Vorbirea lipsită de amabilitate în cămin

Cât de mult rău este adus în cercul familiei de pronunțarea cuvintelor pline de nerăbdare; exprimarea lipsită de tact și răbdare a unuia conduce pe altul să răspundă în același spirit și în aceeași manieră. Apoi vin cuvintele de revanșă, cuvinte de justificare în propriul avantaj și, prin aceste cuvinte, un jug greu al mâniei este pregătit pentru gâtul vostru; pentru că toate aceste cuvinte de amărăciune se vor întoarce sub forma unui seceriș vătămător pentru sufletul vostru.SCT 327.2

Cei care îngăduie un asemenea limbaj vor experimenta rușine, pierderea respectului de sine, pierderea încrederii în sine și vor regreta și vor avea mustrări de conștiință pentru faptul că au permis să-și piardă autocontrolul și să vorbească astfel. Cât de bine ar fi dacă asemenea cuvinte n-ar fi rostite niciodată! Cât de bine ar fi să avem uleiul harului în inimă, să fim în stare să depășim orice provocare și să suportăm totul cu blândețea și îngăduința caracteristică creștinilor!SCT 327.3

Dacă veți împlini condițiile permisiunilor lui Dumnezeu, făgăduințele Sale se vor îndeplini față de voi. Dacă mintea voastră este ațintită asupra lui Dumnezeu, nu veți trece de la o stare de extaz în valea descurajării, atunci când încercarea și ispita vor veni asupra voastră. Nu veți vorbi îndoit și mohorâți altora.SCT 327.4

Satana nu ne poate citi gândurile, dar ne poate vedea faptele și auzi cuvintele și, din îndelungata cunoaștere a familiei umane, poate să-și făurească și să-și modeleze ispitele, pentru a profita de punctele noastre slabe de caracter. Și cât de adesea îi permitem să afle modul cel mai simplu prin care poate obține victoria asupra noastră! O, dacă ne-am putea controla cuvintele și acțiunile! Cât de puternici am deveni dacă vorbele noastre ar fi de așa natură, încât să nu ne fie rușine să ne amintim de ele în ziua judecății. Cât de diferite vor părea în Ziua lui Dumnezeu de ceea ce par acum, când le rostim. The Review and Herald, 27 februarie, 1913.SCT 328.1