48 - STANDARDUL DIVIN^{59Articolul acesta a apărut în Signs of the Times,5 decembrie 1892}

Poruncile lui Dumnezeu sunt cuprinzătoare și vaste. În câteva cuvinte, ele descoperă întreaga datorie a omului. „Să iubești pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu tot cugetul tău și cu toată puterea ta… Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți” (Marcu 12,30.31). În cuvintele acestea sunt cuprinse lungimea și lărgimea, adâncimea și înălțimea Legii lui Dumnezeu, pentru că apostolul Pavel declară: „… dragostea, deci, este împlinirea Legii” (Romani 13,10). Singura definiție a păcatului pe care o găsim în Biblie este că „păcatul este fărădelege” (1 Ioan 3,4). Cuvântul lui Dumnezeu declară: „Căci toți au păcătuit și sunt lipsiți de slava lui Dumnezeu” (Romani 3,23). „Nu este niciunul neprihănit, niciunul măcar” (Romani 3,12). Mulți sunt înșelați cu privire la starea inimii lor. Ei nu-și dau seama că inima lor firească este nespus de înșelătoare și deznădăjduit de rea. Ei se îmbracă în propria neprihănire și sunt mulțumiți cu atingerea unui standard omenesc al caracterului, un standard fixat de ei, dar cât de fatal dau greș, pentru că nu ating standardul divin, iar prin puterea lor nu sunt în stare să corespundă cerințelor lui Dumnezeu!SAa 158.1

[321] Noi putem să ne evaluăm singuri, să ne comparăm între noi, să spunem că ne descurcăm la fel de bine ca acesta sau acela, dar întrebarea care se va pune la judecată este: Corespundem noi cerințelor înaltului cer? Atingem noi standardul divin? Este inima noastră în armonie cu Dumnezeul cerurilor?SAa 158.2

Familia omenească a călcat Legea lui Dumnezeu și, fiind un călcător al Legii, omul este distrus și fără speranță, pentru că este vrăjmașul lui Dumnezeu, lipsit de puterea de a face vreun lucru bun. „Fiindcă umblarea după lucrurile firii pământești este vrăjmășie împotriva lui Dumnezeu, căci ea nu se supune Legii lui Dumnezeu și nici nu poate să se supună” (Romani 8,7). Când privește în oglinda morală — Legea sfântă a lui Dumnezeu — omul vede că este păcătos și este convins de starea lui rea, de blestemul disperat în care se află sub pedeapsa dreaptă a Legii. Totuși el nu a fost lăsat în starea de nenorocire disperată în care l-a adus păcatul, deoarece Acela care era deopotrivă cu Dumnezeu Și-a dat viața pe Golgota tocmai pentru a-l salva de la nimicire pe cel păcătos. „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică” (Ioan 3,16).SAa 158.3