36— Nu sunt decât un copil

La începutul domniei lui, Solomon s-a rugat: „Doamne, Dumnezeul meu, Tu ai pus pe robul Tău să împărățească în locul tatălui meu David, și eu nu sunt decât un tânăr [copil — trad. KJV], nu sunt încercat.” (1 Regi 3,7)9M 281.1

Solomon îi urmase tatălui său la tronul lui Israel. Dumnezeu l-a onorat mult și, așa cum știm, în anii de mai târziu a ajuns cel mai mare, cel mai bogat și cel mai înțelept rege care a stat vreodată pe un scaun de domnie pământesc. Încă din anii de început ai domniei lui, Solomon a fost impresionat de Duhul Sfânt cu privire la solemnitatea responsabilităților lui și, deși era bogat în talente și în capacități, el și-a dat seama că, fără ajutorul divin, era tot atât de neajutorat ca un copil, când trebuia să le ducă la îndeplinire. Solomon nu a fost niciodată atât de bogat, atât de înțelept sau realmente atât de măreț ca atunci când I-a mărturisit Domnului: „Eu nu sunt decât un copil, nu sunt încercat.”9M 281.2

Într-un vis, când Domnul i S-a arătat și i-a spus: „Cere ce vrei să-ți dau” (vers. 5), Solomon a dat glas sentimentelor lui de neajutorare și de nevoie după ajutorul divin. El a continuat: „Robul Tău este în mijlocul poporului pe care l-ai ales, popor foarte mare, care nu poate fi nici socotit, nici numărat, din pricina mulțimii lui. Dă dar robului Tău o inimă pricepută, ca să judece pe poporul Tău, să deosebească binele de rău! Căci cine ar putea să judece pe poporul Tău, pe poporul acesta așa de mare la număr!”9M 281.3

„Cererea aceasta a lui Solomon a plăcut Domnului. Și Dumnezeu a zis: ‘Fiindcă lucrul acesta îl ceri, fiindcă nu ceri pentru tine nici viață lungă, nici bogății, nici moartea vrăjmașilor tăi, ci ceri pricepere ca să faci dreptate, voi face după cuvântul tău. Îți voi da o inimă înțeleaptă și pricepută, așa cum n-a fost nimeni înaintea ta și nu se va scula nimeni niciodată ca tine. Mai mult, îți voi da și ce n-ai cerut: bogății și slavă, așa încât, în tot timpul vieții tale, nu va fi niciun împărat ca tine. Și, dacă vei umbla în căile Mele, păzind legile și poruncile Mele, cum a făcut David, tatăl tău, îți voi lungi zilele.’ Solomon s-a deșteptat. Acesta a fost visul.9M 281.4

Solomon s-a întors la Ierusalim și s-a înfățișat înaintea chivotului legământului Domnului. A adus arderi de tot și jertfe de mulțumire și a dat un ospăț tuturor slujitorilor lui.” (1 Regi 3,8-15)9M 282.1

Toți aceia care ocupă poziții de răspundere trebuie să învețe lecția care reiese din rugăciunea plină de umilință a lui Solomon. Ei nu trebuie să uite niciodată că poziția pe care o ocupă un om nu îi schimbă caracterul și nici nu îl face infailibil. Cu cât poziția este mai înaltă, cu atât responsabilitatea pe care o are de purtat este mai mare, cu atât influența pe care o exercită este mai extinsă și cu atât trebuie să fie mai mare și nevoia de a-și simți dependența de înțelepciunea și de puterea lui Dumnezeu și de a cultiva caracterul cel mai bun și mai sfânt. Cei care acceptă o poziție de răspundere în lucrarea lui Dumnezeu trebuie să țină întotdeauna minte că, odată cu chemarea la această lucrare, Dumnezeu i-a chemat și să umble cu grijă înaintea Lui și înaintea semenilor lor. În loc să considere că este de datoria lor să poruncească și să dicteze, ei trebuie să înțeleagă că ei înșiși trebuie să fie învățăcei. Atunci când un lucrător cu răspundere neglijează să învețe această lecție, cu cât va fi eliberat mai curând de responsabilitățile lui, cu atât va fi mai bine și pentru el, și pentru lucrarea lui Dumnezeu. Poziția nu va aduce niciodată sfințenie și noblețe de caracter. Cel care Îl onorează pe Dumnezeu și păzește poruncile Lui va fi el însuși onorat.9M 282.2

Întrebarea pe care fiecare ar trebui să și-o pună, cu toată umilința, este: „Sunt eu calificat pentru această poziție? Am învățat eu să păstrez calea Domnului, ca să fac dreptate și judecată?” Exemplul pământesc al Mântuitorului ne-a fost dat ca să nu umblăm în propria noastră putere, ci fiecare să se considere, așa cum s-a exprimat Solomon, „un copil”.9M 283.1