La adunarea de la Kansas, rugăciunea mea către Dumnezeu a fost ca puterea vrăjmașului să fie sfărâmată și poporul care fusese în întuneric să-și deschidă inima și mintea pentru solia pe care Dumnezeu i-o va trimite, ca să poată înțelege adevărul nou pentru multe minți ca pe un adevăr vechi, așezat într-un cadru nou. Înțelegerea celor din poporul lui Dumnezeu a fost orbită, pentru că Satana a reprezentat greșit caracterul lui Dumnezeu. Înaintea poporului, Domnul nostru cel bun și plin de har a fost prezentat înveșmântat în atributele lui Satana, iar cei care căutau adevărul L-au privit pe Dumnezeu într-o lumină falsă atât de mult timp, încât este greu să risipești norul care acoperă slava Sa dinaintea ochilor lor. Mulți au trăit într-o atmosferă de îndoială și li se pare a fi aproape imposibil să se bazeze pe nădejdea care este pusă înainte prin Evanghelia lui Hristos. (…)SAa 175.1

În Sabat, adevărurile prezentate au fost noi pentru majoritatea celor din adunare. Lucruri noi și vechi au fost [356] scoase din vistieria Cuvântului lui Dumnezeu. Au fost descoperite adevăruri pe care oamenii cu greu au putut să le înțeleagă și să și le însușească. Lumina cu privire la Lege și Evanghelie, cu privire la faptul că Hristos este neprihănirea noastră a strălucit puternic din Scripturile lui Dumnezeu, iar sufletelor care flămânzeau după adevăr li s-a părut a fi o lumină prea prețioasă pentru a fi primită.SAa 175.2

Totuși, lucrările din Sabat nu au fost în zadar. Duminică dimineața s-a văzut o dovadă hotărâtă că Duhul lui Dumnezeu săvârșea schimbări mari în starea morală și spirituală a celor adunați. A avut loc o predare a minții și a inimii față de Dumnezeu, iar aceia care fuseseră multă vreme în întuneric au prezentat mărturii prețioase. Un frate a vorbit despre lupta prin care trecuse înainte de a putea să primească vestea bună că Hristos este neprihănirea noastră. Lupta a fost aspră, dar Domnul lucra cu el, iar mintea lui a fost schimbată și puterea lui a fost înnoită. Domnul i-a prezentat adevărul în propoziții clare, descoperindu-i faptul că numai Hristos este izvorul oricărei nădejdi și al mântuirii. „În El era viața, și viața era lumina oamenilor.” „Și Cuvântul S-a făcut trup și a locuit printre noi plin de har și de adevăr. Și noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava singurului născut din Tatăl” (Ioan 1,4.14).SAa 175.3

Unul dintre frații noștri pastori tineri a spus că s-a bucurat de binecuvântarea și dragostea lui Dumnezeu pe parcursul acelei adunări, mai mult decât în toată viața lui de până atunci. Un altul a declarat că încercările, greutățile și luptele pe care le-a suportat în mintea lui au fost atât de mari, încât a fost ispitit să renunțe la totul. Simțea că nu mai e nicio speranță pentru el, dacă nu poate să obțină mai mult din harul lui Hristos, dar, prin influența acestor adunări, a trăit o schimbare a inimii și a avut o cunoaștere mai bună a mântuirii prin credința în Hristos. El a înțeles că are privilegiul de a fi îndreptățit prin credință și era împăcat cu Dumnezeu, mărturisind cu lacrimi ce eliberare sufletească și ce binecuvântare veniseră în inima lui. În fiecare adunare au fost prezentate multe mărturii cu privire la pacea, mângâierea și bucuria pe care le-au avut oamenii prin primirea luminii. [357]SAa 175.4

Îi mulțumim Domnului din toată inima că avem o lumină prețioasă pe care să o prezentăm oamenilor și ne bucurăm că avem o solie pentru timpul acesta, adevărul prezent. Vestea că Domnul Hristos este neprihănirea noastră le-a adus multora eliberarea sufletească, iar Dumnezeu le spune copiilor Săi: „Mergeți înainte!” Solia către biserica laodiceeană se aplică stării noastre. Cât de clar este descrisă poziția acelora care cred că au tot adevărul, care se mândresc că ei cunosc Cuvântul lui Dumnezeu, în timp ce puterea lui sfințitoare nu a fost simțită în viața lor! Zelul fierbinte al iubirii de Dumnezeu lipsește din inima lor, dar tocmai această dragoste arzătoare face ca poporul lui Dumnezeu să fie lumina lumii.SAa 175.5

Pocăința este un dar al lui Dumnezeu

Solia pentru Laodiceea