Prin păcat, omul a fost izolat de Dumnezeu. Dacă nu ar fi existat planul de răscumpărare, despărțirea veșnică de Dumnezeu, întunericul nopții fără sfârșit, acestea ar fi fost partea lui. Comuniunea cu Dumnezeu a fost făcută din nou cu putință prin jertfa Mântuitorului. Nu ne putem înfățișa Lui în persoană; în păcat fiind, nu putem privi fața Sa; dar Îl putem privi și avea părtășie cu El în Isus, Mântuitorul. “Lumina cunoștinței slavei lui Dumnezeu” este descoperită “pe fața lui Isus Hristos”. Dumnezeu este “în Hristos, împăcând lumea cu Sine”. 2 Corinteni 4, 6; 5, 19.Ed 28.1

“Cuvântul S-a făcut trup și a locuit printre noi, plin de har și de adevăr.” “În El era viața, și viața era lumina oamenilor.” Ioan 1, 14; 1, 4. Viața și moartea lui Hristos, prețul răscumpărării noastre, nu sunt pentru noi numai făgăduința și chezășia vieții, numai mijlocul de a redeschide înaintea noastră comorile înțelepciunii; ele sunt o descoperire mai largă și mai înaltă a caracterului Său decât au cunoscut chiar cei sfinți din Eden.Ed 28.2

Și, în timp ce Hristos deschide cerul pentru oameni, viața pe care o atribuie El deschide inimile oamenilor către cer. Nu numai că păcatul ne desparte de Dumnezeu, dar distruge în sufletul omenesc atât dorința, cât și capacitatea de a-L cunoaște. Misiunea lui Hristos este de a distruge toată această lucrare a răului. El are puterea de a înviora și de a reface facultățile sufletului, paralizate de păcat, mintea întunecată și voința pervertită. El deschide pentru noi bogățiile Universului și tot de la El vine puterea de a observa și a ne însuși aceste comori.Ed 28.3

Hristos este “adevărata Lumină, care luminează pe orice om venind în lume”. Ioan 1, 9. După cum prin Hristos fiecare ființă omenească are viață, tot așa fiecare suflet primește prin El fie și câteva raze de lumină divină. În fiecare inimă există nu numai putere intelectuală, ci și spirituală, o percepție a ceea ce este drept, o dorință de bine. Însă împotriva acestor principii se luptă o putere opusă. Rezultatul luării din pomul cunoștinței binelui și răului se manifestă în experiența fiecărui om. În firea sa există o înclinație către rău, o putere căreia, dacă nu primește ajutor, nu i se poate împotrivi. Pentru a putea ține piept acestei forțe, pentru a atinge acel ideal pe care în adâncul sufletului său îl acceptă ca fiind singurul vrednic de atins, el nu poate găsi ajutor decât într-o singură putere. Puterea este Hristos. Cooperarea cu această putere este cea mai mare nevoie a omului. Și să nu fie această cooperare cel mai înalt țel în toate eforturile educaționale?Ed 29.1

Adevăratul învățător nu este satisfăcut cu o lucrare de mâna a doua. El nu este satisfăcut să-și îndrume studenții către un standard mai scăzut decât cel mai înalt standard pe care le-ar fi cu putință să-l atingă. El nu se poate mulțumi să le ofere numai cunoștințe tehnice, să facă din ei doar niște contabili isteți, meșteșugari iscusiți, comercianți de succes. Ambiția sa este de a le inspira principiile adevărului, supunerii, onoarei, integrității și curățeniei — principii care îi vor face o forță serioasă pentru stabilitatea și înălțarea societății. Mai presus de orice, el dorește ca ei să învețe marea lecție a vieții despre slujirea lipsită de egoism.Ed 29.2

Aceste principii devin o putere vie pentru modelarea caracterului prin familiarizarea sufletului cu Hristos, prin acceptarea înțelepciunii Sale ca și călăuză a inimii și vieții, iar a puterii Sale ca tărie a acestora. Dacă această unire s-a format, studentul a găsit Izvorul înțelepciunii. El are la îndemână puterea de a împlini în sine cele mai nobile idealuri. El are ocaziile celei mai înalte educații pentru viața în această lume. Iar în pregătirea pe care a câștigat-o aici el pătrunde pe acea cale care se continuă în veșnicie.Ed 30.1

În sensul cel mai înalt, lucrarea de educație și lucrarea de răscumpărare sunt una, pentru că nici în educație, nici în răscumpărare “nimeni nu poate pune o altă temelie decât cea care a fost pusă și care este Isus Hristos”. “Căci Dumnezeu a vrut ca toată plinătatea să locuiască în El.” 1 Corinteni 3, 11; Coloseni 1, 19.Ed 30.2

În condiții schimbate, adevărata educație este încă în conformitate cu planul Creatorului, planul școlii din Eden. Adam și Eva au primit învățătură prin comuniunea directă cu Dumnezeu; privim “lumina cunoștinței slavei” Sale pe fața lui Hristos.Ed 30.3

Marile principii ale educației sunt neschimbate, “întărite pentru veșnicie” (Psalmii 111, 8); căci ele sunt principiile caracterului lui Dumnezeu. Primul efort al învățătorului și țelul său constant ar trebui să fie acelea de a-l ajuta pe student să înțeleagă aceste principii și să intre în acea legătură cu Hristos, care să-l facă o putere cu înrâurire în această viață. Învățătorul care acceptă acest scop este în adevăr unul care conlucrează cu Hristos, un împreună lucrător cu Dumnezeu.Ed 30.4

Cunoașterea binelui și a răului

Educația poporului Israel