Prefață

Volumul 9 din Mărturii pentru biserică a fost scris într-o perioadă de timp de cinci ani, care se întinde până spre sfârșitul verii anului 1909. Experiența sorei White, în acest timp, începe și se încheie cu călătoriile ei, de acasă, din St. Helene, California, în Est, pentru a participa la întâlniri importante. Pentru biserică este un timp de refacere completă după criza din 1902-1903 și de extindere a lucrării, de lansare a unor proiecte noi și de înființare a unor instituții.9M 3.1

După importantele întâlniri din Michigan, din primăvara anului 1904, sora White a vizitat Sudul și apoi a plecat spre Washington D.C., unde se făceau planuri în vederea asigurării unor clădiri pentru lucrarea care se stabilea acum în capitala țării. Trebuia să fie construit un nou sediu, editura Review and Herald avea nevoie de o clădire a ei, urma să se ridice un sanatoriu și să fie înființat un colegiu. Faptul că sora White s-a mutat la Washington pentru câteva luni, de unde putea da mai ușor sfaturi în ceea ce privea lucrarea, în timp ce aceste patru proiecte erau în derulare, a reprezentat o mare încurajare pentru lucrători. De asemenea, lucrul acesta a exercitat o influență puternică în toată biserica, în ceea ce privește întărirea încrederii membrilor că Dumnezeu fusese Acela care condusese transferarea administrației și a lucrării de publicare în capitala țării.9M 3.2

Aceasta a fost o perioadă de progres rapid în ceea ce privește dezvoltarea lucrării noastre medicale pe coasta Pacificului. Au fost înființate sanatorii în capitală, în Glendale și în Loma Linda, California. De la început, cel din Loma Linda păruse destinat să devină un centru de pregătire și de instruire pentru lucrătorii medicali, lucrare ce se făcuse la început în Battle Creek. În timpul acestor ani critici de înființare a colegiului medical, sora White a vizitat des California de Sud, unde a putut să ofere personal sfaturi și încurajare și să asiste la întocmirea planurilor pentru avansarea lucrării. Aceste declarații, bazate pe descoperirile care i-au fost date de Dumnezeu, ne-au condus pas cu pas până la înființarea, în cele din urmă, a unui colegiu medical pe deplin recunoscut. Atât de insurmontabile au fost obstacolele, încât, dacă nu ar fi fost credința și încrederea inspirată de frecventele sfaturi care au venit prin Spiritul profetic, proiectele acestea nu ar fi supraviețuit niciodată.9M 3.3

Aceste interese importante, care au ținut-o mult timp pe sora White departe de casă și de scrierile ei, au condus la o mare întârziere în publicarea cărților care spera că vor fi trimise, în scurt timp, în câmp pentru a-și îndeplini lucrarea. Divina vindecare a fost singura carte pe care Ellen G. White a publicat-o în această perioadă de cinci ani.9M 4.1

În acest timp, lucrarea bisericii s-a dezvoltat mult prea mult, ca să menționăm în detaliu diferitele etape de progres. Solia făcea acum înconjurul lumii, misionarii erau trimiși peste hotare în număr din ce în ce mai mare, erau înființate tot mai multe instituții destinate educației, lucrării de publicare și celei medicale. Cu adevărat, solia ajungea până la marginile pământului.9M 4.2

Ellen White s-a bucurat foarte mult să-i întâlnească pe reprezentanții lucrării mondiale, adunați la Washington D.C., în primăvara anului 1909, la sesiunea Conferinței Generale. Aceasta a fost ultima sa călătorie în Est — și ultima sesiune a Conferinței Generale la care a participat. Era acum în vârstă de optzeci și unu de ani și își dedicase lunga viață slujirii cauzei lui Dumnezeu. Văzuse lucrarea crescând încă din zilele de zbucium, de la începuturile ei, când nu erau decât o mână de oameni care păzeau Sabatul și care așteptau venirea în curând a Domnului. Acum, aceștia erau în număr de 85 000 și existau 1 200 de pastori hirotoniți și autorizați. În timp ce stătea în fața delegaților care participau la sesiunea în plen a Conferinței Generale, sora White a fost îndemnată să vorbească despre anumite subiecte de mare importanță, care trebuiau amintite. Printre acestea, s-a numărat și reforma sănătății. Timp de patruzeci și cinci de ani, ea expusese , în învățăturile ei, marile principii ale unei viețuiri sănătoase, care îi fuseseră prezentate în viziune. Văzuse roadele acestor învățături. Cu toate acestea, erau unii care încă erau reticenți, alții care înclinau spre extreme, astfel că Ellen White a trecut în revistă poziția și învățăturile noastre, pas cu pas. Această declarație, susținută în fața Conferinței Generale, alcătuiește un capitol important în cadrul volumului 9.9M 4.3

Un alt subiect despre care a ales să vorbească a fost cel legat de Colegiul medical din Loma Linda. A prezentat obiectivele acestei instituții și a făcut apel la colaborarea tuturor lucrătorilor și membrilor laici, pentru îndeplinirea cu succes a acestei lucrări. Această declarație importantă face parte, de asemenea, din volumul 9.9M 5.1

Sora White a văzut lucrarea legată de administrarea bisericii dezvoltându-se de la un comitet alcătuit din trei persoane, așa cum a fost stabilit în anul 1863, care asigura conducerea Conferinței Generale, la statutul actual al organizației, cu departamente ale Conferinței Generale și organizare la nivel de diviziuni, uniuni și conferințe, astfel împărțindu-se responsabilitățile între sute de persoane, care poartă povara lucrării în diferitele părți ale câmpului mondial. În cuvintele ei de încheiere, Ellen White a pledat pentru unitate și consacrare. În declarațiile ei scrise, ea a insistat asupra autorității Conferinței Generale și a importanței deciziilor luate de Conferința Generală aflată în sesiune în plen. A scris despre împărțirea responsabilității și despre nevoia de umilință și de credință. Aceste sfaturi alcătuiesc o parte importantă a ultimei secțiuni a volumului 9.9M 5.2

La sfârșitul secolului, sora White a început să facă apel la reînnoirea interesului față de evanghelizarea milioanelor de oameni aflați în centrele metropolitane ale lumii. Acest lucru a fost accentuat în repetate rânduri în sfaturile pe care le-a trimis conducătorilor lucrării. Ca răspuns la aceste mesaje, s-a trezit din nou interesul față de lucrarea în orașe. Misiunea a pătruns în centre mari. S-au susținut numeroase eforturi evanghelistice, bisericile vechi au fost întărite și au fost înființate noi biserici. Pentru a păstra în formă permanentă apelurile făcute pentru realizarea acestei lucrări și sfaturile date pentru conducerea și desfășurarea ei, o secțiune întreagă a volumului 9 este dedicată acestui important subiect.9M 5.3

Ne aflam, de asemenea, în zilele când diferitele proiecte inițiate necesitau contribuția talentelor și a energiilor tuturor membrilor noștri laici. Începea să fie clar faptul că lucrarea aceasta nu putea fi încheiată, dacă membrii laici nu li se alăturau, în mod activ, pastorilor în a transmite lumii mesajul Evangheliei. Lucrarea membrilor laici a căpătat o nouă importanță. În ultimele două volume din Mărturii pentru biserică (vol. 7 și 8), se pusese un tot mai mare accent pe lucrarea laicilor, iar în volumul 9, această accentuare a atins apogeul. După un tablou al crizei finale și al evenimentelor care urmează să aibă loc în timpul ultimelor scene ale istoriei lumii, urmează câteva capitole care sunt dedicate apelului ca fiecare adventist de ziua a șaptea să participe activ în lucrarea de evanghelizare, în lucrarea misionară din cămin și în cea de răspândire a literaturii.9M 6.1

Au mai existat două direcții în legătură cu care au fost date sfaturi detaliate și care apar pentru prima dată în Mărturii, în acest volum, cu toate că, de-a lungul anilor, mai fuseseră date sfaturi și învățături speciale în această privință. Prima dintre aceste direcții este legată de lucrarea printre oamenii de culoare. Cea de-a doua este legată de libertatea religioasă. Aceasta a venit în mare măsură ca răspuns la apelurile făcute de Ellen White în articolele din Review, la mijlocul deceniului al nouălea, ca lucrătorii și membrii laici să pătrundă în marele câmp misionar din Sud și să-și înceapă lucrarea, unii în domeniul educației, alții în domeniul medical, în predicarea cu glas tare a soliei sau într-o trăire tăcută a acesteia, pe măsură ce tot mai mulți se stabileau cu locuința în regiuni care încă nu primiseră lumina. Alții s-au alăturat acestei lucrări ca răspuns la apelurile făcute în volumul 7. Lucrătorii se confruntau atunci cu numeroase probleme. Trebuiau făcute planuri pentru înaintarea lucrării. Trebuiau înfruntate noi dificultăți, în special legate de lucrarea în zonele unde existau confruntări rasiale. În timpul acelor ani critici, s-au dat sfaturi care au slujit drept o călăuză sigură pentru lucrare, iar pentru a păstra permanent aceste sfaturi, spre folosul bisericii, ele au fost incluse în volumul 9.9M 6.2

Lucrarea libertății religioase a fost o direcție în care noi ne-am angajat eforturile timp de mulți ani. Unii erau înclinați să adopte poziții extreme, susținând că păzirea adevăratului Sabat presupunea să le arătăm clar celor din jur că noi lucrăm duminica. În unele zone, atitudinea aceasta a generat persecuție. În bunătatea Sa, Domnul a trimis mesaje acestui popor, ca să ne dea o perspectivă echilibrată asupra unor astfel de lucruri. Și acestea apar în volumul de față, în secțiunea intitulată „Lucrarea pentru libertate religioasă”, care începe cu capitolul „Un timp de încercare înaintea noastră” și se încheie cu capitolul „Cuvinte de avertizare”. Astfel, volumul 9, adunând laolaltă sfaturi noi și sfaturi vechi, reiterând unele instrucțiuni, în alte locuri oferind detalii în legătură cu anumite sfaturi, încurajând la slujire, arătând pericolele extremelor, îndemnând la încredere în organizație și arătând care va fi răsplata eforturilor sincere și stăruitoare, a devenit încununarea tuturor volumelor anterioare de Mărturii.9M 7.1

Lucrarea lui Ellen White nu s-a încheiat odată cu publicarea volumului 9 din Mărturii pentru biserică. Dedicându-se mai îndeaproape lucrării de pregătire de cărți, în următorii cinci ani, ea a publicat Faptele apostolilor, în anul 1911, și Sfaturi pentru părinți, educatori și elevi, în anul 1913. De asemenea, a terminat revizuirea manuscriselor pentru noile ediții ale volumelor Slujitorii Evangheliei și Schițe de viață, publicate în 1915, și Profeți și regi, care a ieșit de sub tipar în 1916.9M 7.2

Sora White era atașată în mod deosebit de eforturile speciale care se făceau pentru avertizarea orașelor și, din timp în timp, din pana ei veneau mesaje, sfaturi și instrucțiuni cu privire la această latură importantă a lucrării noastre. Progresul continuu al lucrării în întreaga lume a fost notat de acest mesager al Domnului, care de-acum era în vârstă și locuia pe dealurile liniștite din partea de nord a Californiei. Deși știa că lucrarea ei se apropia de încheiere, nu se temea pentru viitorul lucrării lui Dumnezeu, pentru că, așa cum a declarat: „Fie că viața mea va fi cruțată sau nu, scrierile mele vor vorbi mereu, iar lucrarea lor va continua până la sfârșitul timpului.” (Scrierea și răspândirea Mărturiilor pentru biserică, pag. 13, 14.)9M 7.3

Când se făceau planuri pentru sesiunea Conferinței Generale din 1913, sora White ar fi dorit să participe la lucrări, dar, pentru vârsta sa înaintată, lucrul acesta nu era indicat. Neputând să prezinte un mesaj verbal, ea a scris două comunicări care să fie citite în fața delegaților și a membrilor bisericii adunați acolo. În cel de-al doilea mesaj, care a fost citit de președintele Conferinței Generale, în fața celor prezenți la sesiunea din dimineața zilei de 27 mai, Ellen White a trecut în revistă experiența ultimilor ani și și-a exprimat bucuria pentru dovezile puternice ale faptului că Dumnezeu Își condusese poporul. Apoi, privind înainte, ea a făcut apel pentru reînnoirea eforturilor în lucrarea de salvare de suflete și pentru evanghelizarea orașelor neavertizate. Privind în viitor, ea a văzut triumful bisericii și a transmis cuvinte de încurajare:9M 8.1

„Am cuvinte de încurajare pentru voi, frații mei. Noi trebuie să mergem înainte cu credință și cu speranță, așteptând de la Dumnezeu lucruri mari. Vrăjmașul va căuta pe orice cale să împiedice eforturile care sunt făcute pentru înaintarea adevărului, dar, în puterea Domnului, puteți reuși. Să nu fie rostit niciun cuvânt de descurajare, ci doar cuvinte care să-i întărească și să-i susțină pe cei care lucrează împreună cu voi. ...9M 8.2

Preocuparea mea pentru lucrare, în general, este încă la fel de profundă ca întotdeauna și doresc foarte mult ca înaintarea cauzei adevărului prezent să continue în toate părțile lumii. ...9M 8.3

Mă rog fierbinte ca lucrarea pe care o facem în acest timp să se imprime adânc în inimă, în minte și în suflet. Dificultățile și situațiile confuze se vor înmulți, dar noi, ca niște oameni care credem în Dumnezeu, să ne încurajăm unul pe celălalt. Să nu coborâm stindardul, ci să îl înălțăm, privind la Cel care este Autorul și Desăvârșitorul credinței noastre. În timpul nopții, când nu pot să dorm, îmi înalț inima în rugăciune către Dumnezeu și El mă întărește și îmi dă asigurarea că este întotdeauna alături de slujitorii Lui, atât în câmpurile misionare din țară, cât și în cele din străinătate. Mă simt încurajată și binecuvântată când realizez că Dumnezeul lui Israel încă Își călăuzește poporul și va rămâne alături de acesta până la sfârșit. ...9M 8.4

Domnul vrea să vadă că lucrarea de proclamare a soliei îngerului al treilea este dusă mai departe cu o eficiență crescândă. Așa cum a lucrat în toate veacurile pentru a aduce biruințe poporului Său, și în acest veac El dorește să-Și împlinească, în mod triumfător, planurile pe care le are pentru biserica Sa. El îi îndeamnă pe sfinții Săi credincioși să înainteze uniți, mergând de la tărie la o tărie și mai mare și de la credință la o asigurare și la o încredere sporite în adevărul și în neprihănirea cauzei Sale.9M 9.1

Noi trebuie să stăm neclintiți ca stânca la principiile Cuvântului lui Dumnezeu, amintindu-ne că Dumnezeu este cu noi, ca să ne dea puterea de a face față fiecărei noi experiențe. Să păstrăm întotdeauna, în viața noastră, principiile neprihănirii, ca să putem merge înainte, din tărie în tărie, în Numele Domnului. Trebuie să păstrăm ca sfântă credința care a fost confirmată prin instrucțiuni și prin aprobarea Duhului lui Dumnezeu de la cea dintâi experiență a noastră și până în prezent. Trebuie să considerăm ca fiind foarte prețioasă lucrarea pe care Domnul a dus-o înainte prin poporul Său care păzește poruncile — lucrare care, prin puterea harului Său, va crește, devenind tot mai puternică și mai eficientă, odată cu trecerea timpului. Vrăjmașul caută să întunece discernământul celor care alcătuiesc poporul lui Dumnezeu și să le slăbească eficiența. Dar, dacă ei vor lucra așa cum îi îndrumă Duhul lui Dumnezeu, El va deschide înaintea lor ușile oportunităților, pentru ca ei să poată zidi din nou pe vechile dărâmături. Experiența lor va fi una de creștere constantă, până când Domnul va coborî din cer cu putere și cu mare slavă, ca să-Și pună pecetea biruinței finale pe frunțile celor credincioși.9M 9.2

Lucrarea care stă în fața noastră este una care va cere încordarea fiecărei puteri a ființei omenești. Ea va chema la exercitarea unei credințe puternice și la o veghere continuă. Uneori, dificultățile cu care ne vom confrunta vor fi foarte descurajatoare. Chiar măreția sarcinii pe care o avem de îndeplinit ne va înspăimânta. Și totuși, cu ajutorul lui Dumnezeu, în cele din urmă, slujitorii Săi vor triumfa.” (Buletinul Conferinței Generale, 28 mai 1913, pag. 164, 165.)9M 9.3

În decursul celor cincizeci și cinci de ani, cât a durat scrierea celor nouă volume de Mărturii pentru biserică, biserica a continuat să crească, să se dezvolte și să prospere. Sfaturile date au oferit o călăuză sigură, mustrări și corectări care au adus picioarele multora dintre cei care rătăceau, înapoi pe calea neprihănirii. Cuvintele de bucurie și de încurajare au înviorat multe inimi întristate și descurajate, iar tabloul răsplătirii celor credincioși le-a insuflat multor mii de oameni hotărârea de a atinge ținta așezată în fața noastră.9M 10.1

Privind înainte, trebuie să ne amintim întotdeauna cuvintele scrise în Schițe din viață, pag. 196:9M 10.2

„Nu avem a ne teme de nimic altceva, pentru viitor, decât de a uita calea pe care ne-a condus Domnul și învățăturile pe care ni le-a dat în istoria noastră de până acum.”9M 10.3

Administratorii publicațiilor lui Ellen G. White