Făgăduința Duhului Sfânt

Domnul dorește ca poporul Său să fie puternic în credință, nu neștiutor cu privire la mântuirea cea mare care i-a fost oferită cu îmbelșugare. Cei din poporul Său nu trebuie să aștepte gândind [395] că se va face pentru ei o lucrare mare cândva, în viitor, deoarece lucrarea este deplină acum. Credinciosului nu i se cere să se împace cu Dumnezeu. El nu a putut să facă niciodată lucrul acesta și nici nu va putea să-l facă vreodată. El trebuie să-L primească pe Hristos și pacea Sa, deoarece Dumnezeu și pacea sunt cu Hristos. Domnul a pus capăt păcatului, purtând blestemul lui greu în trupul Său atârnat pe cruce și a înlăturat blestemul de la toți cei ce cred în El ca Mântuitor personal. El pune capăt puterii păcatului de a stăpâni inima, iar viața și caracterul celui credincios mărturisesc despre adevăratul caracter al harului lui Hristos. Celor care cer, Isus le dă Duhul Sfânt, pentru că trebuie ca fiecare credincios să fie eliberat de întinarea păcatului, precum și de blestemul și de condamnarea Legii. Prin lucrarea Duhului Sfânt, sfințirea dată de adevăr, cel credincios ajunge să fie pregătit pentru curțile din cer, deoarece Hristos lucrează în noi, iar neprihănirea Sa este asupra noastră. Fără aceasta, niciun suflet nu va avea dreptul să intre în cer. Noi nu ne vom bucura de cer, dacă nu suntem calificați pentru atmosfera lui sfântă, prin influența Duhului și a neprihănirii lui Hristos.SAa 194.3

Dacă vrem să fim candidați pentru cer, trebuie să îndeplinim cerința Legii: „Să iubești pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu toată puterea ta și cu tot cugetul tău; și pe aproapele tău ca pe tine însuți” (Luca 10,27). Noi putem să facem lucrul acesta numai dacă vom căuta prin credință neprihănirea lui Hristos. Când privim la Isus, primim în inimă un principiu viu, care se extinde mereu, Duhul Sfânt continuă lucrarea, iar cel credincios progresează în har, în putere și în formarea caracterului. El se conformează chipului lui Hristos, crescând spiritual până când atinge măsura plinătății lui Isus Hristos. În felul acesta, Domnul Hristos pune capăt blestemului păcatului și eliberează sufletul credincios de acțiunea și efectele lui.SAa 194.4

Numai Domnul Hristos este în stare să facă lucrul acesta, deoarece „a trebuit să Se asemene fraților Săi în toate lucrurile, ca să poată fi, în ce privește legăturile cu Dumnezeu, un Mare-Preot milos și vrednic de încredere, ca să facă ispășire pentru păcatele norodului. Și, prin faptul că El Însuși a fost ispitit în ceea ce a suferit, [396] poate să vină în ajutorul celor ce sunt ispitiți” (Evrei 2,17.18). Împăcarea înseamnă că orice barieră dintre suflet și Dumnezeu este înlăturată, iar cel păcătos își dă seama ce înseamnă iubirea iertătoare a lui Dumnezeu. Datorită jertfei aduse de Hristos pentru oamenii căzuți, Dumnezeu poate să rămână drept și totuși să-l ierte pe păcătosul care primește meritele lui Hristos. Domnul Hristos a fost mijlocul prin care mila, dragostea și neprihănirea au putut să se reverse din inima lui Dumnezeu în inima celui păcătos. „El este credincios și drept, ca să ne ierte păcatele și să ne curețe de orice nelegiuire” (1 Ioan 1,9).SAa 194.5

În profeția lui Daniel, scria despre Hristos că va face „ispășirea nelegiuirii” și va aduce „neprihănirea veșnică” (Daniel 9,24). Fiecare suflet poate să spună: „Prin ascultarea Sa deplină, El a împlinit cerințele Legii, iar singura mea speranță este să privesc la El ca Înlocuitor și Garant al meu, care a ascultat de Lege în mod desăvârșit pentru mine. Prin credința în meritele Sale, sunt liber de condamnarea Legii. El mă îmbracă în hainele neprihănirii Sale, care corespund tuturor cerințelor Legii. Eu sunt desăvârșit în Acela care aduce neprihănirea veșnică. El mă înfățișează înaintea lui Dumnezeu în haina Sa fără pată, în care niciun fir nu a fost țesut de vreo mână omenească. Totul este de la Hristos și toată slava, cinstea și onoarea trebuie să-I fie date Mielului lui Dumnezeu, care îndepărtează păcatele lumii.”SAa 194.6

Mulți cred că trebuie să aștepte un impuls deosebit pentru a veni la Hristos, dar ei trebuie doar să vină la El cu o intenție sinceră, hotărâți să accepte darurile milei și ale harului, care ne-au fost oferite. Noi trebuie să spunem: „Hristos a murit pentru a mă mântui. Dorința Domnului este să fiu mântuit, iar eu vin la Isus fără întârziere, chiar așa cum sunt. Voi îndrăzni să vin pe temeiul făgăduinței. Pentru că Hristos mă atrage, eu voi răspunde.” Apostolul spune: „Căci, prin credința din inimă, se capătă neprihănirea” (Romani 10,10). Nimeni nu poate să creadă cu toată inima pentru a primi neprihănirea și pentru a obține îndreptățirea prin credință, în timp ce continuă să practice acele lucruri pe care Cuvântul lui Dumnezeu le interzice sau să neglijeze vreo datorie cunoscută.SAa 195.1