O aderare statornică la adevăr

În viața acelora care au de transmis o solie atât de sacră și de solemnă, cum este aceea care ne-a fost încredințată nouă, nu trebuie să existe nicio prefăcătorie. Lumea îi privește pe adventiștii de ziua a șaptea, deoarece știe câte ceva despre mărturisirea lor de credință și despre înaltul lor standard de viețuire și, atunci când îi vede pe unii că nu trăiesc la înălțimea mărturisirii lor, arată spre ei cu dispreț.9M 23.2

Aceia care Îl iubesc pe Isus își vor aduce viața în armonie cu voința Sa. Ei au ales să fie de partea Domnului, iar viața lor trebuie să fie într-un vădit contrast cu viața oamenilor din lume. Ispititorul va veni la ei cu lingușirile și cu încercările lui de a-i mitui, spunând: „Toate acestea ți le voi da ție, dacă te vei închina mie”. Dar ei știu că el nu are nimic vrednic de a fi primit și refuză să cedeze ispitelor lui. Prin harul lui Dumnezeu, ei sunt făcuți în stare să-și păstreze neîntinată curăția principiilor. Îngerii sfinți sunt chiar lângă ei și Hristos este descoperit în aderarea lor statornică la adevăr. Ei sunt slujitorii lui Hristos, dând, ca niște martori credincioși, o mărturie hotărâtă în favoarea adevărului. Ei arată că există o putere spirituală care îi poate face pe oameni în stare să nu se abată niciun pas de la adevăr și dreptate, nici chiar pentru toate darurile pe care le-ar revărsa oamenii asupra lor. Unii ca aceștia, oriunde s-ar afla, vor fi onorați de Cer, pentru că și-au conformat viața voinței lui Dumnezeu, fără să se teamă de sacrificiile pe care sunt chemați să le facă.9M 23.3