Hristos, singura noastră speranță

Hristos a fost chinuit, insultat, agresat; din toate părțile a fost asaltat de ispite și totuși El nu a păcătuit, ci a prezentat lui Dumnezeu o supunere totală, care era pe deplin satisfăcătoare. Prin aceasta, El a înlăturat pentru totdeauna orice încercare de scuză a nesupunerii. El a venit pentru a-i arăta omului cum să asculte, cum să păzească toate poruncile. El S-a prins de puterea divină și aceasta este singura speranță a păcătosului. El și-a dat viața pentru ca omul să poată deveni părtaș la natura divină, scăpând de stricăciunea care este în lume prin poftă....SCT 165.1

Dumnezeu le-a dat tinerilor talente, pentru ca ei să le îmbogățească pentru gloria Sa; dar mulți folosesc aceste daruri în scopuri nesfinte. Mulți au abilități care, cultivate, vor produce o recoltă bogată de însușiri morale, mintale și psihice. Dar ei nu se opresc să se gândească la aceasta. Ei nu calculează costul felului lor de a acționa. Ei încurajează nepăsarea și nesăbuința care nu ascultă de nici un sfat sau reproș. Aceasta este o greșeală teribilă. Tinerii ar trebui să aibă mintea trează și să-și dea seama că ochiul lui Dumnezeu este deasupra lor, că îngerii urmăresc dezvoltarea caracterului lor și cântăresc valoarea morală. — The Youth's Instructor, 27 iulie, 1899.SCT 165.2