Loading...
Larger font
Smaller font
Copy
Print
Contents
Educaţie - Contents
  • Results
  • Related
  • Featured
No results found for: "".
  • Weighted Relevancy
  • Content Sequence
  • Relevancy
  • Earliest First
  • Latest First
    Larger font
    Smaller font
    Copy
    Print
    Contents

    Biografii biblice

    “Prin credință au cucerit ei împărății, au făcut dreptate, s-au vindecat de boli.”

    Pentru educator, nici o altă parte a Bibliei nu este mai valoroasă decât biografiile acesteia. Aceste biografii sunt deosebite de toate celelalte prin aceea că sunt perfect conforme cu realitatea. Oricărei minți finite îi este cu neputință să interpreteze corect, în toate lucrurile, faptele alteia. Nimeni în afară de Acela care citește în inimă, care sesizează izvoarele tainice ale motivației și acțiunii nu poate să contureze caracterul după adevărul absolut sau să ofere imaginea perfect valabilă a unei vieți omenești. Numai în Cuvântul lui Dumnezeu se face o asemenea descriere.Ed 146.1

    Biblia nu învață nici un adevăr cu mai multă claritate decât acela că ceea ce facem este rezultatul a ceea ce suntem. Într-o mare măsură, experiențele vieții sunt rodul propriilor gânduri și fapte.Ed 146.2

    “Nu nimerește blestemul neîntemeiat.” Proverbe 26, 2.Ed 146.3

    “Bine de cel neprihănit! Lui îi va merge bine, căci se va bucura de rodul faptelor lui. Vai de cel rău! Lui îi va merge rău, căci va culege rodul faptelor Lui.” Isaia 3, 10.11.Ed 146.4

    “Ascultă și tu, pământule! Iată, voi aduce peste poporul acesta o nenorocire, care va fi rodul gândurilor lui.” Ieremia 6, 19.Ed 146.5

    Îngrozitor este adevărul acesta și el ar trebui întipărit adânc în minte. Fiecare faptă acționează asupra autorului ei. Dar se poate ca o ființă omenească să nu recunoască niciodată, în relele care îi otrăvesc viața, rodul a ceea ce el însuși a semănat. Chiar și în aceste condiții, nu suntem lipsiți de nădejde.Ed 146.6

    Pentru a câștiga dreptul de întâi născut, care era deja al lui prin făgăduința lui Dumnezeu, Iacov a recurs la înșelăciune și a cules roadele: ura fratelui său. El a fost la rândul lui nedreptățit și înșelat în timpul celor douăzeci de ani de exil și a fost în cele din urmă nevoit să-și afle siguranța fugind; și a cules și o a doua recoltă, prin aceea că relele din propriul caracter au prins rădăcini și au adus roade în fiii lui; aceasta fiind o imagine cât se poate de fidelă cu pedepsele ce caracterizează viața omenească.Ed 147.1

    Însă Dumnezeu spune: “Nu vreau să cert în veci, nici să țin o mânie necurmată când înaintea Mea cad în leșin duhurile și sufletele pe care le-am făcut. Din pricina păcatului lăcomiei lui M-am mâniat și l-am lovit, M-am ascuns, în supărarea Mea, și cel răzvrătit a urmat și mai mult pe căile inimii lui. I-am văzut căile, și totuși îl voi tămădui; îl voi călăuzi, și-l voi mângâia, pe el și pe cei ce plâng împreună cu el.... Pace, pace celui de departe și celui de aproape! zice Domnul. Da, Eu îl voi tămădui!” Isaia 57, 16-19.Ed 147.2

    În nenorocirea lui, Iacov nu s-a lăsat copleșit. Se pocăise și se străduise să facă ispășire pentru nedreptatea care îl făcea vinovat față de fratele său. Iar când a fost amenințat cu moartea prin mânia lui Esau, el a căutat ajutor la Dumnezeu. “S-a luptat cu îngerul și a fost biruitor, a plâns și s-a rugat de el.” “Și l-a binecuvântat acolo.” Osea 12, 4. Geneza 32, 29. Cel iertat s-a ridicat în virtutea puterii Sale, nu tot ca înșelător, ci ca un prinț al lui Dumnezeu. El nu câștigase doar izbăvirea de fratele său orbit de furie, ci izbăvirea de sine însuși. Fusese frântă puterea răului din propria sa fire; caracterul său a fost transformat.Ed 147.3

    Spre seară, a fost luminat. Iacov, privind istoria vieții sale, a recunoscut puterea lui Dumnezeu, care l-a apărat: “Dumnezeul care m-a călăuzit de când m-am născut până în ziua aceasta, Îngerul care m-a izbăvit de orice rău”. Geneza 48, 15.16.Ed 147.4

    Aceeași experiență este repetată în istoria fiilor lui Iacov — păcatul care duce la pedeapsă și pocăința care aduce în viață roada neprihănirii.Ed 148.1

    Dumnezeu nu Își anulează legile. Nu lucrează în afara lor. Nu desface lucrarea păcatului. În schimb, transformă. Prin harul Său, blestemul lucrează așa, încât să aducă binecuvântare.Ed 148.2

    Din fiii lui Iacov, Levi era unul dintre cei mai cruzi și răzbunători, unul din cei doi vinovați în gradul cel mai înalt de uciderea prin trădare a sihemiților. Trăsăturile lui Levi, reflectate în descendenții lui, a adus asupra lor decretul divin: “Îi voi împărți în Iacov și-i voi risipi în Israel.” Geneza 49, 7. Însă pocăința a adus reformă; iar prin credincioșia lor față de Dumnezeu, în mijlocul apostaziei celorlalte triburi, blestemul s-a transformat într-o dovadă a celei mai înalte cinstiri.Ed 148.3

    “În vremea aceea, Domnul a despărțit seminția lui Levi și i-a poruncit să ducă chivotul legământului Domnului, să stea înaintea Domnului ca să-I slujească și să binecuvânteze poporul în Numele Lui”. “Legământul Meu cu el era un legământ de viață și de pace. I l-am dat ca să se teamă de Mine și el s-a temut de Mine, a tremurat de Numele Meu.... A umblat cu Mine în pace și în neprihănire și pe mulți i-a abătut de la rău.” Deuteronom 10, 8; Maleahi 2, 5.6.Ed 148.4

    Slujitorii numiți ai Sanctuarului, leviții, nu au primit nici o moștenire funciară; ei locuiau împreună în cetăți puse deoparte pentru ei și primeau sprijin din zecimile, jertfele și darurile date în slujba lui Dumnezeu. Ei erau învățătorii poporului, oaspeți la toate sărbătorile lor și cinstiți pretutindeni ca slujitori și reprezentanți ai lui Dumnezeu. Întregii națiuni i s-a dat porunca: “Cât vei trăi în țara ta, vezi să nu cumva să părăsești pe Levit”. “Levi n-are nici parte de moșie, nici moștenire cu frații lui: Domnul este moștenirea lui.” Deuteronom 12, 19; 10, 9.Ed 148.5

    Larger font
    Smaller font
    Copy
    Print
    Contents