Instrucțiuni pentru lucrători
Încet, dar sigur, roata providenței se învârtește. Nu știm cât de curând Domnul nostru va zice: “S-a sfârșit”. Venirea Lui se apropie. În curând, ocaziile noastre de a lucra vor trece pentru totdeauna. Numai un scurt timp ne va mai fi îngăduit să lucrăm. Frații mei, nu vreți să vă luptați, făcând eforturi serioase pentru a ridica monumente de aducere aminte care să vorbească despre Dumnezeu pretutindeni prin statele sudice? Să fie organizate comunități, să fie construite case de rugăciune; să fie înființate mici școli și sanatorii; iar lucrările de publicații să fie sprijinite pentru ca să se întărească.7M 235.1
Ramurile de lucrare înființate în diferite locuri în sud vor avea nevoie de bărbați și de femei plini de înțelepciune, oameni ai rugăciunii, bărbați și femei care vor duce lucrarea de la o treaptă la alta în mod temeinic și inteligent, trudind, rugându-se și lucrând în mod economic, ca lucrători rânduiți de Dumnezeu. Situația cere eforturi personale neobosite.7M 235.2
“O cărămidă peste alta, și zidul cel mai înalt e ridicat.”
“Un fulg de nea peste altul, și zăpada cea adâncă s-a așezat”7M 235.3
Stăruința răbdătoare în facerea de bine — acesta ar trebui să fie motto-ul nostru. Noi trebuie să depunem eforturi stăruitoare, înaintând pas cu pas până ce alergarea este sfârșită, și biruința câștigată.7M 235.4
Când s-a început lucrarea de publicații la Nashville, scopul mărturisit al lucrătorilor a fost ca să se ferească de a intra în datorii; dar în efortul lor disperat de a face cărămizi fără paie, frații noștri au fost determinați să se abată de la ținta aceasta și, ca rezultat, lucrarea a intrat în greutăți. Dar lucrătorii lui Dumnezeu de la Nashville nu trebuie să se descurajeze din cauza aceasta. Lucrarea nu trebuie să înceteze. Toți să caute acum, cu cea mai mare seriozitate, să evite greșeala trecutului. Ei ar trebui să evite să facă datorii, tot așa cum ar evita un gard de sârmă ghimpată. Să spună hotărât: “De aici înainte nu vom mai înainta mai repede de cum ne va arăta Domnul și de cum ne vor permite mijloacele, chiar dacă lucrarea cea bună va trebui să aștepte un timp. Când începem în locuri noi, vom lucra mai degrabă în locuri strâmte decât să îndatorăm lucrarea lui Dumnezeu”.7M 235.5
Să nu se descurajeze aceia care au lucrat atât de sârguincios pentru a aduce lucrarea din câmpul sudic la starea de înaintare prezentată. Toți să facă tot ce pot mai bine pentru a așeza lucrarea din Nashville pe o bază solidă. Domnul le poartă de grijă acelora care s-au luptat vitejește ca să facă ceea ce era atât de necesar să fie făcut. În mila, bunătatea și iubirea Sa, Domnul Se îndură de ei. El tot îi mai acceptă ca conlucrători ai Săi. El cunoaște totul cu privire la fiecare dintre ei. A trebuit ca ei să treacă prin focul suferinței, atunci când au săvârșit lucrarea dificilă de pionierat. Dumnezeu va fi proslăvit în aceia care au fost conlucrători ai Săi în desțelenirea terenului în câmpuri care nu mai fuseseră lucrate înainte.7M 236.1
Fraților, avem o mare lucrare înaintea noastră în câmpul sudic, o lucrare care până acum de-abia a început. Noi nu trebuie să continuăm a sta așa cum am stat ani de zile — speriindu-ne de lucrarea aceasta. Sunt persoane care au făcut muncă aspră și grea, iar Domnul recunoaște și laudă eforturile lor pline de jertfire de sine. El i-a binecuvântat. Ei au fost răsplătiți, văzându-i pe aceia pe care i-au ajutat ca să-și așeze picioarele pe Stânca Veacurilor că, la rândul lor, îi ajută pe alții.7M 236.2
Frații mei din câmpul sudic, vă rog, în Numele Domnului Dumnezeului lui Israel, să vă purtați bărbătește. Domnul este la cârmă. El le va da slujitorilor Săi har și înțelepciune. E potrivit cu planul lui Dumnezeu ca bărbații cărora li s-au încredințat răspunderi să se consfătuiască și să se roage împreună în unire creștină. În unire este o viață și o putere care nu se pot obține altfel. Va fi o putere vastă în biserică atunci când energiile membrilor vor fi unite sub controlul Duhului. Atunci, Dumnezeu va putea să lucreze cu putere prin poporul Său la convertirea păcătoșilor.7M 236.3
Dumnezeu trăiește și cârmuiește. El va deschide calea pentru ca și câmpul sudic neglijat să fie cultivat pentru El. Lucrătorii de acolo să se ridice și să vină în ajutorul Domnului și să proclame cu bucurie adevărul Lui. Domnul vine în curând. Vorbiți despre aceasta, rugați-vă pentru aceasta, credeți aceasta. Faceți din ea o parte a vieții. Veți avea de întâmpinat un spirit îndoielnic și care ridică obiecțiuni, dar acesta se va da la o parte dinaintea unei încrederi temeinice și tari în Dumnezeu. Când se ivesc încurcături sau piedici, înălțați-vă sufletul la Dumnezeu în cântări de mulțumire. Încingeți armura creștină și asigurați-vă că picioarele vă sunt “încălțate cu râvna Evangheliei păcii”. Predicați adevărul cu curaj și căldură. Aduceți-vă aminte că Domnul privește cu îndurare la câmpul acesta și că El îi cunoaște sărăcia și lipsa. Străduințele pe care le veți depune nu se vor dovedi o înfrângere.7M 237.1
Comunitățile noastre din sud urmează să aibă o reînviorare spirituală. Înaintea membrilor fiecărei comunități stă o lucrare mare și solemnă. Ei trebuie să se apropie de Hristos în lepădare și jertfire de sine, unica lor țintă fiind de a vesti semenilor lor solia de har a lui Dumnezeu. Ei să lucreze cu băgare de seamă și în umilință, fiecare având respect pentru lucrarea celorlalți. Unii pot să lucreze într-un fel, alții în alt fel, așa cum îi cheamă și îi conduce Domnul. Dar nici unul să nu se plângă pentru faptul că nu poate proslăvi pe Dumnezeu prin folosirea unor talente pe care El nu li le-a dat în păstrare. Dumnezeu ne consideră răspunzători numai pentru lucrarea pe care a pus-o în mâinile noastre. Un lucru îl pot face toți: pot evita să facă lucrarea celorlalți inutil de grea, prin criticarea eforturilor acestora, așezând pietre înaintea carului pe care frații lor se străduiesc să-l împingă la deal. Dacă vreunii n-au bunăvoința de a pune umărul la roată, cel puțin să se abțină și să nu îi împiedice pe aceia care lucrează. Dumnezeu are nevoie de astfel de lucrători care refuză să-i descurajeze pe cei împreună lucrători cu ei.7M 237.2
Când poporul lui Dumnezeu lucrează sârguincios, smerit și cu jertfire de sine, ei câștigă răsplata bogată despre care vorbește Iov: “Urechea care mă auzea, mă binecuvânta.... Binecuvântarea nenorocitului venea peste mine, umpleam de bucurie inima văduvei.... Celor nenorociți le eram tată, și cercetam pricina celui necunoscut”. (Iov 29, 11-16.)7M 238.1
Binecuvântarea faptelor bune va urma în veșnicie pe aceia care se tăgăduiesc pe sine pentru Mântuitorul lor. Când cei răscumpărați vor sta în jurul tronului lui Dumnezeu, aceia care au fost salvați din păcat și ticăloșie vor veni la aceia care au lucrat pentru ei cu cuvinte de mulțumire, spunând: “Eram fără Dumnezeu și fără speranță în lume. Pieream în stricăciune și păcat. Flămânzeam după hrana trupească și sufletească. Voi ați venit la mine cu iubire și milă, m-ați hrănit și m-ați îmbrăcat. Mi-ați arătat pe Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii.”7M 238.2
Frații mei din sud, întăriți-vă și iarăși zic, întăriți-vă. Mâna oprimării și a jefuirii nu vă va atinge dacă veți înălța sfintele principii ale Legii lui Dumnezeu. Când vrăjmașul va veni ca un potop, Duhul Domnului va înălța un steag pentru voi și împotriva lui. Voi sunteți angajați într-o lucrare importantă și trebuie să luați aminte, să vegheați și să vă rugați, pentru a face urme drepte cu picioarele voastre, pentru ca cel ce șchiopătă să nu fie abătut din cale. Lucrați numai cu gândul la gloria lui Dumnezeu și cu simțul răspunderii voastre personale. Aduceți-vă aminte că numai Domnul poate face ca eforturile voastre să aibă succes.7M 238.3
*****
Lucrătorii din sud trebuie să ajungă la cele mai înalte realizări spirituale, pentru ca lucrarea lor din acest câmp să aibă succes. Rugăciunea în taină, rugăciunea în familie, rugăciunea în adunările publice pentru adorarea lui Dumnezeu, toate sunt de cea mai mare însemnătate. Iar noi trebuie să trăim ceea ce ne rugăm. Noi trebuie să conlucrăm cu Domnul Hristos în lucrarea Lui.7M 239.1
*****
Unirea cu Hristos și a unuia cu altul este unica noastră siguranță. Să nu facem posibil ca Satana să arate către comunitățile noastre spunând: “Iată cum oamenii aceștia, care se află sub steagul lui Hristos, se urăsc unii pe alții. N-avem de ce să ne temem din partea lor atâta vreme cât cheltuiesc mai multă putere ca să se lupte între ei decât să se lupte cu puterile mele”.7M 239.2
*****
Trebuie să învățăm din experiențele din trecut cum să evităm înfrângerea. Noi ne rugăm Tatălui ceresc: “Nu ne duce pe noi în ispită” și apoi, prea adesea, nu reușim să ne păzim piciorul ca să nu ne ducă în ispită. Trebuie să ne ținem departe de ispitele prin care suntem ușor biruiți. Succesul nostru este obținut de noi înșine prin harul lui Hristos. Noi trebuie să dăm la o parte din drum piatra de poticnire care ne-a pricinuit și nouă, și altora atât de multă tristețe.7M 239.3
*****
Când organizați lucrarea în locuri noi, economisiți în toate modurile posibile. Adunați firimiturile; nimic să nu se piardă. Lucrarea de salvare de suflete să se facă așa cum a arătat Domnul Hristos. El declara: “Dacă voiește cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea, și să Mă urmeze”. (Matei 16, 24.) Numai ascultând de cuvântul acesta putem fi ucenicii Lui. Ne apropiem de sfârșitul istoriei acestui pământ și diferitele ramuri ale lucrării lui Dumnezeu trebuie aduse la îndeplinire cu mult mai multă jertfire de sine de cum s-a dat pe față până acum.7M 239.4
*****
În lumea aceasta, noi trebuie să ne ajutăm unii pe alții. În lucrarea Domnului Hristos n-au fost delimitări teritoriale, iar aceia care încearcă să tragă astfel de linii în lucrarea Lui de astăzi mai bine s-ar ruga: “Doamne, dă-mi o inimă nouă”. Atunci când au gândul lui Hristos și pot vedea multele părți ale viei Domnului care sunt încă nelucrate. Ei nu vor spune niciodată: “Mijloacele noastre sunt necesare pentru a duce mai departe lucrările de care ne ocupăm noi. N-are nici un rost să cereți mijloace de la noi”.7M 240.1
Zi după zi, ființele omenești hotărăsc într-o problemă de viață sau de moarte, ele hotărăsc dacă vor avea viață veșnică sau nimicire veșnică. Și totuși, mulți dintre aceia care mărturisesc că slujesc Domnului sunt mulțumiți să-și ocupe timpul și atenția cu lucruri de mică însemnătate. Ei sunt mulțumiți să fie în dezacord unul cu altul. Dacă ar fi consacrați în slujba Domnului, nu s-ar certa ca o familie de copii dezordonați. Fiecare ar sta la postul datoriei sale, lucrând cu inima și cu sufletul ca un misionar al crucii lui Hristos. Duhul Sfânt ar sălășlui în inima lucrătorilor și s-ar săvârși fapte de neprihănire. Lucrătorii ar duce cu ei în slujirea lor rugăciunile și simpatiile unei biserici trezite. Ei și-ar primi ordinele de la Hristos și n-ar avea timp de ceartă. Solii ar veni de pe buze atinse de cărbunele aprins de pe altarul divin. S-ar rosti cuvinte serioase și curate. Din inimi zdrobite și o credință umilă s-ar înălța rugăciuni la cer. În timp ce cu o mână lucrătorii L-ar apuca pe Hristos, cu cealaltă i-ar apuca pe păcătoși și i-ar atrage la Mântuitorul.7M 240.2
*****
“Care om dintre voi, dacă are o sută de oi, și pierde pe una din ele, nu lasă pe celelalte nouăzeci și nouă pe islaz, și se duce după cea pierdută până când o găsește? După ce a găsit-o, o pune cu bucurie pe umeri și când se întoarce acasă, cheamă pe prietenii și vecinii săi, și le zice: ‘Bucurați-vă împreună cu mine, căci mi-am găsit oaia ce era pierdută’. Tot așa vă spun că va fi mai multă bucurie în cer pentru un singur păcătos care se pocăiește, decât pentru nouăzeci și nouă de oameni neprihăniți care n-au nevoie de pocăință.7M 241.1
Sau care femeie, dacă are zece lei de argint, și pierde unul din ei, nu aprinde o lumină, nu mătură casa, și nu caută cu băgare de seamă până când îl găsește? După ce l-a găsit, cheamă pe prietenele și vecinele ei, și zice: ‘Bucurați-vă împreună cu mine, căci am găsit leul, pe care-l pierdusem.’ Tot așa vă spun că este bucurie înaintea îngerilor lui Dumnezeu pentru un singur păcătos care se pocăiește”. (Luca 15, 4-10.)7M 241.2