Prima menţiune despre evanghelizarea în oraşe. - Enoh a umblat cu Dumnezeu şi totuşi nu a locuit în mijlocul niciunui oraş corupt de violenţă şi nelegiuire. - Manuscrisul 94, 1903 (Evanghelizare, p. 78).MMO 13.1

Enoh nu a trăit alături de cei nelegiuiţi. - El [Enoh] nu şia făcut casa alături de cei nelegiuiţi... El sa stabilit împreună cu familia sa întro zonă unde atmosfera era cât mai curată posibil. Apoi el mergea uneori la locuitorii lumii cu solia primită de la Dumnezeu ... După proclamarea soliei, aducea întotdeauna cu el, la locul său retras, câţiva oameni care primiseră avertizarea. - Manuscrisul 42, 1900 (Maranatha, p. 184)MMO 13.2

Metodele lui Enoh vor deveni metodele noastre. - Trebuie concepute planuri înţelepte pentru ca lucrarea să fie desfăşurată în modul cel mai avantajos. Pe măsură ce nelegiuirea va creşte în marile oraşe, vom fi nevoiţi să lucrăm din ce în ce mai mult în centre situate în exteriorul lor. Aşa a lucrat Enoh în zilele de dinaintea potopului, când nelegiuirea abunda în toate localităţile populate şi când era violenţă pe pământ. - Review and Herald, 27 septembrie 1906MMO 13.3

Sodoma

Dragostea de oameni la motivat pe Avraam să se roage. Deşi Lot ajunsese un locuitor al Sodomei, el nu se făcuse părtaş la nelegiuirile locuitorilor ei. Avraam gândea că în acel oraş atât de populat mai puteau fi şi alţi închinători ai adevăratului Dumnezeu. Având în vedere aceasta, el a spus: „Să omori pe cel bun împreună cu cel rău ... departe de Tine aşa ceva! Departe de Tine! Cel ce judecă tot pământul nu va face oare dreptate?” (Geneza 18:25). Avraam na intervenit numai o singură dată, ci de mai multe ori. Prinzând curaj pe măsură ce cererile lui erau împlinite, el a continuat până când a primit asigurarea că, dacă numai zece oameni drepţi sar fi aflat în ea, cetatea avea să fie cruţată.MMO 14.1

Iubirea faţă de sufletele pieritoare a inspirat rugăciunea lui Avraam. Cu toate că îi era scârbă de păcatele acelei cetăţi corupte, el dorea ca păcătoşii să poată fi salvaţi. Profundul său interes pentru Sodoma ne înfăţişează neliniştea pe care ar trebui so simţim pentru cei nepocăiţi. Noi ar trebui să cultivăm ură faţă de păcat, dar milă şi iubire faţă de cei păcătoşi. De jur împrejurul nostru, sunt suflete ce se cufundă întro ruină la fel de groaznică şi lipsită de speranţă ca şi aceea care sa abătut asupra Sodomei. În fiecare zi, timpul de probă al unora se sfârşeşte. În fiecare ceas, unii trec dincolo de hotarul îndurării. Şi unde sunt oare glasurile de avertizare şi de îndemnare care săl determine pe păcătos să fugă de această îngrozitoare nenorocire? Unde sunt oare mâinile acelea întinse care săl tragă înapoi de la moarte? Unde sunt oare aceia care, în umilinţă şi cu o credinţă stăruitoare, să mijlocească la Dumnezeu pentru el? - Patriarhi şi profeţi, p. 139, 140 (1890)MMO 14.2

Creştinii pot avea un mare impact asupra oraşelor. - Dacă Dumnezeu a vrut să salveze Sodoma de dragul a zece persoane neprihănite, atunci care ar fi influenţa în bine care ar veni ca urmare a credincioşiei poporului lui Dumnezeu, dacă toţi aceia care mărturisesc Numele lui Hristos ar fi şi îmbrăcaţi în neprihănirea Sa? - Signs of the Times , 2 mai 1895 ( In Heavenly Places, p. 104)MMO 15.1

Ninive

Mulţi oameni vor răspunde la chemarea lui Dumnezeu. - Şi totuşi Ninive, oricât ajunsese de nelegiuită, nu era cu totul pradă răului. Acela care „vede pe toţi fiii oamenilor” (Psalmii 33:13) şi „priveşte tot ce este de preţ” în ei (Iov 28:10) a văzut în cetatea aceea mulţi care doreau după ceva mai bun şi mai înalt, care, dacă li sar fi oferit ocazia săL cunoască pe Dumnezeul cel viu, ar fi lepădat faptele lor rele şi I sar fi închinat. Astfel, în înţelepciunea Sa, Dumnezeu li Sa descoperit întrun mod neîndoielnic ca săi conducă, dacă era cu putinţă, la pocăinţă.MMO 15.2

Unealta aleasă pentru lucrarea aceasta a fost prorocul Iona, fiul lui Amitai. Cuvântul Domnului ia vorbit: „Scoalăte, dute la Ninive, cetatea cea mare, şi strigă împotriva ei. Căci răutatea ei sa suit până la Mine!” (Iona 1:1,2). [...]MMO 15.3

Când a intrat Iona în cetate, a început îndată să strige împotriva ei solia: „Încă patruzeci de zile şi Ninive va fi nimicită” (v. 4). A mers de pe o stradă pe alta strigând avertizarea.MMO 15.4

Solia na fost în zadar. Strigătul care a răsunat pe străzile cetăţii nelegiuite a trecut din gură în gură până când toţi locuitorii au auzit înspăimântătorul anunţ. Duhul lui Dumnezeu a impresionat inimile şi a făcut ca mulţimile să tremure din cauza păcatelor şi să se pocăiască în adâncă umilinţă. - Profeţi şi regi, p. 265270 (1917)MMO 15.5

Ierusalim - Redeşteptarea Din Vremea Regelui Iosia

Impactul conducătorilor să nu fie subestimat. - Împăratul [Iosia] trebuia să lase pe seama lui Dumnezeu evenimentele viitoare. El nu putea schimba hotărârile veşnice ale lui Iehova. Dar, prin anunţarea judecăţilor pedepsitoare ale cerului, Domnul na îndepărtat ocazia pentru pocăinţă şi reformă şi, văzând în aceasta dispoziţia din partea lui Dumnezeu de aŞi tempera judecăţile cu milă, sa hotărât să facă tot cei stătea în putere pentru a înfăptui reformele stabilite. El a convocat îndată o mare adunare, la care au fost invitaţi bătrânii şi magistraţii din Ierusalim şi Iuda, împreună cu poporul de rând. Aceştia, împreună cu preoţii şi leviţii, sau întâlnit cu împăratul în curtea templului.MMO 16.1

Împăratul a citit personal înaintea acestei mari adunări „toate cuvintele din cartea legământului pe care o găsiseră în Casa Domnului” (2 Împăraţi 23:2). Lectorul a fost profund impresionat şi a rostit solia cu patos şi cu o inimă zdrobită. Ascultătorii au fost adânc mişcaţi. Intensitatea simţămintelor ce se arătau pe chipul împăratului, însă-şi solemnitatea soliei, avertizarea cu privire la judecăţile care aveau să vină - toate acestea şiau făcut efectul şi mulţi sau hotărât să urmeze exemplul împăratului căutând iertare.MMO 16.2

Iosia a propus ca aceia care aveau cea mai înaltă autoritate să se alăture poporului în legământ solemn înaintea lui Dumnezeu pentru a conlucra întrun efort de a face schimbări hotărâte: „Împăratul stătea pe scaunul lui împărătesc şi a făcut legământ înaintea Domnului, îndatorânduse să urmeze pe Domnul şi să păzească poruncile, învăţăturile şi legile Lui din toată inima şi din tot sufletul lui, ca să împlinească astfel cuvintele legământului acestuia scrise în cartea aceasta.” Răspunsul a fost mai entuziast decât îndrăznise împăratul să spere: „Şi tot poporul a intrat în legământ” (v. 3).MMO 16.3

În reforma care a urmat, împăratul şia îndreptat atenţia spre distrugerea oricărei rămăşiţe de idolatrie. Locuitorii ţării practicaseră atât de mult obiceiurile popoarelor înconjurătoare, închinânduse chipurilor de lemn şi de piatră, încât părea imposibil ca omul să îndepărteze urma acestor păcate. Dar a stăruit în străduinţa lui de a curăţa ţara. Sa împotrivit idolatriei cu hotărâre, omorând „pe toţi preoţii înălţimilor”... „Mai mult, a stârpit pe cei ce chemau duhurile, pe cei ce spuneau viitorul, terafimii, idolii şi toate urâciunile care se vedeau în ţara lui Iuda şi la Ierusalim, ca să împlinească astfel cuvintele legii scrise în cartea pe care o găsise preotul Hilchia în casa Domnului” (v. 20, 24). - Profeţi şi regi, p. 400, 401 (1917)MMO 17.1

Cuvânt Înainte

(Noul Testament)