3. La Sydney, Australia — 1893

“Ce s-a întâmplat în zilele lui Noe se va întâmpla la fel și în zilele Fiului omului; mâncau, beau, se însurau și se măritau, până în ziua când a intrat Noe în corabie; și a venit potopul și i-a prăpădit pe toți. Ce s-a întâmplat în zilele lui Lot, se va întâmpla aidoma; oamenii mâncau, beau, cumpărau, vindeau, sădeau, zideau; dar, în ziua când a ieșit Lot din Sodoma, a plouat foc și pucioasă din cer și i-a pierdut pe toți. Tot așa va fi și în ziua când Se va arăta Fiul omului”. Luca 17, 26-30.Te 283.2

Știm acum că necumpătarea se află pretutindeni în lumea noastră. Nu este păcat să mâncăm și să bem pentru întreținerea noastră fizică și să facem ceea ce este util pentru binele nostru spiritual. Dar când pierdem veșnicia din vedere și ne preocupăm în exces de aceste lucruri necesare, atunci apare păcatul. Vedem la orice pas atâta nelegiuire, atâta crimă! Nu e timpul să începem să ne cercetăm? Avem suflete de mântuit sau de pierdut. Dumnezeu i-a creat pe primii noștri părinți și i-a așezat în Paradis. El le-a pus o singură restricție: “...dar din pomul cunoștinței binelui și răului să nu mănânci, căci în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreșit”. Dacă nu respectau această restricție, ei aveau să-și compromită viața.Te 283.3

Satana este reprezentat de șarpe. Ispititorul se află peste tot, la orice pas și atunci când Dumnezeu zice “Să nu ...”, ce se întâmplă? În multe cazuri, în loc să asculte de glasul de avertizare, oamenii ascultă de ispititor. Dar în loc de toate atracțiile pe care li le prezintă Satana, au parte de chin și de mizerie. Adam și Eva primiseră tot ce le trebuia, dar au ascultat de ispititor și L-au nesocotit pe Dumnezeu.Te 283.4

Când Domnul a venit să-l întrebe pe Adam ce se întâmplase, acesta a aruncat toată vina pe Eva. Dumnezeu a spus atunci șarpelui:Te 284.1

“Vrăjmășie voi pune între tine și femeie, între sămânța ta și sămânța ei. Aceasta îți va zdrobi capul și tu îi vei zdrobi călcâiul”. Vrăjmașul nu vă poate atinge, dacă nu îl lăsați. Aici se manifestă vrăjmășia pe care o pune Dumnezeu împotriva șarpelui. Nu este o vrăjmășie între oamenii căzuți și îngeri, ci între cei ce slujesc Domnului și oștirile întunericului.Te 284.2

O problemă extraordinar de importantă — Chestiunea temperanței este de o importanță uriașă pentru fiecare dintre noi. Ea are o bătaie foarte lungă. Am vorbit succesiv de douăzeci și una de ori pe acest subiect și de-abia l-am atins ușor. Dar acum trebuie să concretizăm câteva idei. Când prima predică de evanghelizare a fost rostită de Dumnezeu însuși în Eden, a răsărit o rază de speranță pentru luminarea întunericului și a viitorului sumbru. Perechea din Eden nu trebuia lăsată în ruină de deznădăjduit.Te 284.3

Când a venit Hristos în lumea noastră, ca prunc în Betleem, îngerii din cer au cântat: “Slavă lui Dumnezeu în locurile prea înalte și pace pe pământ între oamenii plăcuți Lui!” Iar îngerul Domnului Ie-a spus păstorilor: “Nu vă temeți, căci vă aduc o veste bună, care va fi o mare bucurie pentru tot norodul: astăzi, în cetatea lui David, vi s-a născut un Mântuitor, care este Hristos Domnul.”Te 284.4

Satana, împreună cu toată sinagoga lui — pentru că el se pretinde religios — au hotărât ca Hristos să nu dea curs sfatului din cer. După ce a fost botezat, El S-a plecat pe genunchi, pe malul Iordanului, și niciodată până atunci cerul nu a mai auzit o rugăciune ca aceea, înălțată de pe buzele Lui divine. Hristos a luat natura noastră asupra Lui. Sub forma unui porumbel strălucitor, slava lui Dumnezeu a venit la El și, din înălțimile infinite, s-au auzit următoarele cuvinte: “Acesta este Fiul Meu Preaiubit, în care îmi găsesc plăcerea”.Te 284.5

Omenirea este cuprinsă de brațul uman al lui Hristos, în vreme ce, cu brațul divin, El atinge tronul Celui infinit. Rugăciunea lui Hristos a spintecat întunericul și a pătruns acolo unde Se află Dumnezeu. Asta înseamnă că, pentru fiecare dintre noi, cerul stă deschis înainte, că porțile lui sunt întredeschise, că slava este atribuită Fiului lui Dumnezeu și tuturor celor ce cred în Numele Lui. Cererea noastră va fi ascultată în cer așa cum Dumnezeu a ascultat cererea Garantului și înlocuitorului nostru, Fiul Dumnezeului infinit.Te 285.1

Hristos încercat cu cele mai mari trei ispite — Hristos a mers în pustie cu Duhul lui Dumnezeu, pentru a fi ispitit de diavol. Vrăjmașul urma să-L ispitească pe Fiul lui Dumnezeu cu cele mai mari trei ispite cu care omul este copleșit.Te 285.2

“Atunci Isus a fost dus în pustie, ca să fie ispitit de diavolul. Acolo a postit patruzeci de zile și patruzeci de nopți; la urmă, a flămânzit. Ispititorul s-a apropiat de El și I-a zis: ‘Dacă ești Fiul lui Dumnezeu, poruncește ca pietrele acestea să se facă pâini’. Drept răspuns, Isus i-a zis: ‘Este scris: omul nu trăiește numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu’”. Iată-L pe Fiul infinitului Dumnezeu și pe Satana venind la El, ca un înger de lumină, ispitindu-L în privința apetitului. Hristos era flămând și avea nevoie de mâncare. De ce nu a făcut El minunea? Pentru că nu intra în planul lui Dumnezeu, pentru că Hristos nu trebuia să facă nici o minune pentru El. Care era situația Lui? El Se afla pe terenul unde Adam căzuse. Adam avea tot ce-i trebuia, dar Hristos era cuprins de o foame nemiloasă și avea nevoie de mâncare. Diavolul era implicat în această ispită.Te 285.3

“Atunci diavolul L-a dus în sfânta cetate, L-a pus pe streașină Templului și I-a zis: ‘Dacă ești Fiul lui Dumnezeu, aruncă — jos, căci este scris: El va porunci îngerilor Săi să vegheze asupra Ta și ei vor lua pe mâini, ca nu cumva să lovești cu piciorul de vreo piatră’”. Ce a omis el era partea aceea a versetului care spune “în toate căile tale”. Atâta vreme cât Hristos Se afla în căile Domnului, nici un rău nu putea să-L atingă. Isus a spus despre Satana: “Nu a găsit nimic la Mine”. Era o ispitire la încumetare. Satana I-a spus: “Dacă ești Fiul lui Dumnezeu”. Ce s-ar fi câștigat, dacă Hristos ar fi făcut ce I-a cerut Satana? Nimic. Hristos i-a răspuns cu “Este scris”. Satana a văzut că nu putea face nimic în acest punct.Te 285.4

Acum, el îl ispitește pe Isus în alt punct, făcând să-I treacă pe dinainte lumea întreagă, în grandoarea ei, și vrând ca Domnul să i se închine lui, care avea putere asupra familiei umane. “Diavolul L-a dus apoi pe un munte foarte înalt, i-a arătat toate împărățiile lumii și strălucirea lor și I-a zis: ‘Toate aceste lucruri ți le voi da ție, dacă vei arunca cu fața la pământ și vei închina mie’”. Atunci, divinitatea a fulgerat prin natura umană și Hristos a spus: “Pleacă, Satano, căci este scris: ‘Domnului Dumnezeului Tău să te închini și numai Lui să-I slujești’”.Te 286.1

Satana a părăsit terenul ca un adversar învins. Mântuitorul nostru trecuse pe-acolo și biruise. Acum, El leșina pe câmpul de bătălie. Nu exista un piept pe care să-și pună capul și nici o mână care să-I mângâie fruntea. Dar au venit îngeri și I-au slujit. Un astfel de ajutor putem și noi chema. Hristos a văzut că era imposibil pentru om să biruie singur. El a venit pentru a-i aduce putere morală omului. Aceasta este nădejdea noastră.Te 286.2

Biruință prin Hristos — Vedem importanța învingerii apetitului. Hristos a învins și putem obține și noi biruința, așa cum a făcut-o El. Hristos a trecut pe terenul omului și de aceea există posibilitatea noastră de a birui. Ce a făcut El pentru familia umană? L-a ridicat pe om pe scala valorii morale. Noi putem deveni biruitori prin Cel care ne este îndeajuns. Există, în Hristos, speranță pentru cei mai mulți dintre deznădăjduiți. “Poate un etiopian să-și schimbe pielea sau un pardos să-și schimbe petele? Tot așa, ați putea voi să faceți binele, voi care sunteți deprinși să faceți răul?” “‘Veniți totuși să ne judecăm’, zice Domnul. ‘De vor fi păcatele voastre cum e cârmâzul, se vor face albe ca zăpada; de vor fi roșii ca purpura, se vor face ca lâna’”. Avem, aici, bogatele făgăduințe ale lui Dumnezeu. De ce a venit Hristos la noi? Pentru a-L reprezenta pe Tatăl. Ce inimă plină de milă și compasiune! El a venit pentru a aduce viață veșnică, pentru a rupe orice lanț. Când Dumnezeu a dat pe Fiul Său, a dat cerul întreg. Mai mult nu se putea da.Te 286.3

Valoarea unui suflet — “Duhul Domnului este peste Mine, pentru că M-a uns să vestesc săracilor Evanghelia; M-a trimis să tămăduiesc pe cei cu inima zdrobită, să propovăduiesc robilor de război slobozenia și orbilor căpătarea vederii; să dau drumul celor apăsați.” El este singurul care are putere să facă lucrul acesta. Așa a fost plătit prețul pentru sufletele afundate în păcat. Omul trebuie să aibă valoare. Hristos îi dă prețul. Luarea de către El a naturii umane arată că Hristos prețuiește fiece suflet. “Nu știți că trupul vostru este Templul Duhului Sfânt, care locuiește în voi și pe care L-ați primit de la Dumnezeu? Și că voi nu sunteți ai voștri? Căci ați fost cumpărați cu un preț. Proslăviți, dar, pe Dumnezeu în trupul și în sufletul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu”. Aceasta este valoarea pe care o acordă Dumnezeu oricărui om și, din nou, El spune: “Voi face pe oameni mai prețioși decât aurul curat și mai scumpi decât aurul din Ofir”. Dar El nu va face nimic fără cooperarea agentului uman.Te 287.1

Întunecat de necumpătare — “Fiii lui Aaron, Nadab și Abihu, și-au luat fiecare cădelnița, au pus foc în ea și au pus tămâie pe foc; și au adus astfel înaintea Domnului foc străin, lucru pe care El nu li-l poruncise. Atunci a ieșit un foc dinaintea Domnului, i-a mistuit și au murit înaintea Domnului. Moise a zis lui Aaron: ‘Aceasta este ce a spus Domnul, când a zis: Voi fi sfințit de cei ce se apropie de Mine și voi fi proslăvit în fața întregului popor.’ Aaron a tăcut....Te 287.2

Domnul a vorbit lui Aaron și a zis: ‘Tu și fiii tăi împreună cu tine să nu beți vin, nici băutură amețitoare, când veți intra în cortul întâlnirii, ca să nu muriți; aceasta va fi o lege veșnică printre urmașii voștri, ca să puteți deosebi ce este sfânt de ce nu este sfânt, ce este necurat de ce este curat’”. “Mințile lui Nadab și Abihu erau întunecate din cauza necumpătării și, în loc să ia focul pe care Dumnezeu li-l poruncise, ei au luat foc obișnuit și El i-a nimicit. Dacă s-ar fi abținut de la vin, cei doi ar fi făcut distincția între ce era sacru și ce era comun. Dar ei au acționat exact contrar cerințelor lui Dumnezeu.Te 288.1

Cauză a accidentelor — Citim despre dezastre cu vapoare cu aburi și despre accidente pe calea ferată. De unde provine nenorocirea? În multe, foarte multe din cazuri, cineva și-a întunecat mintea cu băutură amețitoare. El n-a simțit greutatea răspunderii ce-i revenea. Mulțime de vieți sunt pierdute pentru că cineva s-a îmbătat. Aceste vieți îi vor fi imputate celui care a pus sticla la gura semenului său.Te 288.2

În vremurile din vechime, când un om avea un animal rău, plătea pentru lucrul acesta. În Exod 21, 28, 29, se spune: “Dacă un bou va împunge și va omorî pe un bărbat sau pe o femeie, boul să fie ucis cu pietre, carnea să nu i se mănânce, iar stăpânul boului să nu fie pedepsit. Dar dacă boul avea obicei mai înainte să împungă și stăpânul fusese înștiințat de lucrul acesta și nu l-a închis, boul să fie ucis cu pietre, dacă va ucide un bărbat sau o femeie, și stăpânul lui să fie pedepsit cu moartea.”Te 288.3

Vreau acum să aduc principiul acesta înaintea celor care fabrică această otravă mortală. Avem aici Legea pe care Dumnezeul cerului a dat-o pentru stabilirea a ceea ce trebuia făcut în cazul animalelor rele. Hristos caută să mântuiască, iar Satana să distrugă. Vă rog, pe cei care aveți puteri pentru a raționa, să vă gândiți la aceste lucruri. Omul intoxicat cu băutură este jefuit de rațiune. Satana vine și-l ia în primire, umplându-l cu spiritul său; atunci, prima dorință a lui este aceea de a răni sau de a ucide pe cineva dintre cei dragi. Și totuși, omenirea îngăduie să se petreacă aceste lucruri, care îl situează pe individ mai jos decât animalul. Ce a obținut alcoolicul? Nimic altceva decât un creier de ticălos. Iar la noi legile sunt de așa natură, încât ispita alcoolului este întotdeauna în calea omului.Te 288.4

Negustorul de alcool va avea de răspuns pentru toate păcatele alcoolicului, iar acesta va avea de dat socoteală pentru faptele lui. Singura lor speranță este aceea de a-și preda sufletele Mântuitorului răstignit și înviat. “Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viața veșnică”. Hristos ce spune? “Voi sunteți împreună lucrători cu Dumnezeu”. El a venit pentru a-i restabili omului puterea morală. Vedem cum pasiunile distrug ființe umane. În acest punct sunt ispitiți tinerii noștri. Mintea multora este captivată de jocuri și curse de cai. Domnul să ne ajute să ne trezim.Te 289.1

Aceia care se află în consilii legislative n-ar trebui să bea vin sau băuturi tari. Ei au nevoie de un creier limpede, pentru a avea o rațiune pătrunzătoare și precisă. Destinul unor oameni se află pe mâna lor, ei stabilind dacă se vor întâlni cu moartea, ca pedeapsă, sau vor fi condamnați în alt fel. Am auzit despre o petrecere cu băutură în curțile noastre de justiție. Aveau aceștia un creier limpede și un ochi vizând doar slava lui Dumnezeu? Natura s-a degradat în om. Hristos a venit ca s-o ridice. “Nu atinge și nu gusta!” trebuie să ne fie deviza. Trebuie să fiți cumpătați la mâncare. Cât privește alcoolul, abandonați-l! Nu vă atingeți de el. Nu poate fi cumpătare în folosirea lui. Satana vrea să piardă familia omenească. Hristos a venit pentru a o răscumpăra, pentru a-l înălța pe om, pentru că i-a luat natura asupra lui.Te 289.2

Începeți cu copiii — Părinți, trebuie să vă deșteptați copiii la datoria pe care le-a lăsat-o Dumnezeu. Învățați-i ascultarea. Mulți și-au pierdut respectul față de mamă și de tată. Și tot atât respect vor avea și față de Tatăl lor ceresc, cât au față de părinții lor. Învățați-vă copiii. Dați-le lecții de când se află pe brațele voastre. Îngerii vă vor sta în preajmă când veți face lucrul acesta. Neștiind ce să facă cu fiii lor, obosite, niște mame s-au gândit să îi aducă la Hristos. Și, când una dintre ele a luat inițiativa și a spus: “Vreau ca Isus să-mi binecuvânteze copilul”, alta i s-a alăturat, apoi alta și alta, și alta, până când s-a format un mic grup de mame ce au mers la Isus cu fiii lor. Și, ajungând acolo unde Se afla El, Isus le-a auzit mișcarea. El știa, de fapt, chiar de când au pornit. Hristos simpatiza cu aceste mame. Când ele și-au prezentat micuții, Isus a zis: “Lăsați copilașii să vină la Mine și nu-i opriți; căci împărăția lui Dumnezeu este a celor ca ei”. Îndrăzniți, părinți! Porțile sunt deschise.Te 289.3

Tonul vocii este un mijloc de educare a copiilor voștri. Nimeni nu poate ști toate problemele pe care le au cei mici. Mamelor, există Cineva care cunoaște totul — Dumnezeul cerului. De fiecare dată când vă împliniți datoria, cuvintele “Biruitoare prin Isus Hristos” sunt scrise în dreptul numelui vostru. Ce bariere veți ridica în calea sufletelor copiilor? Nu-i amenințați cu mânia lui Dumnezeu atunci când greșesc, ci aduceți-i, prin rugăciune, la Hristos. Faceți-vă căminul cât se poate de atractiv. Dați la o parte perdeaua și lăsați medicul cerului — soarele — să intre în casă. Vreți liniște și pace în cămin, vreți caractere frumoase pentru copiii voștri. Faceți-vă căminul atât de atractiv, încât ei să nu dorească să meargă în localuri. Arătați-le florile și frunzișul pomilor. Spuneți-le că Dumnezeu a creat orice fir de iarbă și a colorat frumos fiecare floare. Spuneți-le că natura este expresia dragostei lui Dumnezeu față de noi, că este glasul lui Dumnezeu, spunându-ne că ne iubește.Te 290.1

Cămine precum al lui Avraam — Vreți să vă fie căminele ca al lui Avraam. El a cerut casei lui sa-i urmeze exemplul, învățându-i să asculte de porunca lui Dumnezeu. Acestea sunt lecțiile, mamelor, pe care trebuie să le predați cu răbdare copiilor voștri. Nu vă puteți permite să risipiți timpul cercetând moda zilei. Învățați-i că sunt proprietatea lui Dumnezeu. Astăzi noi zidim caractere. Tineri bărbați și tinere femei, voi azi determinați viitorul copiilor voștri. Lăsați-L pe Isus să intre. El vă va apăra de ispite.Te 290.2

Tutunul subminează sănătatea multora. El pătrunde în fluidele și în solidele organismului. Am cunoscut fumători lecuiți de acest obicei. Soțul meu și cu mine am înființat o instituție de sănătate în America. Mărturia celor care tratau pacienți fumători era alarmantă. Ei vorbeau despre miasme tabagice, impregnate în băi și pe foile de tratament. Dar fumătorii au fost așezați pe stânca solidă și am văzut mulți dintre cei care spuseseră că nu pot să biruie fumatul, aduși pe calea siguranței.Te 291.1

O majoritate, cu Dumnezeu — Nici un om care folosește alcool nu poate fi scris în cărțile cerului. Rezistați bărbătește ispitei. În Numele lui Isus Hristos din Nazaret, vă puteți prinde de puterea divină. Hristos va lucra pentru fiecare dintre voi. Gustul pentru tutun este creat fără a avea o bază naturală. Dar îl puteți birui. Blestemul lui Dumnezeu este peste acela care pune sticla cu băutură la gura aproapelui. Spuneți că suntem o minoritate. Dar nu este Dumnezeu o majoritate? Dacă suntem de partea Dumnezeului care a făcut cerul și pământul, nu suntem de partea majorității? Avem de partea noastră îngerii, cu puterea lor supremă. La o parte cu modele acestui veac degenerat! Surori și mame, voi abuzați de corpurile pe care vi le-a dat Dumnezeu. Ce înseamnă, tânără femeie, această ștrangulare a taliei, care nu permite plămânilor, ficatului și organelor tale vitale să funcționeze la întreaga lor capacitate? Posteritatea te va acuza. Cum aș putea să mai vorbesc, dacă m-aș strânge așa cum faceți unele dintre voi? Vedeți, nimic nu exercită presiune asupra acestor organe vitale ale mele. Vedem, uneori, femei care au ceva de prezentat și care nu pot vorbi tare, părând că nu au glas. Ele sunt strânse până obțin talii înguste, ca și cum Dumnezeu n-ar fi știut cum să le modeleze.Te 291.2

Domnul a vrut ca soția lui Manoah să adopte principiile stricte ale temperanței. “Îngerul Domnului s-a arătat femeii și i-a zis: ‘Iată că tu ești stearpă și n-ai copii; dar vei rămânea însărcinată și vei naște un fiu. Acum ia bine seama, să nu bei nici vin, nici băutură tare și să nu mănânci nimic necurat’”. Iar îngerul care i-a apărut lui Zaharia și Elisavetei, a spus: “Nu te teme, Zahario, fiindcă rugăciunea ta a fost ascultată. Nevastă-ta, Elisaveta, îți va naște un fiu, căruia îi vei pune numele Ioan. El va fi pentru tine o pricină de bucurie și veselie și mulți se vor bucura de nașterea lui. Căci va fi mare înaintea Domnului. Nu va bea nici vin, nici băutură amețitoare și se va umple de Duhul Sfânt încă din pântecele maicii sale.”Te 292.1

Avem aici prezentată situația copilul înainte și după naștere. Mamelor, trebuie să dați importanță acestor lucruri. Poftele mamei sunt transmise copiilor. Multe dintre voi, care vă îngăduiți satisfaceri ale apetitului, desființați temelia căminului vostru. Sunt oameni care ar fi putut avea un raport al vieții la fel de curat ca al lui Daniel. Satana își joacă șansele pentru sufletul vostru. Noi dorim să rămânem liberi și curați de mizeriile acestei lumi. “Cel ce va birui, va fi îmbrăcat astfel în haine albe. Nu-i voi șterge nicidecum numele din cartea vieții și voi mărturisi numele lui înaintea Tatălui Meu și înaintea îngerilor Lui”. Hristos a biruit pentru noi, iar noi putem birui în Numele lui Isus Hristos din Nazaret.Te 292.2

Când cei răscumpărați vor intra pe porți în cetate, Isus Hristos îi va întâmpina pe toți iar ei vor avea harfe de aur și vor cânta o cântare de slavă Lui, purtând haine țesute în războiul cerului, fără nici un fir de omenesc în ele. Dorim cerul, și Isus Hristos ne spune că îl vom avea, dacă vom coopera cu El. — Manuscris 27, 1893.Te 292.3