Înalta chemare a lucrătorilor noștri din sanatorii

Lucrătorii noștri din sanatorii au o chemare înaltă și sfântă. Ei au nevoie să se trezească la înțelegerea sfințeniei lucrării lor. Caracterul acestei lucrări și întinderea influenței ei cere eforturi pline de râvnă și o consacrare fără rezervă.7M 68.1

În sanatoriile noastre, bolnavii și suferinzii trebuie să fie ajutați să-și dea seama că au nevoie atât de ajutor spiritual, cât și de refacere fizică. Lor trebuie să li se ofere orice avantaj pentru refacerea sănătății fizice; și, de asemenea, trebuie să li se arate ce înseamnă a fi binecuvântați cu lumina și viața Domnului Hristos, ce înseamnă a fi legați de El. Trebuie să fie conduși să poată vedea că harul Domnului Hristos lucrând în suflet înalță întreaga ființă. Și pe nici o altă cale mai bună nu pot să cunoască viața lui Hristos, decât când o văd dată pe față în viața urmașilor Lui.7M 68.2

Lucrătorul credincios își păstrează privirea ațintită la Domnul Hristos. Aducându-și aminte că nădejdea lui de viață veșnică se datorează crucii lui Hristos, el este hotărât să nu dezonoreze niciodată pe Acela care și-a dat viața pentru el. El are un profund interes față de omenirea suferindă. El se roagă și lucrează, veghind asupra sufletelor ca unul care trebuie să dea socoteală, știind că sufletele pe care Dumnezeu le aduce în contact cu adevărul și neprihănirea sunt vrednice să fie mântuite.7M 68.3

Lucrătorii noștri din sanatorii sunt angajați într-o luptă sfântă. Ei trebuie să prezinte adevărul așa cum este el în Isus celor bolnavi și suferinzi ; trebuie să-l prezinte în toată solemnitatea lui, și totuși cu o așa simplitate și duioșie, încât sufletele să fie atrase la Mântuitorul. Totdeauna, în cuvânt și faptă, trebuie să-L țină pe El înălțat ca fiind nădejdea de viață veșnică. Nici un cuvânt aspru să nu se rostească, nici o faptă egoistă să nu se săvârșească. Lucrătorii trebuie să îi trateze pe toți cu amabilitate. Cuvintele lor să fie delicate și iubitoare. Aceia care dau pe față adevărata modestie și curtoazie creștină vor câștiga suflete la Hristos.7M 68.4

Noi trebuie să ne străduim să redăm sănătatea fizică și spirituală acelora care vin la sanatoriile noastre. De aceea, să facem pregătiri pentru a-i sustrage un timp din mediul care îi îndepărtează de Dumnezeu și să-i aducem într-o atmosferă mai curată. În aer liber, înconjurați de lucrurile frumoase pe care le-a făcut Dumnezeu, respirând aerul proaspăt, dătător de sănătate, bolnavilor li se poate spune cel mai bine despre viața cea nouă în Hristos. Aici pot fi făcute cunoscut cuvintele lui Dumnezeu. Aici poate străluci în inimile întunecate de păcat lumina neprihănirii Domnului Hristos. Cu răbdare și cu simpatie conduceți pe bolnavi să vadă nevoia lor de Mântuitorul. Spuneți-le că El dă putere celui ce cade în leșin și că acelora care n-au putere El le sporește forțele.7M 69.1

Avem nevoie să apreciem mai pe deplin însemnătatea cuvintelor: “Cu ... drag stau la umbra lui”. (Cântarea Cântărilor 2, 3.) Cuvintele acestea nu aduc în mintea noastră tabloul unei treceri grăbite, ci al unei odihne liniștite. Mulți așa-ziși creștini sunt îngrijorați și deprimați, mulți sunt atât de copleșiți de o activitate atât de intensă, încât nu-și pot găsi timp să se odihnească liniștiți în făgăduințele lui Dumnezeu, purtându-se în așa fel ca și cum nu și-ar putea permite să aibă pace și liniște. Tuturor acestora Domnul Hristos le face invitația: “Veniți la Mine, ... și vă voi da odihnă”. (Matei 11, 28.)7M 69.2

Să ne abatem de la căile pline de praf și dogoritoare ale vieții și să ne odihnim la umbra iubirii Domnului Hristos. Aici câștigăm tărie pentru luptă. Aici învățăm cum să mai ușurăm truda și chinul și cum să vorbim și să cântăm spre lauda lui Dumnezeu. Cei obosiți și împovărați să învețe de la Hristos lecția încrederii liniștite. Ei trebuie să șadă la umbra Lui dacă vor să aibă pacea și odihna Lui.7M 69.3

Aceia care se angajează în lucrare la sanatoriu ar trebui să aibă o comoară plină de experiențe bogate, deoarece adevărul este sădit în inimă și ca ceva sfânt este îngrijit și hrănit prin harul lui Dumnezeu. Înrădăcinați și întemeiați în adevăr, ei trebuie să aibă o credință care lucrează prin iubire și purifică sufletul. Cerând fără încetare binecuvântări, ei ar trebui să țină ferestrele sufletului închise către pământ, ca să nu pătrundă atmosfera bolnavă a lumii, și deschise către cer, pentru a primi razele strălucitoare ale Soarelui Neprihănirii.7M 70.1

Cine se pregătește să pornească cu pricepere la lucrarea medicală misionară? Prin lucrarea aceasta, mintea acelora care vin la sanatoriile noastre pentru tratament trebuie să fie călăuzită la Hristos și învățată să unească slăbiciunea lor cu tăria Lui. Fiecare lucrător ar trebui să aibă pricepere eficientă. Atunci, într-un sens înalt și larg, poate prezenta adevărul așa cum este în Isus.7M 70.2

Lucrătorii din sanatoriile noastre sunt fără încetare expuși la ispite. Ei vin în legătură cu necredincioși, iar cei care nu sunt tari în credință vor avea de suferit de pe urma acestei legături. Dar cei care rămân în Hristos îi vor întâmpina pe cei necredincioși așa cum i-a întâmpinat El, refuzând să fie abătuți de la ascultarea lor, dar totdeauna gata să rostească un cuvânt la timp, totdeauna gata să semene semințele adevărului. Ei vor veghea în vederea rugăciunii, menținându-și cu putere integritatea și arătând zilnic trăinicia religiei lor. Influența unor astfel de lucrători este o binecuvântare pentru mulți. Printr-o viață bine ordonată, ei atrag suflete la cruce. Un creștin sincer Îl recunoaște totdeauna pe Hristos. El e totdeauna voios, totdeauna gata să-i spună cuvinte de nădejde și mângâiere celui suferind.7M 70.3

“Frica Domnului este începutul științei”. (Proverbe 1, 7.) O propoziție din Scripturi este de mai mare valoare decât zece mii de idei sau argumente omenești. Aceia care refuză să meargă pe calea lui Dumnezeu vor primi în cele din urmă sentința: “Depărtați-vă de la Mine”. Dar dacă ne supunem căii lui Dumnezeu, Domnul Isus ne călăuzește mintea și ne umple gura cu asigurarea mântuirii. Noi putem fi tari în Domnul și în puterea tăriei Lui. Primindu-L pe Hristos, suntem îmbrăcați cu puterea Lui. Un Salvator locuind înăuntru face din puterea Lui proprietatea noastră. Adevărul devine capitalul nostru. Nici un fel de fapte de nedreptate nu se văd în viață. Suntem capabili să rostim la timp cuvinte către aceia care nu cunosc adevărul. Prezența în inimă a Domnului Hristos este o putere vitalizantă, întărind întreaga ființă.7M 71.1

Am fost instruită să spun lucrătorilor din sanatoriile noastre că necredința și mulțumirea de sine sunt primejdiile de care trebuie să se ferească fără încetare. Ei trebuie să ducă lupta împotriva răului cu atâta râvnă și devotament, încât bolnavii să simtă influența înălțătoare a eforturilor lor neegoiste.7M 71.2

Nici o umbră de egoism nu ar trebui să mânjească slujba noastră. “Nu puteți sluji și lui Dumnezeu și lui mamona.” Înălțați-L pe El, pe Omul Golgotei. Înălțați-L pe El prin trăirea credinței în Dumnezeu, pentru ca rugăciunile voastre să poată fi biruitoare. Ne dăm noi seama cât de mult Se va apropia Domnul Isus de noi? El ne vorbește la fiecare în parte, El Se va descoperi oricui e gata să fie îmbrăcat cu haina neprihănirii Sale. El spune: “Eu te țin de mâna ta cea dreaptă”. Să ne așezăm dar în situația ca El să ne poată ține de mână, ca noi să-L putem auzi spunând cu certitudine și autoritate: “Eu sunt Cel viu. Am fost mort și iată că sunt viu în vecii vecilor”.7M 71.3