O ilustrare completă a metodelor lui Hristos ca Învățător se găsește în pregătirea celor doisprezece ucenici ai Săi. Asupra acestor bărbați aveau să apese răspunderi grele. Îi alesese ca pe unii pe care putea să-i umple de Duhul Său și care puteau fi pregătiți să continue lucrarea Sa pe pământ atunci când El avea să o părăsească. Mai presus de oricine altcineva, lor le-a creat avantajul de a fi tovarăși cu El. Fiind cu ei personal, Domnul Isus și-a imprimat propria fire în acești colaboratori pe care i-a ales. “Viața a fost arătată,” spune Ioan cel iubit, “și noi am văzut-o și mărturisim despre ea”. 1 Ioan 1, 2.Ed 84.1

Numai printr-o asemenea comuniune — comuniunea minții cu mintea și a inimii cu inima, a umanului cu divinul — poate fi transmisă acea energie vitală, educația adevărată fiind cea care are lucrarea de a o împărtăși. Numai din viață se naște viață.Ed 84.2

În acea pregătire a ucenicilor Săi, Mântuitorul a urmat sistemul de educație stabilit la început. Primii doisprezece aleși, împreună cu alți câțiva care, slujind nevoilor acestora, intrau în legătură cu ei din timp în timp, au format familia lui Isus. Erau cu El în casă, la masă, în aceeași odăiță, pe câmp. Îl însoțeau în călătoriile Sale, Îi împărtășeau încercările și greutățile și, în măsura în care o aveau pe inimă, intrau în lucrarea Lui.Ed 84.3

Uneori, le dădea învățătură când stăteau împreună pe un povârniș de munte, alteori lângă mare sau în barca pescarului și uneori când mergeau pe drum. Ori de câte ori vorbea mulțimii, ucenicii formau cercul interior. Se împingeau cât mai aproape de El, ca să nu piardă nimic din învățătura Sa. Erau niște ascultători atenți, dornici să înțeleagă adevărurile pe care urma să le propovăduiască în toate țările și în toate timpurile.Ed 85.1

Primii elevi ai lui Isus au fost aleși din rândurile oamenilor simpli. Aceștia, pescari din Galilea, erau oameni umili, neînvățați; oameni neștiutori în ce privea învățăturile și obiceiurile rabinilor, dar educați în disciplina severă a trudei și greutăților. Erau oameni cu calități înnăscute și cu un spirit educabil; oameni care puteau fi instruiți și modelați pentru lucrarea Mântuitorului. În poziții sociale umile sunt mulți truditori care parcurg șirul îndatoririlor zilnice, fără a bănui că au puteri latente care, puse la lucru, i-ar plasa printre cei mai mari conducători ai lumii. Așa erau bărbații care au fost chemați de către Mântuitorul să fie împreună lucrători cu El. Și ei au avut avantajul a trei ani de pregătire pe lângă cel mai mare Educator pe care l-a cunoscut vreodată această lume.Ed 85.2

Acești primi discipoli se deosebeau foarte mult unii de alții. Urmau să fie învățătorii lumii și reprezentau tipuri variate de caracter. Era Levi Matei, vameșul, chemat de la o viață de activitate în afaceri și supunere față de Roma; habotnicul Simon, vrăjmașul neîmpăcat al autorității imperiale; impulsivul, independentul, dar inimosul Petru și fratele lui, Andrei; Iuda, iudeul, stilat, capabil și având un duh viclean; Filip și Toma, loiali și cinstiți, dar cu toate acestea zăbavnici în credință; Iacov, mai mărunt, și Iuda, mai puțin ieșit în evidență printre frați, dar fiind bărbați cu forță, hotărâți și în greșeli, și în virtuți; Natanael, un copil, ca sinceritate și încredere; și fiii lui Zebedei, ambițioși și cu inimi iubitoare.Ed 85.3

Pentru a duce înainte, cu succes, lucrarea la care fuseseră chemați, acești ucenici, care se deosebeau atât de mult ca trăsături naturale, ca pregătire și ca obiceiuri de viață, aveau nevoie să ajungă la o unitate de simțire, gândire și acțiune. Obiectivul lui Hristos era să asigure această unitate. În acest scop, El a căutat să-i aducă în unitate cu Sine. Povara lucrării Sale pentru ei este exprimată în rugăciunea către Tatăl Său: “Mă rog ca toți să fie una, cum Tu, Tată, ești în Mine și Eu în Tine, ca și ei să fie una în noi, ... ca să cunoască lumea că Tu M-ai trimis și că i-ai iubit cum M-ai iubit pe Mine.” Ioan 17, 21-23.Ed 86.1

Învățătorul trimis de la Dumnezeu

Puterea lui Hristos de a transforma