Biruința prin Hristos

Pentru că omul căzut nu putea să-l biruie pe Satana folosind puterea lui omenească, Domnul Hristos a venit din curțile cerești să-l ajute, prin împletirea puterii Sale omenești cu puterea divină. Domnul Hristos a știut că Adam, în Eden, cu avantajele lui superioare, ar fi putut să reziste ispitelor lui Satana și să-l biruie. De asemenea, El a știut că, în afara Edenului, după cădere, despărțit de lumina și dragostea lui Dumnezeu, omului îi era imposibil să se împotrivească ispitelor lui Satana prin puterea proprie. Pentru a-i aduce omului speranță și pentru a-l salva de ruina deplină, El S-a umilit până acolo încât a luat natura omenească, pentru ca, prin puterea Sa divină, combinată cu cea omenească, să poată ajunge la om acolo unde se afla el. Domnul a obținut pentru fiii și fiicele căzute ale lui Adam puterea aceea pe care ei nu sunt în stare să o obțină singuri, puterea de a birui ispitele lui Satana, în Numele Său.SAa 136.5

Prin preluarea naturii omenești, Fiul cel înălțat al lui Dumnezeu S-a apropiat mai mult de om, luând locul celui păcătos. El Se identifică cu suferințele și necazurile oamenilor. El a fost ispitit în toate privințele în care este ispitit omul, ca să poată ști cum să vină în ajutorul celor ispitiți. Domnul Hristos a biruit în locul păcătosului.SAa 136.6

În viziunea avută în timpul nopții, Iacov a văzut pământul și cerul legate printr-o scară care ajungea la scaunul de domnie al lui Dumnezeu. El i-a văzut pe îngerii lui Dumnezeu, îmbrăcați cu veșminte de o strălucire cerească, urcând și coborând din cer pe scara aceea luminoasă. Partea de jos a scării se sprijinea [280] pe pământ, în timp ce vârful ei atingea înălțimile cerurilor și se sprijinea pe scaunul de domnie al lui Iehova. Strălucirea care venea de la scaunul de domnie al lui Dumnezeu se revărsa peste scara aceasta și reflecta pe pământ o lumină de o slavă de nedescris.SAa 136.7

Scara aceasta Îl reprezenta pe Domnul Hristos, care a deschis o cale de comunicare între pământ și cer. În umilința Sa, Hristos a coborât până la cele mai mari adâncimi ale nenorocirii omenești, plin de simpatie și milă pentru omul căzut, smerire reprezentată lui Iacov prin capătul scării, care se sprijinea pe pământ, în timp ce vârful scării, care atingea cerul, reprezintă puterea divină a lui Hristos, care se prinde de Cel Infinit și, în felul acesta, leagă pământul și cerul, pe omul limitat de Dumnezeul Infinit. Prin Domnul Hristos, între Dumnezeu și om este deschisă o cale de comunicare. Îngerii pot veni din cer pe pământ pentru a-i vesti omului căzut soliile dragostei și pentru a le sluji acelora care vor fi moștenitorii mântuirii. Solii cerești le slujesc oamenilor numai prin Hristos.SAa 136.8

În Eden, Adam și Eva au fost în situația cea mai favorabilă. Ei au avut privilegiul de a sta de vorbă cu Dumnezeu și cu îngerii. Ei nu s-au aflat sub condamnarea păcatului. Lumina lui Dumnezeu și a îngerilor se afla asupra lor și în jurul lor. Autorul existenței lor era învățătorul lor. Totuși, ei au căzut în fața puterii și ispitelor vrăjmașului viclean. Satana lucrase împotriva guvernării lui Dumnezeu timp de patru mii de ani și câștigase putere și experiență prin practica lui perseverentă. Oamenii căzuți nu au avut avantajele lui Adam și ale Evei. Ei fuseseră despărțiți de Dumnezeu timp de patru mii de ani. Înțelepciunea de a înțelege ispitele lui Satana și puterea de a li se împotrivi ajunseseră tot mai mici, până când Satana a părut a guverna triumfător asupra pământului. Pofta și patimile, dragostea de lume și păcatele îndrăznețe erau marile ramuri ale răului, din care au crescut toate formele de nelegiuire, violență și degradare.SAa 136.9