Nici cel mai înalt înger din ceruri nu avea capacitatea de a plăti răscumpărarea nici măcar pentru un singur suflet pierdut. Heruvimii și serafimii au doar slava cu care sunt înzestrați de Creator, fiind creaturile Sale, iar împăcarea omului cu Dumnezeu putea să fie îndeplinită numai printr-un mijlocitor care era egal cu Dumnezeu, care avea atributele ce Îi ofereau demnitatea și Îl declarau a fi vrednic să îl reprezinte pe om înaintea unui Dumnezeu infinit și, de asemenea, să-L reprezinte pe Dumnezeu unei lumi căzute. Ca Înlocuitor și Garant al omului, El trebuia să aibă natura omului, o legătură cu familia omenească pe care urma să o reprezinte, iar ca Ambasador al lui Dumnezeu, El trebuia să fie părtaș al naturii divine, să aibă o legătură cu Cel Infinit, ca să-L descopere pe Dumnezeu lumii și să fie mijlocitor între Dumnezeu și om.SAa 126.1

Aceste calificative s-au găsit numai la Hristos. El Și-a îmbrăcat natura divină cu veșmântul naturii omenești și a venit pe pământ pentru a fi numit Fiul omului și Fiul lui Dumnezeu. El a fost Garantul omului, Ambasadorul lui Dumnezeu, garanția că omul va împlini cerințele Legii, prin neprihănirea Sa atribuită, și Reprezentantul lui Dumnezeu care îi descoperă neamului omenesc căzut caracterul Său. [258]SAa 126.2

Răscumpărătorul lumii a avut puterea de a-i atrage pe oameni la Sine, de a le liniști temerile, de a le alunga întristările, de a le inspira speranță și curaj și a-i face în stare să creadă în dispoziția lui Dumnezeu de a-i primi prin meritele Înlocuitorului divin. Ca beneficiari ai dragostei lui Dumnezeu, noi trebuie să fim mereu recunoscători pentru faptul că avem în curțile cerești un Mijlocitor, un Apărător care pledează pentru noi înaintea Tatălui.SAa 126.3

Noi putem să cerem tot ce este necesar pentru a ne inspira credința în Dumnezeu. La curțile regale pământești, când oferea garanția cea mai înaltă care îi asigura pe oameni de adevărul spuselor lui, împăratul obișnuia să-l dea pe copilul lui ca ostatic, pentru a fi înapoiat la împlinirea făgăduinței lui și, iată ce garanție ne-a dat Tatăl pentru credincioșia Sa, deoarece atunci când a dorit să-i asigure pe oameni de caracterul neschimbător al hotărârii Sale, El L-a dat pe singurul Său Fiu, ca să vină pe pământ, să ia natura omului, nu doar pentru câțiva ani, ci pentru a păstra natura aceasta în curțile cerești, ca o garanție veșnică a credincioșiei lui Dumnezeu. O, adâncul bogăției înțelepciunii și dragostei lui Dumnezeu! „Vedeți ce dragoste ne-a arătat Tatăl, să ne numim copii ai lui Dumnezeu!” (1 Ioan 3,1)SAa 126.4

Prin credința în Hristos, noi ajungem să fim membri ai familiei împărătești, moștenitori ai lui Dumnezeu și împreună-moștenitori cu Isus Hristos. În Hristos, noi suntem una. Când venim la Golgota și Îl vedem pe Suferindul împărătesc, care a suportat blestemul legii în natura Sa omenească, toate deosebirile naționale, toate deosebirile sectare sunt anulate, toată onoarea rangului și toată mândria clasei sociale se pierd.SAa 126.5

Lumina care strălucește peste crucea de pe Golgota, venind de la scaunul de domnie al lui Dumnezeu, pune capăt pentru totdeauna separărilor inventate de oameni între rase și clase sociale. Oameni din toate clasele sociale ajung să fie membri ai unei singure familii, copiii Împăratului ceresc, nu prin puterea pământească, ci prin dragostea lui Dumnezeu, care L-a dat pe Isus, ca să trăiască o viață de sărăcie, suferință și umilință și să sufere o moarte rușinoasă și agonie, pentru a putea să aducă la slavă mulți fii și multe fiice ale lui Dumnezeu.SAa 126.6

Nu poziția, nu înțelepciunea noastră care e limitată, nu calificările, nu înzestrările îl fac pe un om [259] să fie mare în ochii lui Dumnezeu. Intelectul, rațiunea, talentele oamenilor sunt daruri primite de la Dumnezeu pentru a fi folosite spre slava Sa, pentru zidirea Împărăției Sale veșnice. Caracterul spiritual și moral sunt cele care au valoare în ochii Cerului, iar acestea vor supraviețui mormântului și vor fi proslăvite cu nemurire de-a lungul veacurilor nesfârșite ale veșniciei. Personajele regale din lume, atât de mult onorate de oameni, nu vor ieși niciodată din mormântul în care intră. Bogățiile, cinstea și înțelepciunea oamenilor care au slujit scopurilor vrăjmașului nu le pot aduce posesorilor lor nicio moștenire, nicio onoare, nicio poziție de răspundere în lumea care va veni. Numai aceia care au prețuit harul lui Hristos, har care i-a făcut să fie moștenitori ai lui Dumnezeu și împreună-moștenitori cu Isus, se vor ridica din mormânt, purtând chipul Răscumpărătorului lor.SAa 126.7

Toți aceia care sunt găsiți vrednici să fie considerați membri ai familiei lui Dumnezeu în ceruri se vor recunoaște unul pe altul ca fiind fiii și fiicele lui Dumnezeu. Ei își vor da seama că toți primesc puterea și iertarea de la aceeași sursă, chiar de la Isus Hristos, care a fost răstignit pentru păcatele lor. Ei știu că, dacă doresc să se afle în grupul strălucitor al sfinților, îmbrăcați în hainele albe ale neprihănirii, trebuie să-și spele hainele caracterului în sângele Său și să găsească intrare la Tatăl în Numele Său.SAa 127.1

Neprihănirea naturii omenești a lui Hristos

Una în Hristos