Definirea „ușii închise”

Se spune că expresiile acestea susțin învățătura „ușii închise” și că acesta este motivul omiterii lor în edițiile ulterioare. Totuși, în realitate, ele prezintă numai lucrurile care au fost și continuă să fie susținute de noi, ca popor, așa cum voi arăta.SAa 25.10

[63] După dezamăgirea de la 1844, pentru o vreme, eu am susținut, asemenea celorlalți din grupul de adventiști, că ușa harului era deja închisă definitiv pentru lume. Poziția aceasta a fost adoptată înainte de prima viziune care mi-a fost dată. Prima viziune a constituit lumina dată mie de Dumnezeu, care a corectat greșeala noastră și ne-a făcut în stare să înțelegem care este poziția corectă.SAa 25.11

Eu încă mai cred în teoria „ușii închise”, dar nu în sensul în care am înțeles la început termenul și nici în sensul în care este folosit de împotrivitorii mei.SAa 25.12

În zilele lui Noe, a fost o ușă închisă. Ea a fost închisă odată cu retragerea Duhului lui Dumnezeu de la neamul păcătos care a pierit în apele potopului. Dumnezeu Însuși i-a transmis lui Noe solia „ușii închise”:SAa 25.13

„Duhul Meu nu va rămâne pururea în om, căci și omul nu este decât carne păcătoasă: totuși zilele lui vor fi de o sută douăzeci de ani” (Geneza 6,3).SAa 26.1

A existat o ușă închisă și în zilele lui Avraam. Harul a încetat pentru locuitorii Sodomei și, cu excepția lui Lot, a soției și a celor două fiice, toți au fost mistuiți de focul coborât din cer.SAa 26.2

A existat o ușă închisă și în zilele lui Hristos. Fiul lui Dumnezeu le-a declarat iudeilor necredincioși din generația aceea: „Iată că vi se lasă casa pustie” (Matei 23,38).SAa 26.3

Privind de-a lungul timpului până în zilele din urmă, aceeași Putere infinită a declarat prin Ioan: „Iată ce zice Cel Sfânt, Cel Adevărat, Cel ce ține cheia lui David, Cel ce deschide și nimeni nu va închide, Cel ce închide și nimeni nu va deschide” (Apocalipsa 3,7).SAa 26.4

Mi-a fost arătat în viziune și eu încă mai cred că în 1844 a fost o ușă închisă. Toți aceia care au înțeles lumina soliilor primului și celui de al doilea înger și au respins această lumină au fost lăsați în întuneric. Iar aceia care au acceptat-o și au primit Duhul Sfânt care a însoțit propovăduirea soliei venite din cer, dar care, după aceea, au renunțat la credința lor și au declarat că experiența lor a fost o iluzie, au respins prin acest fapt Duhul lui Dumnezeu, iar El nu a mai lucrat asupra lor.SAa 26.5

Aceia care nu au înțeles lumina nu au fost vinovați de respingerea ei. Numai la cei care au disprețuit lumina venită [64] din cer Duhul lui Dumnezeu nu a mai putut să ajungă. Așa cum am afirmat, categoria aceasta îi cuprindea atât pe aceia care au refuzat să primească solia atunci când le-a fost prezentată, cât și pe aceia care, deși au primit-o, au renunțat mai târziu la credința lor. Aceștia ar putea să aibă o formă de evlavie și să se declare a fi urmași ai lui Hristos, dar, pentru că nu au nicio legătură vie cu Dumnezeu, vor fi prinși în robia amăgirilor lui Satana. Aceste două clase sunt evidențiate în viziune — cei care au declarat că lumina pe care o urmaseră era o amăgire și cei nelegiuiți din lume, care, după ce au respins lumina, au fost respinși de Dumnezeu. Nu se face nicio referire la aceia care nu au înțeles lumina și care, prin urmare, nu au fost vinovați de respingerea ei.SAa 26.6

Pentru a dovedi că ceea ce am crezut și prezentat a fost învățătura „ușii închise”, dl C oferă un citat din Review, 11 iunie 1861, semnat de nouă dintre membrii noștri de seamă. Citatul este următorul:SAa 26.7

„Pe vremea aceea, concepțiile noastre cu privire la lucrarea care ne stătea înainte erau în cea mai mare parte vagi și nedefinite, unii păstrând încă ideea adoptată de grupul de adventiști din 1844, avându-l în frunte pe William Miller, idee care spunea că lucrarea noastră pentru «lume” era încheiată și că solia era restrânsă numai la aceia care împărtășeau credința adventistă inițială. Această afirmație a fost crezută cu atâta fermitate, încât cineva din grupul nostru aproape că a refuzat solia, pentru că avea îndoieli cu privire la posibilitatea de a fi mântuit, deoarece nu luase parte la «mișcarea din 1844».”SAa 26.8

La acestea trebuie să adaug doar că, la aceeași întrunire la care am fost îndemnată să spun că solia putea să-i fie vestită și acestui frate, am primit în viziune o mărturie pentru a-l încuraja să aibă speranță în Dumnezeu și să-și consacre inima pe deplin lui Isus, lucru pe care l-a făcut atunci și acolo.SAa 26.9