Grijă pentru personalul ajutător

Administratorii restaurantelor noastre trebuie să lucreze pentru mântuirea angajaților lor. Ei nu trebuie să se istovească muncind, deoarece, făcând lucrul acesta, nici înclinație de a-i ajuta din punct de vedere spiritual pe lucrători. Ei trebuie să devoteze cele mai bune puteri ale lor pentru instruirea angajaților lor în cele spirituale, explicându-le Scripturile și rugându-se cu ei și pentru ei. Ei trebuie să apere interesele religioase ale ajutoarelor lor tot așa cum părinții trebuie să apere interesele spirituale ale copiilor lor. Cu răbdare și duioșie trebuie să vegheze asupra lor, făcând tot ce le stă în putere pentru a ajuta la ducerea la desăvârșire a caracterului lor creștin. Cuvintele lor ar trebui să fie ca niște mere de aur în panere de argint; purtarea lor să fie liberă de orice urmă de egoism și de asprime. Ei trebuie să stea ca niște bravi ostași, veghind asupra sufletelor ca unii care au să dea socoteală. Ei trebuie să se străduiască să păstreze pe ajutoarele lor pe un teren avantajos, unde curajul lor să devină din ce în ce mai puternic și credința lor în Dumnezeu să sporească continuu.7M 117.3

Dacă restaurantele noastre nu sunt conduse în modul acesta, va fi necesar să avertizăm poporul nostru să nu-și trimită la ele copiii lor ca lucrători. Mulți dintre aceia care formează clientela restaurantelor noastre nu aduc cu ei îngeri ai lui Dumnezeu; ei nu doresc însoțirea acestor ființe sfinte. Ei aduc cu ei o influență lumească, iar pentru a rezista acestei influențe, lucrătorii au nevoie să fie strâns legați cu Dumnezeu. Va trebui ca administratorii restaurantelor noastre să facă mai mult pentru a salva tineretul din serviciul lor. Ei trebuie să depună eforturi mai puternice pentru a-i păstra vii spiritual, așa ca mintea lor tânără să nu fie furată de spiritul lumesc cu care vin în contact fără încetare. Fetele și femeile tinere care lucrează în restaurantele noastre au nevoie de un păstor. Fiecare dintre ele are nevoie să fie ocrotită de către influența familiei.7M 118.1

Există primejdia ca tinerii, intrând în instituțiile noastre ca fiind credincioși și doritori să ajute în lucrarea lui Dumnezeu, să ajungă să fie obosiți și descurajați, pierzându-și râvna și curajul, devenind reci și nepăsători. Nu putem să îngrămădim tineretul acesta în camere mici și întunecoase și să-l lipsim de privilegiile vieții de familie și apoi să așteptăm să aibă o bună și sănătoasă experiență religioasă.7M 118.2

E important să se facă planuri pentru purtarea de grijă față de ajutoarele din instituțiile noastre și îndeosebi pentru cei folosiți în restaurantele noastre. Ar trebui să se asigure personal ajutător bun și să se procure orice lucru care-i va face să crească în har și în cunoașterea lui Hristos. Ei nu trebuie să fie lăsați la voia întâmplării, fără timp regulat de rugăciune și fără timp de studiu al Bibliei. Dacă sunt lăsați așa, ei devin neatenți și nepăsători, indiferenți față de cele veșnice.7M 118.3

La fiecare restaurant ar trebui să fie asociat un bărbat cu soția lui și ei să acționeze ca tutori ai personalului ajutător, un bărbat și o femeie care umblă pe calea Domnului și care iubesc pe Mântuitorul și sufletele pentru care El a murit.7M 118.4

Femeile tinere ar trebui să fie sub grija unei supraveghetoare înțelepte și cu judecată, o femeie pe deplin pocăită, care le va supraveghea cu grijă pe lucrătoare, mai ales pe cele tinere.7M 119.1

Lucrătorii ar trebui să simtă că au un cămin. Ei sunt elemente ajutătoare ale lui Dumnezeu și trebuie să fie tratați cu aceeași grijă și gingășie cu care Domnul Hristos a spus că trebuie să fie tratat copilașul pe care l-a pus în mijlocul ucenicilor Săi. “Pentru oricine va face să păcătuiască”, a zis El, “pe unul din acești micuți, care cred în Mine, ar fi mai de folos să i se atârne de gât o piatră mare de moară și să fie înecat în adâncul mării”. “Feriți-vă să nu defăimați nici măcar pe unul din acești micuți; căci vă spun că îngerii lor în ceruri văd pururea fața Tatălui Meu care este în ceruri”. (Matei 18, 6.10.) Grija care trebuie să fie avută față de acești angajați este unul din motivele pentru care ar trebui să avem într-un oraș mare mai multe restaurante mici, în loc de unul mare. Dar acesta nu este unicul motiv pentru care ar trebui să înființăm mai multe restaurante mici în diferite părți ale orașelor noastre mari. Restaurantele mai mici vor recomanda principiile reformei sanitare tot așa de bine ca și întreprinderile mai mari și vor fi mult mai ușor administrate. Noi n-am fost însărcinați să hrănim lumea, ci suntem instruiți să-i educăm pe oameni. În restaurantele mai mici nu va fi atât de mult de lucru, iar personalul ajutător va avea mai mult timp pentru a-l devota studierii Cuvântului, mai mult timp pentru a studia cum să-și facă lucrarea bine și mai mult timp pentru a răspunde la întrebările clienților care sunt doritori să cunoască mai mult din principiile reformei sanitare.7M 119.2

Dacă realizăm planul lui Dumnezeu în lucrarea aceasta, neprihănirea lui Hristos va merge înaintea noastră, iar slava lui Dumnezeu va fi ariergarda noastră. Dar dacă nu se câștigă suflete, dacă însuși personalul ajutător nu este câștigat spiritual, dacă ei nu Îl proslăvesc pe Dumnezeu în cuvânt și fapte, pentru ce ar fi nevoie să înființăm astfel de întreprinderi? Dacă nu putem conduce restaurantele noastre spre slava lui Dumnezeu, dacă nu putem exercita prin ele o puternică influență religioasă, ar fi mai bine să le închidem și să folosim talentele tineretului nostru în alte ramuri de lucrare. Dar restaurantele noastre pot fi în așa fel conduse, încât să fie mijloace de salvare de suflete. Să-L căutăm pe Domnul cu seriozitate pentru a avea smerenia inimii, pentru ca El să ne poată învăța cum să umblăm în lumina sfatului Său, cum să înțelegem cuvântul Său, cum să-l primim și cum să-l punem în practică.7M 120.1

*****

Există primejdia ca restaurantele noastre să fie în așa fel conduse, încât personalul nostru ajutător să lucreze din greu zi după zi și săptămână după săptămână și totuși să nu fie în stare să arate spre vreun lucru bine îndeplinit. Lucrul acesta cere o îngrijită considerație. Nu avem dreptul de a lega tineretul nostru de o lucrare care nu aduce roade spre slava lui Dumnezeu.7M 120.2

E primejdia ca lucrarea aceasta, deși considerată ca un mijloc minunat și de succes de a face bine, să fie condusă în așa fel, încât să promoveze numai buna stare trupească a acelora pe care îi servim. O lucrare ar putea în mod aparent să poarte trăsăturile unei supreme valori, dar să nu fie bună înaintea lui Dumnezeu decât numai dacă e săvârșită cu dorința fierbinte de a face voia Lui și a împlini scopurile Lui. Dacă Dumnezeu nu e recunoscut ca autorul și desăvârșitorul acțiunilor noastre, ele sunt cântărite în balanța sanctuarului și aflate prea ușoare.7M 120.3