1— Criza finală
Trăim în vremea sfârșitului. Semnele timpului, care se împlinesc cu rapiditate, declară că venirea lui Hristos este foarte aproape. Zilele pe care le trăim sunt solemne și importante. Duhul lui Dumnezeu este retras de pe pământ treptat, dar sigur. Plăgile și judecățile deja au început să cadă asupra acelora care disprețuiesc harul lui Dumnezeu. Nenorocirile care au loc pe uscat și pe mare, tulburările din societate, veștile de război nu prevestesc nimic bun. Ele anticipează evenimente iminente, de cea mai mare intensitate.9M 11.1
Instrumentele răului își unesc și își întăresc forțele. Ele își consolidează puterile pentru ultima mare criză. Mari schimbări urmează să aibă loc în curând, în lumea noastră, iar evenimentele finale se vor desfășura cu rapiditate.9M 11.2
Starea de lucruri din lume arată că înaintea noastră stă un timp de necaz și de strâmtorare. Ziarele sunt pline de semne care arată către un conflict teribil, care urmează să aibă loc în viitorul apropiat. Jafuri și tâlhării săvârșite cu îndrăzneală au loc tot mai frecvent. Grevele sunt ceva obișnuit. Furturi și crime sunt comise la tot pasul. Oameni posedați de demoni iau viața bărbaților, a femeilor și a copiilor. Oamenii au ajuns să fie scoși din minți de vicii, iar răul domină în toate formele lui.9M 11.3
Vrăjmașul a reușit să pervertească dreptatea și să umple inimile oamenilor cu dorința egoistă după câștig. „Adevărul s-a poticnit în piața de obște și neprihănirea nu poate să se apropie” (Isaia 59,14). În marile orașe sunt mulțimi de oameni care trăiesc în sărăcie și în mizerie, aproape lipsiți de hrană, de adăpost și de îmbrăcăminte, în timp ce, în aceleași orașe, sunt alții care au mai mult decât le-ar putea dori inima, care trăiesc în lux, cheltuindu-și banii pe case cu mobilier scump, pe împodobire personală sau, și mai rău, pe satisfacerea plăcerilor senzuale, pe băuturi alcoolice, pe tutun și pe alte lucruri care distrug puterile minții, dezechilibrează gândirea și pervertesc sufletul. Strigătele omenirii flămânde ajung până la Dumnezeu, în timp ce, prin tot felul de asupriri și de jecmăniri, oamenii își îngrămădesc averi colosale.9M 11.4
Într-o ocazie, când mă aflam la New York, am fost chemată în timpul nopții să privesc la clădirile care se înălțau, etaj după etaj, până la cer. Clădirile acestea erau garantate ca fiind sigure împotriva incendiilor și erau ridicate pentru a-i preamări pe proprietarii și pe constructorii lor. Mai sus și tot mai sus se ridicau aceste clădiri, iar pentru ele erau folosite cele mai scumpe materiale. Cei cărora le aparțineau nu se întrebau: „Cum Îl putem glorifica mai bine pe Dumnezeu?” Domnul nu Se găsea în gândurile lor.9M 12.1
M-am gândit: „O, dacă cei care își investesc în felul acesta mijloacele ar putea să-și vadă purtarea așa cum o vede Dumnezeu! Ei îngrămădesc clădiri magnifice, dar cât de nebunești sunt în ochii Conducătorului Universului planurile și născocirile lor. Ei nu studiază, cu toate puterile inimii și ale minții, cum ar putea să-L glorifice pe Dumnezeu. Ei au pierdut din vedere acest lucru, care este cea dintâi datorie a omului.”9M 12.2
În timp ce aceste clădiri se înălțau, proprietarii lor se bucurau plini de mândrie și de ambiție că aveau bani pe care să-i folosească pentru satisfacerea de sine și pentru a stârni invidia semenilor lor. O mare parte din banii investiți în felul acesta fuseseră obținuți prin nedreptate, prin exploatarea celor săraci. Ei au uitat că în cer se ține un raport al fiecărei tranzacții, că fiecare afacere necinstită și fiecare act de fraudă sunt înregistrate acolo. Vine timpul când înșelătoria și insolența oamenilor vor ajunge până la punctul de care Domnul nu le va mai îngădui să treacă și vor afla că există o limită a răbdării lui Iehova.9M 12.3
Scena care mi-a trecut apoi pe dinainte a fost o alarmă de incendiu. Oamenii priveau la clădirile semețe și presupuse a fi sigure împotriva incendiilor și ziceau: „Sunt în perfectă siguranță.” Dar aceste clădiri au fost mistuite de foc de parcă ar fi fost făcute din smoală. Mașinile contra incendiilor nu au putut face nimic pentru a le opri distrugerea. Pompierii nu au fost în stare să le folosească.9M 13.1
Mi se spune că, atunci când va veni ziua Domnului, dacă în inimile ființelor omenești, pline de mândrie și de ambiție, nu a avut loc o schimbare, oamenii vor vedea că mâna care a fost puternică să mântuiască va fi puternică și să nimicească. Nicio putere pământească nu poate împiedica mâna lui Dumnezeu. Niciun material folosit în ridicarea clădirilor nu le poate feri de distrugere, atunci când vine timpul stabilit de Dumnezeu pentru a trimite asupra oamenilor consecințele ambițiilor lor egoiste și ale nesocotirii Legii Lui.9M 13.2
Sunt puțini, chiar și printre cei educați sau printre oamenii de stat, care înțeleg cauzele care stau la baza actualei stări a societății. Cei care țin frâiele guvernării nu sunt în stare să rezolve problema corupției morale, a sărăciei, a mizeriei sociale și a creșterii criminalității. Ei se luptă în van să-și așeze tranzacțiile pe o bază mai sigură. Dacă ar lua în seamă învățăturile Cuvântului lui Dumnezeu, oamenii ar găsi o rezolvare la problemele care acum li se par atât de complicate.9M 13.3
Scripturile descriu starea lumii chiar înainte de a doua venire a lui Hristos. Despre oamenii care își adună mari bogății prin jaf și prin exploatare, este scris: „V-ați strâns comori în zilele din urmă! Iată că plata lucrătorilor care v-au secerat câmpiile și pe care le-ați oprit-o prin înșelăciune strigă! Și strigătele secerătorilor au ajuns la urechile Domnului oștirilor. Ați trăit pe pământ în plăceri și în desfătări. V-ați săturat inimile chiar într-o zi de măcel. Ați osândit, ați omorât pe cel neprihănit, care nu vi se împotrivea!” (Iacov 5,3-6)9M 13.4
Dar cine citește avertizările date de semnele timpului care se împlinesc cu rapiditate? Ce impresie lasă ele asupra oamenilor lumești? Ce schimbare se vede în atitudinea lor? Nu mai mult decât s-a văzut în atitudinea locuitorilor lumii din vremea lui Noe. Absorbiți de afacerile și de plăcerile lumii, antediluvienii „n-au știut nimic până când a venit potopul și i-a luat pe toți” (Matei 24,39). Ei au primit avertizări trimise din cer, dar au refuzat să le asculte. Și astăzi lumea, cu totul nepăsătoare față de glasul de avertizare al lui Dumnezeu, se grăbește spre ruina veșnică.9M 14.1
Lumea este agitată de spiritul războiului. Profeția din capitolul 11 al cărții lui Daniel aproape că s-a împlinit complet. Scenele de necaz și de tulburare, despre care vorbește profeția, vor avea loc în curând.9M 14.2
„Iată, Domnul deșartă țara și o pustiește, îi răstoarnă fața și risipește locuitorii…, căci… ei călcau legile, nu țineau poruncile și rupeau legământul cel veșnic! De aceea mănâncă blestemul țara și suferă locuitorii ei pedeapsa nelegiuirilor lor; de aceea sunt prăpădiți locuitorii țării și nu mai rămâne decât un mic număr din ei. … A încetat desfătarea timpanelor, s-a sfârșit veselia gălăgioasă, s-a dus bucuria harfei.” (Isaia 24,1-8)9M 14.3
„Vai! Ce zi! Da, ziua Domnului este aproape, vine ca o pustiire de la Cel Atotputernic. … S-au uscat semințele sub bulgări; grânarele stau goale, hambarele sunt stricate, căci s-a stricat semănătura! Cum gem vitele! Cirezile de boi umblă buimace, căci nu mai au pășune; chiar și turmele de oi suferă!” „Via este prăpădită, smochinul este veștejit, rodiul, finicul, mărul, toți pomii de pe câmp s-au uscat... Și s-a dus bucuria de la copiii oamenilor!” (Ioel 1,15-18.12)9M 15.1
„Cum mă doare înăuntrul inimii mele! Îmi bate inima, nu pot să tac! Căci auzi, suflete, sunetul trâmbiței și strigătul de război. Se vestește dărâmare peste dărâmare, căci toată țara este pustiită.” (Ieremia 4,19.20)9M 15.2
„Mă uit la pământ și iată că este pustiu și gol, mă uit la ceruri și lumina lor a pierit. Mă uit la munți și iată că sunt zguduiți; și toate dealurile se clatină! Mă uit și iată că nu este niciun om și toate păsările cerurilor au fugit! Mă uit și iată, Carmelul este un pustiu și toate cetățile sale sunt nimicite.” (vers. 23-26)9M 15.3
„Vai! Căci ziua aceea este mare, niciuna n-a fost ca ea; este o vreme de necaz pentru Iacov, dar Iacov va fi izbăvit din ea.” (Ieremia 30,7)9M 15.4
Nu toți din lumea aceasta au trecut de partea vrăjmașului, împotriva lui Dumnezeu. Nu toți au devenit trădători. Mai sunt câțiva credincioși care sunt sinceri față de Dumnezeu, pentru că Ioan scrie: „Aici este răbdarea sfinților care păzesc poruncile lui Dumnezeu și credința lui Isus” (Apocalipsa 14,12). În curând, se va da o luptă teribilă între cei care Îi slujesc lui Dumnezeu și cei care nu Îi slujesc. În curând, tot ce poate fi zguduit va fi zguduit, pentru ca ceea ce nu poate fi zguduit să rămână.9M 15.5
Satana este un cercetător sârguincios al Bibliei. El știe că mai are doar puțină vreme și caută în orice moment să contrafacă lucrarea Domnului pe acest pământ. Este imposibil să avem măcar o idee cu privire la experiența poporului lui Dumnezeu care va fi în viață pe acest pământ atunci când slava cerească și o repetare a persecuțiilor trecutului se vor îmbina. Copiii Săi vor umbla în lumina care pornește de la tronul Său. Prin intermediul îngerilor, va exista o comunicare permanentă între cer și pământ. Și Satana, înconjurat de îngerii răi și pretinzând că este Dumnezeu, va face minuni de tot felul, pentru a înșela, dacă va fi cu putință, chiar și pe cei aleși. Poporul lui Dumnezeu nu-și va găsi siguranța în săvârșirea de minuni, pentru că Satana va contraface minunile care vor fi făcute. Copiii lui Dumnezeu, încercați și puși la probă, își vor găsi puterea în semnul despre care se vorbește în Exod 31,12-18. Ei trebuie să ia poziție de partea cuvântului viu: „Stă scris”. Aceasta este singura temelie pe care pot sta în siguranță. Aceia care și-au călcat legământul făcut cu Dumnezeu vor rămâne în ziua aceea fără Dumnezeu și fără speranță.9M 16.1
Închinătorii lui Dumnezeu se vor distinge, în mod special, prin respectul lor față de porunca a patra, pentru că ea este semnul puterii creatoare a lui Dumnezeu și mărturia față de cerința Lui în ceea ce privește respectul și onoarea din partea omului. Cei răi se vor deosebi prin eforturile lor de a distruge memorialul Creatorului și de a înălța instituția Romei. Pe baza acestui punct de litigiu, întreaga creștinătate se va împărți în două mari clase: cei care țin poruncile lui Dumnezeu și credința lui Isus și cei care se închină fiarei și icoanei ei și primesc semnul ei. Cu toate că biserica și statul își vor uni puterile pentru a-i constrânge pe toți, „mici și mari, bogați și săraci, slobozi și robi”, să primească semnul fiarei, poporul lui Dumnezeu nu îl va primi (Apocalipsa 13,16). Profetul de pe Patmos îi vede pe „biruitorii fiarei, ai icoanei ei și ai numărului numelui ei”, care stăteau „pe marea de sticlă, cu alăutele lui Dumnezeu în mână” și cântau cântarea lui Moise și cântarea Mielului. (Apocalipsa 15,2)9M 16.2
Încercări și probe înspăimântătoare îi așteaptă pe cei care sunt poporul lui Dumnezeu. Spiritul războiului agită națiunile de la un capăt la celălalt al pământului. Dar, în acest timp de strâmtorare care vine — un timp de strâmtorare cum nu a mai fost de când sunt neamurile —, poporul lui Dumnezeu va rămâne neclintit. Satana cu oștirea lui nu-i poate distruge, pentru că îngerii care excelează în tărie îi vor ocroti.9M 17.1
*****
Cuvântul lui Dumnezeu pentru poporul Lui este: „Ieșiți din mijlocul lor și despărțiți-vă de ei, … nu vă atingeți de ce este necurat și vă voi primi. Eu vă voi fi Tată și voi Îmi veți fi fii și fiice”. „Voi însă sunteți o seminție aleasă, o preoție împărătească, un neam sfânt, un popor pe care Dumnezeu Și l-a câștigat ca să fie al Lui, ca să vestiți puterile minunate ale Celui ce v-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată” (2 Corinteni 6, 17.18; 1 Petru 2,9). Poporul lui Dumnezeu trebuie să se distingă ca un popor care Îi slujește Lui pe deplin, din toată inima, fără să-și atribuie vreo onoare și amintindu-și că s-a legat prin cel mai solemn legământ să-I slujească Domnului și numai Lui.9M 17.2
„Domnul i-a vorbit lui Moise și a zis: ‘Vorbește copiilor lui Israel și spune-le: Să nu care cumva să nu țineți sabatele Mele, căci acesta va fi, între Mine și voi și urmașii voștri, un semn după care se va cunoaște că Eu sunt Domnul care vă sfințesc. Să țineți Sabatul, căci el va fi pentru voi ceva sfânt. Cine îl va călca va fi pedepsit cu moartea; cine va face vreo lucrare în ziua aceasta va fi nimicit din mijlocul poporului său. Să lucrezi șase zile; dar a șaptea este Sabatul, ziua de odihnă, închinată Domnului. Cine va face vreo lucrare în ziua Sabatului va fi pedepsit cu moartea. Copiii lui Israel să păzească Sabatul, prăznuindu-l, ei și urmașii lor, ca un legământ necurmat. Aceasta va fi între Mine și copiii lui Israel un semn veșnic, căci în șase zile a făcut Domnul cerurile și pământul, iar în ziua a șaptea S-a odihnit și a răsuflat.’” (Exod 31,12-17)9M 17.3
Nu ne descriu aceste cuvinte pe noi, ca popor deosebit al lui Dumnezeu? Și nu declară ele că, atât cât va fi timpul, trebuie să păstrăm cu grijă deosebirea sfântă, confesională, așezată asupra noastră? Copiii lui Israel și urmașii lor trebuiau să păzească Sabatul ca pe un „legământ necurmat”. Sabatul nu și-a pierdut nimic din însemnătatea lui. El este încă semnul dintre Dumnezeu și poporul Său și așa va fi mereu.9M 18.1