14 - ÎN ORICE LOC ^{25Articol apărut în Notebook Leaflets, Christian Experience, nr. 8.}

Domnul Hristos a fost Marele Medic Misionar pentru lumea noastră. El cheamă voluntari care să lucreze împreună cu El în lucrarea cea mare de a semăna adevărul în lume. Slujitorii lui Dumnezeu trebuie să ridice stindardele adevărului în fiecare loc unde pot să ajungă. Lumea are nevoie de mântuire. Ea zace în nelegiuire și se află într-un mare pericol. Lucrarea lui Dumnezeu pentru aceia care sunt lipsiți de Hristos trebuie să se lărgească și să se extindă. Dumnezeu cheamă poporul Său să lucreze sârguincios pentru El, astfel încât succesul creștin să se răspândească până departe. Împărăția Sa trebuie să fie lărgită. Monumente de amintire pentru El trebuie să fie ridicate în America și în țările străine.SAa 53.1

Lucrarea de reformă a sănătății, aflată în legătură cu adevărul pentru timpul acesta, are o mare putere de influență spre bine. Ea este brațul drept al Evangheliei și deschide adesea teritorii noi pentru pătrunderea ei. Totuși să ne aducem aminte mereu că lucrarea trebuie să înainteze temeinic și în armonie deplină cu planul de organizare al lui Dumnezeu. Este necesar să fie organizate biserici, iar aceste biserici să nu se despartă în niciun caz de lucrarea misionară medicală. Lucrarea misionară medicală trebuie să înainteze, de asemenea, împreună cu lucrarea pastorală. Dacă nu se va face așa, ambele ramuri [113] vor fi limitate. Niciuna nu constituie un întreg în sine.SAa 53.2

Lucrarea pentru timpul acesta este aceea de a-i atrage atenția fiecărui creștin la lucrarea cea mai importantă care poate să fie îndeplinită. Aceasta este cultivarea viei Domnului. În via aceasta, fiecare om are o parcelă și un loc pe care i l-a rânduit Domnul. Succesul fiecăruia depinde de relația personală cu singurul Conducător divin.SAa 53.3

Harul și dragostea Domnului nostru Isus Hristos și relația Sa duioasă cu biserica Sa de pe pământ trebuie să fie descoperite prin dezvoltarea lucrării Sale și prin evanghelizarea oamenilor din cât mai multe locuri. Principiile cerești ale adevărului și ale neprihănirii trebuie să se vadă cu o claritate tot mai mare în viața urmașilor lui Hristos. În afacerile noastre trebuie să se vadă mai mult altruism și mai multă dăruire decât s-a văzut oricând în biserici de la revărsarea Duhului Sfânt în Ziua Cincizecimii și până acum. Nicio urmă de egoism și de monopol lumesc nu trebuie să aibă nici cea mai vagă influență asupra oamenilor care veghează, lucrează și se roagă pentru cea de a doua venire a Domnului și Mântuitorului nostru Isus Hristos pe norii cerului, cu putere și slavă mare.SAa 53.4

Ca popor, noi nu suntem pregătiți pentru venirea Domnului. Dacă am închide ferestrele sufletului dinspre lume și le-am deschide pe cele dinspre cer, fiecare instituție întemeiată ar fi o lumină puternică și strălucitoare în lume. Dacă ar pune în practică adevărurile cele mari, înnobilatoare și înalte pentru timpul acesta, fiecare membru al bisericii ar fi o lumină puternică și strălucitoare. Cei din poporul lui Dumnezeu nu pot să-L mulțumească dacă nu sunt plini de puterea Duhului Sfânt. Relația lor unul cu altul trebuie să fie atât de curată și de corectă, încât să arate că sunt una cu Hristos prin cuvintele, sentimentele și însușirile lor. Ei trebuie să fie ca niște semne și minuni în lumea noastră, făcând să progreseze în mod înțelept fiecare domeniu al lucrării. Diferitele părți ale lucrării trebuie să fie într-o legătură atât de armonioasă una cu cealaltă, încât toate să funcționeze ca o mașinărie bine reglată. Atunci bucuria mântuirii lui Hristos va fi înțeleasă. Atunci nu se va vedea niciuna dintre manifestările actuale ale acelora cărora li s-a încredințat lucrarea de a transmite [114] lumina adevărului, dar care nu au dat pe față principiile adevărului în relațiile dintre ei și nu au făcut lucrarea Domnului într-un mod care să-I dea slavă. (…)SAa 53.5

După ce a înviat, Domnul Hristos a afirmat cu tărie deasupra mormântului: „Eu sunt Învierea și Viața.” Domnul Hristos, Mântuitorul înviat, este viața noastră. Când Hristos ajunge să fie viața sufletului, schimbarea este simțită, iar limbajul nu poate să o descrie. Toate pretențiile de cunoaștere, influență și putere sunt lipsite de valoare fără parfumul caracterului lui Hristos. El trebuie să fie însăși viața sufletului, așa cum sângele este viața trupului. (…)SAa 53.6