Hristos, Marele nostru Preot

Toate aceste lucruri au putut să fie așa, deoarece Domnul Hristos a luat natura omului, a împărtășit atributele divine și a pus crucea Sa între omenire și Divinitate, așezând un pod peste prăpastia care îl separa pe cel păcătos de Dumnezeu. SAa 127.6

„Căci negreșit, nu în ajutorul îngerilor vine El, ci în ajutorul seminței lui Avraam. Prin urmare, a trebuit să Se asemene fraților Săi în toate lucrurile, ca să poată fi, în ce privește legăturile cu Dumnezeu, un Mare-Preot milos și vrednic de încredere, ca să facă ispășire pentru păcatele norodului. Și, prin faptul că El Însuși a fost ispitit în ceea ce a suferit, poate să vină în ajutorul celor ce sunt ispitiți” (Evrei 2,16.17).SAa 127.7

„Căci n-avem un Mare-Preot, care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre; ci unul care, în toate lucrurile, a fost ispitit ca și noi, dar fără păcat” (Evrei 4,15).SAa 127.8

„În adevăr, orice mare-preot luat din mijlocul oamenilor este pus pentru oameni în lucrurile privitoare la Dumnezeu, ca să aducă daruri și jertfe pentru păcate. El poate fi îngăduitor cu cei neștiutori și rătăciți, fiindcă și el este cuprins de slăbiciune. Și, din pricina acestei slăbiciuni, trebuie să aducă jertfe atât pentru păcatele lui, cât și pentru ale norodului. Nimeni nu-și ia cinstea aceasta singur, ci o ia dacă este chemat de Dumnezeu, cum a fost Aaron. Tot așa și Hristos, nu Și-a luat singur slava de a fi Mare-Preot, ci o are de la Cel ce I-a zis: «Tu ești Fiul Meu, astăzi Te-am născut.” Și, cum zice iarăși într-alt loc: «Tu ești preot în veac, după rânduiala lui Melhisedec.” El este Acela care, în zilele vieții Sale pământești, aducând rugăciuni și cereri cu strigăte mari și cu lacrimi către Cel ce putea să-L izbăvească de la moarte, și fiind ascultat, din pricina evlaviei Lui, măcar că era Fiu, a învățat să asculte prin lucrurile pe care [262] le-a suferit. Și, după ce a fost făcut desăvârșit, S-a făcut, pentru toți cei ce-L ascultă, urzitorul unei mântuiri veșnice” (Evrei 5,1-9).SAa 128.1

Isus a venit pentru a aduce o putere morală care să fie combinată cu efortul omenesc și, în niciun caz, urmașii Săi nu trebuie să-și îngăduie să-L piardă din vedere pe Hristos, care a fost exemplul lor în toate lucrurile. El a zis: „Și Eu Însumi Mă sfințesc pentru ei, ca și ei să fie sfințiți prin adevăr” (Ioan 17,19). Domnul Isus le prezintă copiilor Săi adevărul, pentru ca ei să poată privi la acest adevăr și, privind la el, să poată fi schimbați prin harul Său, de la nelegiuire la ascultare, de la întinare la curăție, de la păcat la sfințirea inimii și neprihănirea vieții.SAa 128.2