Datoria casei de editură față de biserică
După cum biserica are o răspundere față de casa de editură, tot la fel și casa de editură are o răspundere față de biserică. Fiecare trebuie să o susțină pe cealaltă.7M 187.2
Cei din locuri de răspundere din casele de editură nu trebuie să-și îngăduie să fie atât de presați de muncă, încât să nu aibă timp să mențină o preocupare spirituală. Când preocuparea aceasta spirituală este păstrată vie în casa de editură, aceasta va exercita o influență puternică în biserică; iar când ea este păstrată vie în biserică, ea va exercita o puternică influență asupra casei de editură. Binecuvântarea lui Dumnezeu va odihni asupra lucrării, când ea este condusă în așa fel, încât se câștigă suflete la Hristos.7M 187.3
Toți lucrătorii din casa de editură care mărturisesc Numele lui Hristos ar trebui să fie lucrători în biserică. Este necesar pentru propria lor viață spirituală ca ei să folosească fiecare mijloc al harului. Ei nu vor obține putere stând ca spectatori, ci devenind lucrători. Fiecare trebuie să fie înscris într-o ramură de activitate obișnuită și sistematică în legătură cu biserica. Toți ar trebui să-și dea seama că aceasta este datoria lor. Prin legământul botezului, ei au făgăduit să facă tot ce le stă în putință pentru a dezvolta biserica lui Hristos. Arătați-le că iubirea și loialitatea față de Răscumpărătorul lor, loialitatea față de adevăratul standard al măsurii de bărbați și femei mature, loialitatea față de instituția de care sunt legați, cere lucrul acesta. Ei nu pot fi slujitori credincioși ai lui Hristos, ei nu pot fi bărbați și femei de o adevărată integritate, ei nu pot fi lucrători buni în instituțiile lui Dumnezeu, în timp ce neglijează datoriile acestea.7M 187.4
Administratorii instituției, în diferitele ei secțiuni, ar trebui să aibă o grijă deosebită ca tineretul să-și formeze deprinderi bune în direcția aceasta. Când serviciile divine din biserică sunt neglijate sau când îndatoririle în legătură cu lucrarea ei sunt lăsate neîndeplinite, cauza acestei situații trebuie să fie aflată. Printr-un efort amabil și plin de tact, străduiți-vă să-l treziți pe cel nepăsător și să reînviați un interes care dispare.7M 188.1
Nimeni n-ar trebui să îngăduie ca propria lor lucrare să scuze neglijarea sfintei slujbe a Domnului. Mult mai bine ar putea să lase la o parte lucrul care îi privește pe ei personal decât să neglijeze datoria lor față de Dumnezeu.7M 188.2
*****
Către frații însărcinați cu răspunderile în casele de editură
Vă prezint importanța participării voastre la adunările anuale, nu numai la adunările administrative, ci și la adunările pentru luminarea voastră spirituală. Voi nu vă dați seama de nevoia de a avea o strânsă legătură cu cerul. Fără legătura aceasta, nici unul dintre voi nu e în siguranță; nici unul nu e calificat să facă în mod acceptabil lucrarea lui Dumnezeu.7M 188.3
În lucrarea aceasta, mai mult decât în oricare altă întreprindere trecătoare, succesul e proporțional cu spiritul de consacrare și de jertfire de sine cu care se face lucrarea. Aceia care poartă răspunderea de administratori în lucrare au nevoie să fie adânc impresionați de Duhul lui Dumnezeu. Voi ar trebui să aveți o preocupare mult mai mare decât alții, de a primi botezul Duhului Sfânt și o cunoaștere a lui Dumnezeu și a lui Hristos, cu cât poziția voastră de încredere este mai plină de răspundere decât a lucrătorului de rând.7M 188.4
Însușirile naturale și cele câștigate sunt toate daruri de la Dumnezeu și trebuie să fie ținute mereu sub controlul Duhului Său, al puterii Sale divine și sfințitoare. Voi aveți nevoie să simțiți cât mai profund lipsa voastră de experiență în lucrarea aceasta și să depuneți eforturi serioase de a obține cunoștința și înțelepciunea necesare, pentru ca să puteți folosi fiecare însușire a corpului și a minții în așa fel, încât, să-L slăviți pe Dumnezeu.7M 189.1
“Vă voi da o inimă nouă”. (Ezechiel 36, 26.) Hristos trebuie să locuiască în inima voastră, după cum sângele este în corp și circulă ca o putere dătătoare de viață. În privința aceasta nu putem fi mai zoritori. În timp ce adevărul trebuie să fie armura noastră, convingerile noastre trebuie să fie întărite prin simpatiile vii care au caracterizat viața Domnului Hristos. Dacă adevărul, adevărul cel viu, nu este exemplificat în caracter, nimeni nu poate rezista. Într-adevăr, este o singură putere care poate să ne facă statornici și să ne păstreze, astfel, harul lui Dumnezeu. Cel care se încrede în orice altceva a și început să se clatine și e aproape de cădere.7M 189.2
Domnul dorește ca voi să vă sprijiniți pe El. Folosiți cât mai bine fiecare ocazie pentru a veni la lumină. Dacă rămâneți departe de influențele sfinte care vin de la Dumnezeu, cum puteți discerne cele spirituale?7M 189.3
Dumnezeu ne cheamă să folosim orice ocazie pentru a ne pregăti pentru lucrarea Lui. El așteaptă ca să folosiți toate forțele la săvârșirea ei și să vă țineți inima trează față de sfințenia ei și față de înspăimântătoarele ei răspunderi. Ochii lui Dumnezeu sunt asupra voastră. Nu e bine pentru nici unul dintre voi să aduceți în fața Lui o jertfă schiloadă, o jertfă care nu vă costă nici studiu, nici rugăciune. El nu poate primi o astfel de jertfă.7M 189.4
Vă îndemn să vă treziți și să-L căutați personal pe Dumnezeu. În timp ce Isus din Nazaret trece pe alături, strigați cu toată seriozitatea după El: “Ai milă de mine, Doamne, Fiul lui David”, și veți căpăta vedere. Prin harul lui Dumnezeu veți primi ceea ce va fi de o mai mare valoare pentru voi decât aurul sau argintul sau decât multe pietre prețioase.7M 190.1
*****
Dacă e un timp mai presus de altul, când oamenii trebuie să păstreze legătura lor cu Dumnezeu, acesta e atunci când sunt chemați să poarte răspunderi speciale. Nu suntem în siguranță dacă, atunci când mergem la luptă, aruncăm armele. Atunci avem nevoie să fim echipați cu întreaga armură a lui Dumnezeu. Fiecare piesă e necesară.7M 190.2
Niciodată să nu nutriți gândul că puteți fi creștini și totuși să vă închideți în voi înșivă. Fiecare este o parte a marii țesături a omenirii, iar natura și calitatea experienței voastre va fi determinată mai ales de experiențele celor cu care vă însoțiți. Domnul Isus zice: “Acolo unde sunt doi sau trei adunați în Numele Meu, sunt și Eu în mijlocul lor”. (Matei 18, 20.) Deci, să nu părăsim adunările noastre, cum au unii obiceiul; ci îndemnați-vă unul pe altul; și aceasta cu atât mai mult, cu cât vedem că ziua se apropie.7M 190.3
Faceți adunările de experiențe ale comunității cât mai interesante cu putință. Fiecare dintre cei prezenți să-și dea seama că are o datorie de îndeplinit în adunare. Conlucrați cu îngerii sfinți, care se străduiesc să facă o impresie dreaptă asupra fiecărui lucrător.7M 190.4