Atitudinea lui Hristos față de deosebirile de naționalitate

Hristos nu a recunoscut nicio deosebire de naționalitate, de rang sau de crez. Cărturarii și fariseii doreau să facă un avantaj local și național din toate darurile cerului și să excludă restul familiei lui Dumnezeu din această lume. Dar Hristos a venit să dărâme orice zid de despărțire. A venit să arate că darul îndurării și al dragostei Sale este la fel de neîngrădit ca aerul, ca lumina sau ca stropii de ploaie care înviorează pământul.9M 190.4

Viața lui Hristos a adus la existență o religie în care nu există caste, o religie în care iudei și neamuri, liberi și robi sunt legați în aceeași frăție, egali înaintea lui Dumnezeu. Nicio problemă de politică nu I-a influențat acțiunile. Nu a făcut nicio deosebire între vecini și străini, între prieteni și dușmani. Ceea ce-I mișca inima era un suflet însetat după apa vieții.9M 191.1

El nu a trecut pe lângă nicio ființă omenească, socotind-o fără valoare, ci a căutat să-i aplice fiecărui suflet remediul vindecător. Indiferent în compania cui Se afla, El prezenta o lecție potrivită timpului și împrejurărilor respective. Orice neglijență de care dădeau dovadă oamenii față de semenii lor sau orice insultă adresată cuiva pe El Îl făcea mai conștient de nevoia pe care o aveau aceștia de simpatia Lui divino-umană. El căuta să le inspire speranță chiar și celor mai grosolani și mai nepromițători, așezând înaintea lor asigurarea că și ei pot deveni neprihăniți și blânzi, dezvoltând un caracter care să facă din ei copii ai lui Dumnezeu.9M 191.2