Este nevoie de eforturi pline de zel, din toată inima

Dacă pastorii noștri și-ar da seama cât de curând se vor înfățișa locuitorii lumii înaintea scaunului de judecată al lui Dumnezeu, ca să dea socoteală pentru faptele făcute în trup, cu cât zel ar lucra ei, împreună cu Dumnezeu, pentru a prezenta adevărul! Cât de neobosit ar lucra ei pentru înaintarea cauzei lui Dumnezeu în lume, proclamând prin cuvânt și prin faptă: „Sfârșitul tuturor lucrurilor este aproape.” (1 Petru 4,7)9M 149.1

„Pregătește-te să-L întâlnești pe Dumnezeul tău” este solia pe care trebuie să o proclamăm pretutindeni. Trâmbița este gata să dea un sunet lămurit. Avertizarea trebuie să răsune clar și distinct: „A căzut, a căzut Babilonul cel mare… Ieșiți din mijlocul ei, poporul Meu, ca să nu fiți părtași la păcatele ei și să nu fiți loviți cu urgiile ei!” (Apocalipsa 18,2-4)9M 149.2

Cuvintele Scripturii trebuie să se împlinească. În curând, ultima încercare urmează să vină peste toți locuitorii pământului. La vremea aceea vor trebui luate decizii prompte. Cei care au fost convinși prin prezentarea Cuvântului se vor înrola sub steagul însângerat al Prințului Emanuel. Ei vor vedea și vor înțelege ca niciodată mai înainte că au pierdut multe ocazii de a face binele pe care ar fi trebuit să-l facă. Își vor da seama că nu au lucrat cu atât de mult zel pe cât ar fi trebuit, ca să-i caute și să-i salveze pe cei pierduți și să-i smulgă ca din foc.9M 149.3

Slujitorii lui Dumnezeu trebuie să fie așa cum cere El: „... în sârguință fiți fără preget, fiți plini de râvnă în duhul, slujiți Domnului”. Apatia și ineficiența nu înseamnă evlavie. Atunci când ne vom da seama că lucrăm pentru Dumnezeu, vom simți mai profund ca oricând înainte sfințenia slujirii spirituale. Înțelegerea aceasta va aduce viață, atenție și energie perseverentă în îndeplinirea fiecărei datorii.9M 150.1

Religia curată, religia neîntinată este cu totul practică. Nimic altceva nu va izbuti în salvarea de suflete decât o muncă plină de zel, din toată inima. Noi trebuie să facem din îndatoririle noastre zilnice fapte de devoțiune, crescând continuu în capacitatea de a fi de folos, pentru că ne privim lucrarea în lumina veșniciei.9M 150.2

Lucrarea noastră ne-a fost trasată de Tatăl nostru ceresc. Trebuie să ne luăm Biblia și să mergem să avertizăm lumea. Noi trebuie să fim brațele de ajutor ale lui Dumnezeu în salvarea sufletelor, canale prin care dragostea Sa este revărsată zi de zi către cei care pier. Atunci când își dă seama de măreția lucrării la care are privilegiul de a lua parte, adevăratul lucrător este înnobilat și sfințit. El este umplut cu acea credință care lucrează prin dragoste și curățește sufletul. Nimic nu este prea greu pentru cel care se supune voinței lui Dumnezeu. Gândul că lucrează pentru Domnul aruncă un farmec aparte asupra oricărei lucrări pe care i-o dă Dumnezeu să o facă.9M 150.3

Îndepliniți-vă toată lucrarea pe baza unor principii religioase stricte. Preocuparea voastră sinceră să fie: „Ce pot face pentru a-I plăcea Domnului?” Vizitați acele locuri unde credincioșii au nevoie de încurajare și de ajutor. La fiecare pas, întrebați-vă: „Este aceasta calea Domnului? Sunt eu, în spirit, în cuvânt și în faptă, în armonie cu voia Lui?” Dacă lucrați pentru Dumnezeu cu gândul doar la slava Lui, lucrarea voastră va purta amprenta divină și veți împlini planurile Domnului.9M 150.4

Atunci când studiați Cuvântul lui Dumnezeu, pătrundeți mai adânc și tot mai adânc, dincolo de suprafață. Ţineți-vă strâns, prin credință, de puterea divină și cercetați adâncurile inspirației. Aduceți în slujirea voastră puterea lui Dumnezeu, amintindu-vă că Domnul este în spatele vostru. Lăsați ca iubirea Lui să strălucească prin tot ceea ce faceți și spuneți. Lăsați ca adevărul prețios și simplu al Cuvântului lui Dumnezeu să lumineze în deplină strălucire. Umiliți-vă înaintea lui Dumnezeu. Hristos va fi eficiența voastră. El v-a desemnat drept conducători peste cei din casa Lui, ca să dați hrană la vreme potrivită. Cei care lucrează pentru Hristos sunt foarte aproape de inima Sa cea plină de iubire. El dorește să-i desăvârșească pe cei din casa Lui prin desăvârșirea slujitorilor Lui.9M 151.1

*****

Hristos este Răscumpărătorul plin de simpatie și de compasiune. Prin puterea Sa susținătoare, oamenii devin puternici, ca să poată rezista răului. Când păcătosul condamnat își vede propriul păcat, acesta ajunge să i se pară peste măsură de păcătos. El se miră că nu a venit la Hristos mai înainte. Vede că defectele lui trebuie să fie biruite și că apetitul și pasiunile lui trebuie să fie supuse voinței lui Dumnezeu, că el trebuie să fie părtaș de natură divină, după ce va fi fugit de stricăciunea care este în lume prin pofte. După ce s-a pocăit de încălcarea Legii lui Dumnezeu, el se străduiește în mod sincer să biruiască păcatul. Caută să descopere puterea harului lui Hristos și este adus în legătură personală cu Mântuitorul. El Îl păstrează continuu pe Hristos înaintea lui. Rugându-se, crezând, primind binecuvântările de care are nevoie, el se apropie din ce în ce mai mult de standardul lui Dumnezeu pentru el.9M 151.2

În caracterul lui, se descoperă noi virtuți, pe măsură ce el renunță la sine și înalță crucea, mergând pe drumul pe care îl conduce Hristos. Îl iubește pe Domnul Isus cu toată inima și Hristos devine pentru el înțelepciune, neprihănire, sfințire și răscumpărare.9M 151.3

Hristos este exemplul nostru, inspirația noastră, răsplata noastră cea foarte mare. „Voi sunteți ogorul lui Dumnezeu, clădirea lui Dumnezeu” (1 Corinteni 3,9). Dumnezeu este Maestrul Constructor, dar omul trebuie să-și facă partea sa. El trebuie să conlucreze cu Dumnezeu. „Noi suntem împreună-lucrători cu Dumnezeu” (vers. 9). Să nu uitați niciodată cuvintele: „împreună cu Dumnezeu”. „Duceți până la capăt mântuirea voastră, cu frică și cutremur… Căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi și vă dă după plăcerea Lui și voința, și înfăptuirea” (Filipeni 2,12.13). Puterea lucrătoare de minuni a harului lui Hristos se manifestă creând în om o inimă nouă, o viață mai înaltă, un entuziasm mai sfânt. Dumnezeu spune: „Vă voi da o inimă nouă” (Ezechiel 36,26). Nu este această înnoire a omului cea mai mare minune care poate fi făcută? Ce nu poate face ființa omenească, atunci când se prinde, prin credință, de puterea divină?9M 152.1

*****

Amintiți-vă că puterea și biruința voastră se află în a lucra împreună cu Hristos, ca Mântuitor al vostru personal. Aceasta este partea pe care toți trebuie să o îndeplinească. Hristos este Calea, Adevărul și Viața. El declară: „Despărțiți de Mine, nu puteți face nimic” (Ioan 15,5). Iar sufletul pocăit, credincios, răspunde: „Pot totul prin Hristos, care mă întărește” (Filipeni 4,13). Celor care fac astfel, li se dă asigurarea: „Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu.” (Ioan 1,12)9M 152.2