Capitolul 4 — Biruință durabilă

Importanța viețuirii sănătoase — Cei care se luptă împotriva puterii apetitului trebuie învățați principiile viețuirii sănătoase. Lor trebuie să li se arate că violarea legilor sănătății pune temelia obiceiului de a bea, creând condiții favorabile bolii și poftei nenaturale. Numai trăind în ascultare de principiile sănătății ei pot spera să fie eliberați de dorința după stimulente nenaturale. Dependenți de puterea divină în ruperea legăturilor înrobitoare ale apetitului, ei trebuie să coopereze cu Dumnezeu prin ascultare de legile Sale, atât morale, cât și fizice.Te 115.1

Slujire și autosusținere — Cei care urmăresc reforma trebuie să aibă de lucru. Nici unul dintre cei apți de muncă nu trebuie învățat să aștepte mâncare, îmbrăcăminte și adăpost pe degeaba. Pentru binele lor, ca și pentru al altora, trebuie găsită o cale prin care ei să poată returna echivalentul a ceea ce primesc. Încurajați orice efort de autosusținere. Aceasta întărește respectul de sine și conferă o nobilă independență. Iar ocupația minții și a trupului într-o lucrare utilă este esențială ca pavăză împotriva ispitei.Te 115.2

Dezamăgiri și primejdii — Cei care lucrează pentru oamenii căzuți pot fi dezamăgiți de mulți care promit reformă în viața lor. Mulți vor face doar o schimbare superficială în obiceiurile și practicile lor. Ei sunt animați de impulsuri de moment și, pentru o vreme, pot părea că s-au schimbat; dar nu este schimbarea reală a inimii. Ei nutresc aceeași iubire de sine, au aceeași foame de plăceri nesăbuite, aceeași dorință de satisfacere de sine. Ei nu au o știință a lucrării de zidire a caracterului și nu se poate conta pe ei ca oameni ai principiului. Ei și-au degradat capacitățile intelectuale și spirituale prin satisfacerea apetitului și a pasiunii și asta-i face slabi. Ei sunt nestatornici și schimbători. Impulsurile lor tind spre senzualitate. Aceste persoane sunt adeseori o sursă de primejdie pentru alții. Fiind priviți ca oameni ai reformei, ei sunt creditați cu răspunderi și sunt puși acolo unde influența lor corupe inocenți.Te 115.3

Singura soluție — dependența totală de Hristos — Chiar și cei care caută în mod sincer reforma nu sunt scutiți de pericolul căderii. Ei trebuie tratați cu multă înțelepciune și cu blândețe. Dispoziția de a-i măguli și înălța pe aceia care au fost recuperați din cele mai joase adâncuri se dovedește, uneori, a fi ruina lor. Practica de a invita bărbați și femei să povestească în public experiența vieții lor de păcat este plină de risc, atât pentru vorbitor cât și pentru ascultători. A insista asupra aspectelor rele este ceva ce corupe mintea și sufletul. Iar scoaterea în evidență a celor reabilitați este dăunătoare pentru ei. Mulți sunt conduși astfel să simtă că viața lor păcătoasă le-a dat o anume distincție. Sunt încurajate astfel plăcerea de a fi notoriu și spiritul de încredere în sine, care se dovedesc fatale sufletului. Numai prin neîncredere în sine și prin dependență de mila lui Dumnezeu ei pot rămâne în picioare.Te 116.1

Cel recuperat să-i ajute pe ceilalți — Toți cei care dau dovadă de o adevărată convertire trebuie să fie încurajați să lucreze pentru alții. Nimeni să nu întoarcă din drum un suflet care părăsește slujirea lui Satana pentru a-I sluji lui Hristos. Când cineva dă dovadă că Duhul lui Dumnezeu este la lucru împreună cu el, încurajați-l sub orice formă să intre în slujba Domnului, “...de alții iarăși fie-vă milă....” Iuda 22. Cei înțelepți în înțelepciunea care vine de la Dumnezeu vor vedea sufletele aflate în nevoie de ajutor, care s-au căit sincer dar care, fără o încurajare, greu vor îndrăzni să se agațe de speranță. Domnul va pune în inimile slujitorilor Săi lucrarea de întâmpinare spre o tovărășie plină de iubire a acestor suflete firave și căite. Oricare ar fi fost păcatele lor, oricât de jos ar fi putut ei cădea, atunci când în umilință vin la Hristos, El îi primește. Apoi, le dă ceva de făcut pentru El. Dacă doresc să lucreze la ridicarea altora din prăpastia pierzării, din care ei înșiși au fost salvați, dați-le această ocazie. Asociați-i cu creștini care au experiență, pentru a putea primi putere spirituală. Puneți-le în inimă și mâini lucrarea pentru Maestru.Te 116.2

Atunci când lumina străfulgera sufletul, unii dintre cei ce păreau a fi total dedați păcatului vor deveni lucrători de succes pentru exact același gen de păcătoși care au fost ei. Prin credința în Hristos, unii se vor ridica pentru locuri înalte de slujire și li se vor încredința răspunderi în lucrarea de mântuire a sufletelor. Ei văd unde le e slăbiciunea și realizează stricăciunea naturii lor. Ei cunosc puterea păcatului și a obiceiurilor rele, dându-și seama de incapacitatea de a birui fără ajutorul lui Hristos și strigătul lor neîncetat este: “La Tine îmi aduc sufletul neajutorat!”Te 117.1

Aceștia îi pot ajuta pe alții. Cel care a fost ispitit și încercat, a cărui speranță era aproape moartă, dar care a fost salvat prin auzirea soliei dragostei, poate înțelege știința salvării de suflete. Cel a cărui inimă este plină de dragoste față de Hristos, pentru că el însuși a fost căutat de Mântuitorul și adus înapoi la staul, știe cum să-i caute pe cei pierduți. El le poate arăta păcătoșilor spre Mielul lui Dumnezeu. El s-a predat fără rezervă lui Dumnezeu și a fost primit în Iubitul Fiu. Mâna întinsă, în slăbiciune, pentru ajutor a fost apucată. Prin lucrarea unora ca aceștia, mulți fii risipitori vor fi aduși la Tatăl. — The Ministry of Healing, 176-179.Te 117.2

Ajutat prin ajutarea altora — Cel care a fost slăbit și chiar decăzut prin îngăduință păcătoasă poate deveni un fiu al lui Dumnezeu. Stă în puterea lui să facă permanent bine pentru alții și să-i ajute să învingă ispita; făcând astfel, el va secera beneficii și pentru sine. El poate fi o lumină strălucitoare în lume, iar în final poate auzi binecuvântarea de pe buzele împăratului slavei: “Bine rob bun și credincios!” — Christian Temperance and Bible Hygiene, 149.Te 117.3

Când lucrurile sunt prezentate din perspectivă creștină — Am întâlnit în Australia un om considerat liber de tot ce ar însemna necumpătare, cu excepția unui singur obicei — folosea tutunul. El venea să ne asculte la cort și, într-o seară, după ce a mers acasă, după cum ne-a spus după aceea, s-a luptat împotriva obiceiului de a fuma, obținând biruința. Odată, unele dintre rudele lui îi spuseseră că îi vor da cincizeci de lire australiene dacă își va arunca tutunul. Nu a făcut-o “dar”, spunea el, “acum, când ne prezentați principiile temperanței, așa cum ați făcut — o, nu mă pot opune lor. Dumneavoastră ne prezentați renunțarea de sine a Celui care și-a dat viața pentru noi. Eu nu-L cunosc acum, dar vreau lucrul acesta. Niciodată n-am înălțat o rugăciune în casa mea. Am abandonat tutunul, dar acesta este singurul lucru la care m-am rezumat.”Te 118.1

Ne-am rugat cu el și, după despărțire, i-am scris, iar mai târziu l-am vizitat din nou. În final, omul acesta a ajuns să se predea lui Dumnezeu și este pe punctul de a deveni chiar stâlpul bisericii din ținutul în care trăiește. El lucrează din toată inima pentru aducerea rudelor lui la cunoașterea adevărului. — Evangelism, 531, 532.Te 118.2

Un pescar obține biruința — Aici, un pescar a fost de curând convertit la adevăr. Deși la început era un împătimit al folosirii ierbii otrăvitoare, el s-a hotărât, prin harul lui Dumnezeu, să o lase, pe viitor. I-a fost pusă întrebarea: “Te-ai luptat din greu să renunți la tutun?” “Aș crede că da”, a răspuns el, “dar am văzut adevărul așa cum mi-a fost prezentat. Am aflat că tutunul este nesănătos, m-am rugat Domnului să mă ajute să renunț la el, iar Domnul m-a ajutat într-un mod remarcabil. Dar încă nu sunt convins că pot să renunț la ceașca mea de ceai. Ea mă ține legat și știu că voi avea o gravă durere de cap dacă nu o mai beau.”Te 118.3

Relele folosirii ceaiului i-au fost prezentate de sora Sara McEnterfer. Ea l-a încurajat să aibă tăria morală de a încerca să vadă ce-i poate produce renunțarea la ceai. Omul a răspuns “Vreau!” Și, la două săptămâni, mărturisea în adunare: “Când am spus că am să renunț la ceașca mea de ceai, am și făcut-o. N-am mai băut și rezultatul a fost cea mai severă durere de cap. Dar m-am gândit: ‘Să continuu să beau ceai pentru a scăpa de durerea de cap? Trebuie să fiu atât de dependent de ceai, încât atunci când îl las să mă aflu în starea aceasta?’ Acum știu că efectele lui sunt rele și nu-l voi mai folosi. Nu l-am mai folosit de atunci și mă simt mai bine în fiecare zi. Durerea mea de cap nu mă mai necăjește, mintea îmi este mai limpede și pot să înțeleg mai bine Scripturile când le citesc.”Te 119.1

M-am gândit la acest om sărac în ceea ce privește avuțiile lumești, dar care a avut curajul moral de a o rupe cu fumatul și consumul de ceai, obiceiuri pe care le avea din adolescență. El n-a pledat nici pentru cea mai mică indulgență față de aceste rele. Nu! El a decis că tutunul și ceaiul sunt vătămătoare și că influența lui trebuie să fie de partea cea bună și a dat dovadă că Duhul Sfânt lucra în mintea și caracterul lui, pentru a-l face un vas de cinste. — Manuscris 86, 1897.Te 119.2

În puterea Lui — Domnul are un remediu pentru orice om care este copleșit de un apetit puternic pentru băuturi tari, pentru tutun sau pentru oricare alt lucru vătămător care distruge puterea creierului și degradează sufletul. El ne invită să ne despărțim de acestea și să nu ne atingem de lucruri necurate. Noi trebuie să oferim un exemplu de cumpătare creștină, trebuie să facem tot ce ne stă în putere, prin renunțare și sacrificiu de sine, pentru a ne stăpâni apetitul. Și, după ce am făcut totul, El ne invită să rămânem în puterea Lui. El dorește ca noi să fim învingători în orice confruntare cu inamicul sufletelor noastre și să acționăm inteligent precum generalii înțelepți ai unei armate, ca oameni cu o perfectă stăpânire de sine. — Manuscris 38a, 1905.Te 119.3