Viețile unor mari bărbați

“Rodul celui neprihănit este un pom de viață.”

Istoria sacră prezintă multe ilustrații ale rezultatelor adevăratei educații. Ea înfățișează multe exemple nobile de bărbați ale căror caractere s-au format sub îndrumare divină, bărbați ale căror vieți au fost o binecuvântare pentru semenii lor și care au stat în lume ca reprezentanți ai lui Dumnezeu. Printre aceștia se numără Iosif și Daniel, Moise, Elisei și Pavel — cei mai mari oameni de stat, cel mai înțelept legiuitor, unul dintre cei mai credincioși reformatori și, în afară de Acela care a vorbit așa cum nimeni n-a vorbit vreodată, cel mai strălucit învățător cunoscut vreodată de lumea aceasta.Ed 51.1

De tineri, tocmai când treceau de la adolescență la bărbăție, Iosif și Daniel au fost luați din căminele lor și duși ca robi în țări păgâne. Iosif, în special, a fost supus unor ispite care aduc mari schimbări în destinul cuiva. În casa tatălui său, un copil ținut pe palme; în casa lui Potifar, un rob, apoi un om de încredere și tovarăș; un om de afaceri, educat prin studiu, observație, contact cu oamenii; în temnița lui Faraon, prizonier de stat, condamnat pe nedrept, fără nădejdea de a fi reabilitat sau perspectiva de a fi eliberat; chemat într-un moment de mare criză la conducerea națiunii — ce i-a dat puterea de a-și păstra integritatea morală?Ed 51.2

Nimeni nu poate sta pe o înălțime amețitoare fără a fi în primejdie. Așa cum furtuna care lasă nevătămată floarea din vale smulge din rădăcini copacul din vârful muntelui, tot așa și ispitele groaznice care îi lasă neatinși pe cei umili în viață îi asaltează pe cei care stau în locurile înalte ale lumii — ale succesului și onoarei. Dar Iosif a trecut cu bine și testul nenorocirii, și pe cel al prosperității. Aceeași credincioșie a fost arătată și în palatul lui Faraon, și în celula temniței.Ed 51.3

În copilăria sa, Iosif fusese învățat iubirea și frica de Dumnezeu. Adesea, în cortul tatălui său, sub stelele cerului sirian, i se spusese povestea viziunii de noapte de la Betel, a scării de la cer la pământ, a îngerilor care coborau și urcau și a Aceluia care i S-a descoperit lui Iacov tocmai de pe tronul de sus. I se spusese povestea conflictului de lângă Iaboc, când, renunțând la păcate îndrăgite, Iacov a stat ca biruitor și a primit titlul de prinț al lui Dumnezeu.Ed 52.1

Iosif, un păstoraș care avea grijă de turmele tatălui său — viața lui simplă și curată favorizase dezvoltarea atât a puterii fizice, cât și a minții. El câștigase acea tărie a minții și viețuirea fermă după principii prin comuniunea cu Dumnezeu, prin natură și din studiul marilor adevăruri transmise din tată-n fiu ca o comoară sfântă.Ed 52.2

În criza vieții sale, când a făcut acea călătorie îngrozitoare, de la casa copilăriei lui, din Canaan, către robia care-l aștepta în Egipt, privind pentru ultima dată dealurile care ascundeau corturile familiei, Iosif și-a amintit de Dumnezeul tatălui său. Și-a amintit lecțiile din copilăria lui, iar sufletul i-a vibrat, mișcat de hotărârea de a se dovedi credincios — să acționeze întotdeauna în consecință, acum că devenise un supus al Împăratului cerului.Ed 52.3

În viața amară de străin și sclav pe deasupra, în mijlocul priveliștilor și sunetelor viciilor, al ispitelor închinării păgâne, o închinare înconjurată de toate atracțiile bogăției, culturii și pompei regalității, Iosif a rămas statornic. El învățase lecția supunerii față de datorie. Credincioșia în orice slujbă, de la cea mai umilă până la poziția cea mai sus-pusă, i-a pregătit fiecare calitate pentru cea mai înaltă slujire.Ed 52.4

La vremea în care a fost chemat la curtea lui Faraon, Egiptul era cea mai măreață națiune. Era fără egal în grad de civilizație, artă, învățătură. Într-o perioadă de maximă dificultate și pericol, Iosif a administrat afacerile împărăției; și a făcut acest lucru într-o manieră care a câștigat încrederea împăratului și a poporului. Faraon “l-a pus domn peste casa lui, și dregătorul tuturor averilor lui, ca să lege după plac pe domnitorii lui și să învețe pe bătrânii lui înțelepciunea.” Psalmii 105, 21.22.Ed 53.1

Inspirația a pus înaintea noastră secretul vieții lui Iosif. Cu niște cuvinte pline de frumusețe și putere divină, în binecuvântarea pe care a rostit-o asupra copiilor săi, Iacov a vorbit astfel despre copilul său mult-iubit:Ed 53.2

“Iosif este vlăstarul unui pom roditor,
Vlăstarul unui pom roditor sădit lângă un izvor;
Ramurile lui se înalță deasupra zidului.
Arcașii l-au ațâțat, au aruncat săgeți
Și l-au urmărit cu ura lor.
Dar arcul lui a rămas tare
Și mâinile lui au fost întărite
De mâinile puternicului lui Iacov:
Și a ajuns astfel păstorul, stânca lui Israel.
Aceasta este lucrarea Dumnezeului tatălui tău, care te va ajuta;
Aceasta este lucrarea Celui Atotputernic, care te va binecuvânta
Cu binecuvântările cerurilor de sus,
Cu binecuvântările apelor de jos,
Cu binecuvântările țâțelor și ale pântecelui mamei.
Binecuvântările tatălui tău
Întrec binecuvântările părinților mei, și se înalță
Până în creștetul dealurilor veșnice:
Ele să vină peste capul lui Iosif,
Peste creștetul capului domnului fraților săi!” Geneza 49, 22-26.Ed 53.3

Loialitatea față de Dumnezeu, credința în Cel Nevăzut, aceasta era ancora lui Iosif. În aceasta se ascundea puterea lui.Ed 54.1

“Mâinile lui au fost întărite de mâinile Puternicului lui Iacov.”Ed 54.2