Parabolele despre cei pierduți

Oaia pierdută

Mi-a fost atrasă atenția asupra parabolei oii pierdute. Cele nouăzeci și nouă de oi sunt lăsate în pustie și începe căutarea celei care s-a rătăcit. Când oaia pierdută este găsită, păstorul o ridică pe umerii săi și se întoarce bucuros. Nu se întoarce nemulțumit, murmurând și certând sărmana oaie, pentru că i-a provocat atâtea necazuri, ci el se întoarce plin de bucurie cu povara oii pe umeri.3M 99.1

Apoi urmează o manifestare și mai mare a bucuriei. Prietenii și vecinii sunt chemați să se bucure alături de cel care a găsit-o: „Căci mi-am găsit oaia care era pierdută”. Tema bucuriei a fost găsirea; nu s-a insistat asupra rătăcirii, deoarece bucuria găsirii contrabalansa mâhnirea pierderii și grijile, încurcăturile și pericolele pe care le implicase căutarea oii pierdute și aducerea ei acasă în siguranță. „Tot așa, vă spun că va fi mai multă bucurie în cer pentru un singur păcătos care se pocăiește, decât pentru nouăzeci și nouă de oameni neprihăniți care n-au nevoie de pocăință.”3M 99.2