Apelul adresat în San Francisco

Vineri, 21 decembrie [1900], am mers la San Francisco, unde am petrecut Săptămâna de Rugăciune. În Sabat după-amiază, m-am adresat bisericii de acolo, deși am fost atât de slăbită, încât a trebuit să mă prind de amvon cu ambele mâini, ca să mă sprijin. I-am cerut Domnului să îmi dea putere să le vorbesc oamenilor. El mi-a auzit rugăciunea și m-a întărit. Am vorbit cu o mare ușurință din Apocalipsa 2,1-5.SAa 72.2

Duhul lui Dumnezeu a venit asupra mea, iar oamenii au fost impresionați cu putere de solia vestită. După ce am încheiat cuvântarea, toți aceia care au dorit să se consacre Domnului au fost invitați să vină în față. Un mare număr de persoane au răspuns și s-au înălțat rugăciuni pentru ele. Câțiva dintre cei care au venit în față erau oameni care auziseră recent solia adventistă și se aflau în valea deciziilor. Fie ca Domnul să întărească impresia bună făcută asupra lor și să-i ajute să se consacre pe deplin Lui. Oh, cât de mult doresc să văd sufletele convertite și să le aud cântând o cântare nouă, spre lauda Dumnezeului nostru!SAa 72.3

Duminică după-amiază, am vorbit în prezența unei audiențe numeroase, mulți participanți nefiind de credința noastră. Puterea mea a fost înnoită și am fost în stare să stau în picioare înaintea oamenilor fără să mă sprijin de amvon. Binecuvântarea Domnului a rămas asupra noastră și, în timp ce vorbeam, am primit o putere sporită. La fel ca în Sabat, aceia care căutau ajutor spiritual au fost invitați să vină în față, iar noi am fost bucuroși să vedem un răspuns imediat. Domnul a venit foarte aproape de noi, în timp ce Îl căutam în rugăciune. — Review and Herald, 19 februarie 1901SAa 72.4