă era din țara lui sau dacă avea aceeași credință, ci a acționat pentru a-l ajuta pe cel aflat în suferință, deoarece era o lucrare care trebuia făcută. I-a alinat suferința atât cât i-a stat în putere, l-a pus pe spatele animalului său și l-a dus la un han, asigurându-se ca tot ceea ce avea nevoie să-i fie asigurat pe cheltuiala lui. Hristos a spus că samariteanul era aproapele celui care căzuse între tâlhari. Levitul și preotul reprezintă o categorie de membri ai bisericii care manifestă indiferență tocmai față de cei care au nevoie de compasiunea și de ajutorul lor. Acești oameni, indiferent de poziția pe care o ocupă în biserică, sunt călcători ai poruncilor. Samariteanul îi reprezintă pe cei care ajută într-adevăr împreună cu Hristos și care urmează exemplul Său în a face bine altora.3M 511.3

Pe cei care arată milă față de cei defavorizați, față de cei orbi, ologi și năpăstuiți, față de văduve, față de orfani și față de cei nevoiași, Hristos îi caracterizează ca fiind păzitori ai poruncilor, care vor avea viață veșnică. În ______________ lipsesc în mare măsură religia personală și simțământul obligației individuale de a simți împreună cu cei care suferă și de a acționa cu o generozitate dezinteresată pentru prosperitatea celor năpăstuiți și defavorizați. Unii nu au niciun fel de experiență în legătură cu această datorie. Toată viața, ei au fost asemenea levitului și preotului, care au trecut pe partea cealaltă a drumului. Există o lucrare de făcut pentru membrii bisericii, lucrare care, dacă rămâne nefăcută, va aduce întuneric asupra lor. Membrii bisericii, atât la nivel colectiv, cât și la nivel individual, trebuie să-și analizeze cu credincioșie motivele și să-și compare propria viață cu învățăturile și cu viața singurului Model corect. Hristos privește toate faptele de milă, de generozitate și de considerație față de cei defavorizați, față de orbi, de ologi, de bolnavi, de văduve și de orfani ca fiind făcute față de El. Ele vor fi păstrate în rapoartele cerești și vor fi răsplătite. Pe de altă parte, se va scrie un raport și împotriva celor care manifestă față de cei defavorizați indiferența de care au dat dovadă preotul și levitul, precum și împotriva celor care profită în vreun fel de nefericirea altora și le sporesc nenorocirea ca să câștige în mod egoist avantaje pentru ei. Dumnezeu va răsplăti cu siguranță orice act de nedreptate, orice manifestare de indiferență nepăsătoare și orice neglijență față de cei năpăstuiți din mijlocul nostru. În cele din urmă, fiecare va fi răsplătit după faptele lui.3M 512.1

Mi s-a arătat că fratele E nu a fost tratat corect de frații lui. Frații F, G și alții au avut față de el o atitudine care nu a fost aprobată de Dumnezeu. Fratele F nu a manifestat niciun interes deosebit față de fratele E, ci doar în măsura în care s-a gândit că ar putea avea avantaje de pe urma lui. Mi-a fost arătat că unii îl consideră pe fratele E avar și necinstit. Dumnezeu este nemulțumit de această judecată. Fratele E nu ar fi avut nicio problemă și ar fi avut din abundență mijloace pentru a se întreține, dacă nu ar fi fost purtarea egoistă a fraților lui care aveau darul vederii, precum și posibilități materiale și care au lucrat împotriva lui, căutând să se folosească de calitățile și de priceperea lui pentru avantajul lor egoist. Cei care profită de eforturile unui om orb și caută să obțină beneficii de pe urma invențiilor lui comit tâlhărie și sunt, în mod real, niște călcători ai poruncilor. 3M 513.1

Sunt în biserică unii care mărturisesc a păzi Legea lui Iehova, dar care, în realitate, o calcă. Sunt oameni care nu își văd propriile defecte. Ei au un spirit avar și egoist și își închid ochii față de păcatul lăcomiei din viața lor, pe care Biblia îl numește idolatrie. Este posibil ca oamenii cu un astfel de caracter să fie considerați de frații lor creștinii cei mai exemplari, dar ochiul lui Dumnezeu citește inima și discerne motivele. El vede ceea ce omul nu poate să vadă — gândurile și caracterul. În providența Sa, El aduce aceste persoane în poziții care, în timp, le vor scoate la lumină defectele de caracter, dacă vor avea bunăvoința să le vadă și să le corecteze, pe cele pe care le pot corecta. Sunt unii care toată viața și-au căutat propriul interes și care au fost absorbiți de planurile lor egoiste, nerăbdători să-și creeze avantaje pentru ei, fără să se gândească prea mult dacă ceilalți vor fi afectați sau incomodați de planurile sau de acțiunile lor. Interesul lor egoist depășește mila și iubirea lor pentru Dumnezeu. Uneori, Domnul permite ca aceia care fac parte din această categorie să meargă mai departe pe calea lor egoistă, în întunericul lor spiritual, până când defectele lor devin evidente pentru toți cei care au discernământ spiritual și ei dovedesc, prin faptele lor, că nu sunt creștini autentici.3M 513.2

Cei care au avere și o sănătate destul de bună, care se bucură de inestimabila binecuvântare a vederii, au toate avantajele în comparație cu un om orb. În cariera lor profesională le sunt deschise multe uși care, pentru un om care și-a pierdut vederea, sunt închise. Persoanele care își pot folosi toate facultățile nu trebuie să își caute propriul interes egoist și să-l priveze pe fratele lor orb de vreo posibilitate, oricât de mică, de a-și câștiga mijloacele de trai. Fratele E este sărac. El este un om firav. În același timp, este orb. Are dorința sinceră de a se descurca singur și, cu toate că trăiește sub povara unor infirmități descurajatoare, nenorocirea nu i-a secătuit impulsurile de generozitate ale sufletului. Cu posibilitățile limitate pe care le are, în ochii lui Dumnezeu el a dorit să facă și a făcut pentru cei care aveau nevoie de ajutor mai mult decât au făcut mulți dintre frații lui care se bucură de binecuvântarea vederii și care au o oarecare avere. Capitalul fratelui E constă în darul de a fi calculat în afaceri și inventiv. El a făcut eforturi serioase și a investit multe speranțe în inventarea unei afaceri prin intermediul căreia să se poată întreține singur, astfel încât să nu fie dependent de frați.3M 514.1

Aș vrea să putem vedea și noi așa cum vede Dumnezeu. Aș vrea ca toți să își dea seama cum îi privește Dumnezeu pe acești oameni care mărturisesc a fi urmașii lui Hristos, care au parte de darul vederii și de avantajele mijloacelor materiale și care totuși invidiază mica prosperitate de care se bucură un sărman orb și ar vrea să profite ei înșiși de ea și să-și sporească rezervele de bunuri în dezavantajul fratelui lor lovit de nenorocire. Dumnezeu privește această atitudine ca pe cel mai ticălos egoism, ca pe o îngrozitoare tâlhărie, un păcat care se agravează și pe care El îl va pedepsi cu siguranță. Dumnezeu nu uită niciodată. El nu privește lucrurile acestea cu ochi omenești, cu judecata rece, insensibilă, a omului. Nu le privește dintr-o perspectivă lumească, ci dintr-una a îndurării, a milei și a iubirii infinite.3M 514.2

Fratele H a încercat să-l ajute pe fratele E, dar nu din motive altruiste. La început, i-a fost trezită mila. A văzut că fratele E avea nevoie de ajutor. Însă curând și-a pierdut interesul și sentimentele egoiste s-au accentuat până când, în cele din urmă, purtarea fraților a făcut ca fratele E să aibă de suferit, în loc să aibă de beneficiat. Lucrurile acestea i-au adus o mare descurajare fratelui E și au avut tendința de a-i zdruncina încrederea în frații lui. Din cauza lor, a ajuns să se implice în datorii pe care nu le putea plăti. Când și-a dat seama de motivele egoiste pe care le-au avut unii dintre frați în purtarea lor față de el, a fost cuprins de mâhnire și, uneori, de revoltă. Câteodată, sentimentele aproape că îi scăpau de sub control când își dădea seama de situația lui neajutorată — lipsit de vedere, fără bani, fără sănătate și cu unii dintre frați acționând împotriva lui. Toate acestea i-au sporit mult nefericirea și și-au pus în mod grav amprenta asupra sănătății lui.3M 515.1

Mi-a fost arătat că fratele E are anumite calități intelectuale care ar fi mai bine apreciate dacă ar avea o putere mai mare de a se stăpâni și nu s-ar lăsa condus de emoții. Orice ocazie în care manifestă nerăbdare și irascibilitate vorbește împotriva lui și este exagerată și exploatată la maximum de unii care se fac vinovați în ochii lui Dumnezeu de păcate mult mai grave. Principiile fratelui E sunt bune. El este un om integru. Nu este necinstit. Nu ar înșela pe nimeni în mod conștient, dar are greșeli și păcate pe care trebuie să le învingă. Și el, asemenea multora, are de luptat cu firea omenească. Este prea adesea nerăbdător și uneori autoritar. Ar trebui să-și dezvolte un spirit mai blând, mai amabil, și să cultive recunoștința față de cei care au manifestat interes față de cazul său. El este impulsiv, din fire, când este stârnit brusc sau când este provocat nejustificat, dar, în ciuda acestui fapt, are dorința să facă ce este bine și simte o pocăință sinceră față de Dumnezeu, atunci când se gândește la greșelile lui. 3M 515.2

Dacă îi va vedea pe frații lui înclinați să se poarte corect cu el, va fi generos să-i ierte și suficient de umil ca să dorească pacea, chiar dacă va trebui să facă sacrificii pentru a o obține. Însă el se emoționează ușor, are un temperament iritabil. Are nevoie de influența liniștitoare a Duhul lui Dumnezeu. Dacă aceia care sunt gata să-l critice s-ar gândi la propriile greșeli și, cu bunătate, i-ar trece cu vederea neajunsurile, dând dovadă de generozitate așa cum ar trebui, atunci ei ar manifesta spiritul lui Hristos. Pentru a birui, fratele E are de făcut o lucrare. Cuvintele și purtarea lui față de alții trebuie să fie blânde, amabile, plăcute. Trebuie să se ferească în mod strict de orice ar putea aduce a spirit dictatorial sau a cuvinte și maniere arogante.3M 515.3

Cu toate că este prietenul celor orbi și defavorizați, Dumnezeu nu le scuză păcatele. El le cere să le învingă și să-și desăvârșească un caracter creștin, în Numele lui Isus, care a învins în locul lor. Dar Isus are milă de slăbiciunile noastre și este gata să ne dea putere, ca să facem față încercării și să ne împotrivim ispitelor lui Satana, dacă acceptăm să ne aruncăm poverile asupra Lui. Îngerii sunt trimiși să le slujească acelor copii ai lui Dumnezeu care sunt orbi din punct de vedere fizic. Ei le vor păzi pașii și îi vor proteja de mii de pericole care îi așteaptă pe cale și pe care ei nu le cunosc. Dar Duhul Său nu îi va însoți, dacă ei nu nutresc un spirit de bunătate și dacă nu caută cu seriozitate să-și stăpânească firea și să-și aducă pasiunile și orice putere în supunere față de Dumnezeu. Ei trebuie să cultive un spirit iubitor și să-și țină sub control cuvintele și acțiunile.3M 516.1

Mi s-a arătat că Dumnezeu cere poporului Său să manifeste mai multă milă și mai multă considerație față de cei defavorizați decât manifestă acum. „Religia curată și neîntinată înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, este să-i cercetăm pe orfani și pe văduve în necazurile lor și să ne păzim neîntinați de lume.” Aici este definită religia autentică. Dumnezeu cere ca aceeași considerație care ar trebui arătată față de văduvă și față de orfan să fie arătată și față de cei orbi sau față de cei care suferă sub apăsarea altor infirmități fizice. Bunăvoința dezinteresată este foarte rară în acest veac al lumii.3M 516.2

Mi s-a arătat, în cazul fratelui E, că aceia care s-ar purta în vreun fel incorect cu el și l-ar descuraja în efortul lui de a se susține singur sau care, râvnind la prosperitatea sărmanului om orb, s-ar avantaja pe ei dezavantajându-l pe el, își vor atrage asupra lor blestemul lui Dumnezeu, care este prietenul celui orb. Copiilor lui Israel le-au fost date porunci speciale cu privire la cei orbi: „Să nu asuprești pe aproapele tău și să nu storci nimic de la el prin silă. Să nu oprești până a doua zi plata celui tocmit cu ziua. Să nu vorbești de rău pe un surd și să nu pui înaintea unui orb nimic care să-l poată face să cadă, ci să te temi de Dumnezeul tău. Eu sunt Domnul. Să nu faceți nedreptate la judecată: să nu cauți la fața săracului și să nu părtinești pe nimeni din cei mari. Ci să judeci pe aproapele tău după dreptate.” „«Blestemat să fie cel ce va muta hotarele aproapelui său!» Și tot poporul să răspundă: «Amin!» «Blestemat să fie cel ce va face pe un orb să rătăcească pe drum!” Și tot poporul să răspundă: «Amin!» «Blestemat să fie cel ce se atinge de dreptul străinului, orfanului și văduvei!» Și tot poporul să răspundă: «Amin!»”3M 516.3

Este ciudat ca aceia care mărturisesc a fi creștini să desconsidere învățăturile clare, categorice ale Cuvântului lui Dumnezeu, fără să simtă nicio mustrare de conștiință. Dumnezeu așază asupra lor responsabilitatea de a se îngriji de cei defavorizați, de orb, de olog, de văduvă și de orfan, dar mulți nu fac niciun efort în această privință. Ca să-i mântuiască pe unii ca aceștia, Dumnezeu îi aduce adesea sub toiagul suferinței și îi așază în poziții similare celor ocupate de persoanele care aveau nevoie de simpatia și de ajutorul lor, dar care nu le-au primit din mâna lor.3M 517.1

Dumnezeu va considera biserica din _____________ răspunzătoare, ca întreg, pentru calea greșită a membrilor ei. Dacă se îngăduie ca în vreunul dintre membrii ei să existe un spirit egoist și lipsit de compasiune față de cei nenorociți, față de văduvă, de orfan, de orb și de olog sau față de cei care sunt bolnavi trupește sau mintal, El Își va ascunde fața de cei care sunt poporul Său, până când ei își vor face datoria și vor îndepărta răul din mijlocul lor. Dacă vreunul dintre cei care mărturisește Numele lui Hristos Îl reprezintă atât de greșit pe Mântuitorul lui, încât să își nesocotească datoria față de cei năpăstuiți sau dacă încearcă în vreun fel să obțină avantaje în dauna celor defavorizați și să-i jefuiască de mijloace materiale, Domnul va socoti biserica răspunzătoare pentru păcatul membrilor ei, până când aceștia vor va face tot ce le stă în putere ca să remedieze răul existent. El nu va asculta rugăciunile celor care sunt poporul Său, cât timp orfanii, șchiopii, orbii și bolnavii care sunt în mijlocul lor sunt neglijați. 3M 517.2

„A fi de partea Domnului” înseamnă mai mult decât să rostești aceste cuvinte în fața adunării. Partea Domnului este întotdeauna partea milei, a îndurării și a compasiunii pentru cei care suferă, așa cum se va vedea din exemplele care ne-au fost date în viața lui Isus. Nouă ni se cere să imităm exemplul Său, dar sunt unii care nu sunt de partea Domnului în privința acestor lucruri, ci sunt de partea vrăjmașului. Dându-le ascultătorilor Săi o ilustrație în legătură cu acest subiect, Isus a spus:3M 518.1

„Drept răspuns, Împăratul le va zice: «Adevărat vă spun că, ori de câte ori ați făcut aceste lucruri unuia din acești foarte neînsemnați frați ai Mei, Mie mi le-ați făcut.» Apoi va zice celor de la stânga Lui: «Duceți-vă de la Mine, blestemaților, în focul cel veșnic care a fost pregătit diavolului și îngerilor lui! Căci am fost flămând și nu Mi-ați dat să mănânc; Mi-a fost sete și nu Mi-ați dat să beau; am fost străin și nu M-ați primit; am fost gol și nu M-ați îmbrăcat; am fost bolnav și în temniță și n-ați venit pe la Mine.” Atunci Îi vor răspunde și ei: «Doamne, când Te-am văzut noi flămând sau fiindu-ți sete, sau străin, sau gol, sau bolnav, sau în temniță și nu ți-am slujit?” Și El, drept răspuns, le va zice: «Adevărat vă spun că ori de câte ori n-ați făcut aceste lucruri unuia dintre acești foarte neînsemnați frați ai Mei, Mie nu Mi le-ați făcut.» Și aceștia vor merge în pedeapsa veșnică, iar cei neprihăniți vor merge în viața veșnică.”3M 518.2

Aici, în predica Sa, Hristos Se identifică pe deplin cu oamenii care suferă și ne arată clar tuturor că indiferența sau nedreptatea manifestată față de cel mai neînsemnat dintre sfinții Săi este manifestată față de El. Aici este partea Domnului și oricine vrea să fie de partea Domnului să ni se alăture! Iubitul nostru Mântuitor este rănit atunci când noi îl rănim pe unul dintre cei mai umili sfinți ai Săi.3M 518.3

Neprihănitul Iov geme din cauza suferinței și își pledează cauza atunci când este acuzat pe nedrept. El spune: „Orbului îi eram ochi și șchiopului picior. Celor nenorociți le eram tată și cercetam pricina celui necunoscut. Rupeam falca celui nedrept și-i smulgeam prada din dinți.”3M 518.4

Păcatul unui singur om a răsturnat planurile întregii armate a lui Israel. Atitudinea greșită a unei singure persoane față de unul dintre frații ei va îndepărta lumina lui Dumnezeu de la poporul Său, până când nedreptatea va fi cercetată și cauza celui oprimat va fi apărată. Dumnezeu le cere acelora care sunt poporul Lui să fie delicați în sentimente și aprecieri, să-și lărgească inima, astfel încât sensibilitatea lor să fie largă și profundă, nu îngustă, egoistă și meschină. Este nevoie de compasiune nobilă, de larghețe sufletească și de bunăvoință dezinteresată. Atunci, biserica lui Dumnezeu va putea triumfa. Dar atâta timp cât biserica îngăduie ca egoismul să sece compasiunea plină de bunătate și dragostea delicată și atentă față de frați, orice virtute va fi fără putere. Ar trebui să fie ținut postul descris de Isaia și să se facă o atentă cercetare de sine, cu dorința de a vedea dacă există în ei principiile pe care se cere să le aibă poporul lui Dumnezeu, ca să poată primi bogatele binecuvântări promise.3M 519.1

Dumnezeu cere ca poporul Lui să nu îngăduie oprimarea celor săraci și năpăstuiți. Dacă vor rupe orice fel de jug, dacă vor da drumul celor asupriți, dacă vor fi altruiști și vor arăta considerație față de cei nevoiași, atunci binecuvântările promise vor fi ale lor. Dacă există în biserică persoane care îi fac pe cei orbi să se poticnească, ele trebuie să fie chemate în fața judecății, deoarece Dumnezeu ne-a lăsat să fim protectori ai celor orbi, ai celor nenorociți, ai văduvelor și ai orfanilor. Piatra de poticnire la care se face referire în Cuvântul lui Dumnezeu nu înseamnă o piedică pusă în fața picioarelor celor orbi, ca să-i facă să se împiedice, ci înseamnă cu mult mai mult decât atât. Înseamnă orice cale care poate să prejudicieze interesele unui frate orb, care poate să lucreze împotriva interesului acestuia sau să-i împiedice prosperitatea.3M 519.2

Un frate care este orb, sărac și bolnav și care face toate eforturile pentru a se întreține singur, astfel încât să nu depindă de alții, trebuie să fie încurajat de frații lui pe orice cale posibilă. Dar cei care pretind că sunt frații lui, care se bucură de toate facultățile fizice, care nu depind de nimeni, dar care și-au uitat datoria față de cel orb până acolo încât au ajuns să-l încurce, să-i facă necazuri și să-i pună piedici fac o lucrare care va necesita pocăință și reparații, înainte ca Dumnezeu să le primească rugăciunile. Iar biserica lui Dumnezeu, care a îngăduit ca acest frate defavorizat să fie tratat în mod nedrept, va fi vinovată de păcat până când va face tot ce îi stă în putere ca să îndrepte răul făcut.3M 519.3

Fără îndoială că toți cunoaștem cazul lui Acan. Este raportat în istoria sacră pentru toate generațiile, dar mai ales pentru cei peste care au venit sfârșiturile veacurilor. Iosua gemea cu fața plecată la pământ înaintea lui Dumnezeu, pentru că poporul fusese obligat să se retragă în mod rușinos din fața dușmanilor. Domnul i-a poruncit lui Iosua să se ridice: „Domnul a zis lui Iosua: «Scoală-te! Pentru ce stai culcat astfel pe fața ta?»” I-am umilit eu fără motiv, îndepărtându-Mi prezența de la ei? Își părăsește Dumnezeu poporul fără motiv? Nu! El îi spune lui Iosua că, înainte de a putea primi răspuns la rugăciune, are de făcut o lucrare. „Israel a păcătuit; au călcat legământul Meu pe care li l-am dat, au luat din lucrurile date spre nimicire, le-au furat și au mințit.” El declară: „Eu nu voi mai fi cu voi, dacă nu nimiciți ce este dat spre nimicire din mijlocul vostru.”3M 520.1

În acest exemplu ni se dă o idee cu privire la responsabilitatea care îi revine bisericii și cu privire la lucrarea pe care Dumnezeu îi cere să o facă pentru a putea să se bucure de prezența Sa. Pentru orice biserică, este un păcat să nu cerceteze și să nu caute cauza întunericului în care se află și a nenorocirilor care există în mijlocul ei. Biserica din ____________ nu poate fi o biserică vie și prosperă, dacă nu devine conștientă de nedreptățile care există în mijlocul ei și care împiedică binecuvântările lui Dumnezeu să vină asupra lor. Biserica nu trebuie să îngăduie ca frații aflați în suferință să fie nedreptățiți. Tocmai aceștia sunt cei care trebuie să trezească simpatia în toate inimile și să genereze sentimentele nobile și generoase în toți urmașii lui Hristos. Adevărații ucenici ai lui Hristos vor lucra în armonie cu El și, urmând exemplul Lui, îi vor ajuta pe cei care au nevoie de ajutor. Orbirea fratelui E este o nenorocire teribilă și toți ar trebui să caute să fie ochi pentru cel orb și astfel să-l facă să simtă cât mai puțin posibil această pierdere. Sunt unii care își folosesc ochii pentru a căuta ocazii de a lucra în avantajul lor, ca să obțină câștig, dar Dumnezeu va aduce asupra lor confuzie într-un mod la care ei nu se așteaptă.3M 520.2

Dacă, în îndurarea Lui, Dumnezeu l-a înzestrat pe acestui om orb cu talente și aptitudini în ce privește inventivitatea, pe care să le poată folosi pentru binele lui, ferească Domnul ca cineva să-i răpească acest privilegiu și să-l jefuiască de beneficiile pe care le-ar obține din darul pe care i l-a dat Dumnezeu. Cel orb se confruntă cu dezavantaje în toate privințele, din cauza pierderii vederii. Inima în care nu se trezesc mila și simpatia la vederea unui orb, care își bâjbâie calea într-o lume care, pentru el, este învăluită în întuneric, este într-adevăr împietrită și trebuie să fie înmuiată de harul lui Dumnezeu. Omul orb nu poate să vadă nicio față, ca să citească pe ea compasiune plină de bunătate și bunăvoință adevărată. Nu poate privi frumusețile naturii, ca să vadă degetul lui Dumnezeu în lucrurile create de El. Bucuria lor exuberantă nu îi vorbește, ca să-i aducă mângâiere și binecuvântare, atunci când îl cuprinde descurajarea. Cât de repede și-ar schimba el orbirea și orice binecuvântare vremelnică pentru binecuvântarea vederii! Dar el este întemnițat într-o lume de întuneric, iar drepturile care i-au fost date de Dumnezeu îi sunt călcate în picioare, ca alții să poată obține câștig.3M 521.1

__________________________________