Faptele bune sunt roadele credinței

[397] Credința adevărată se va manifesta prin fapte bune, deoarece faptele bune sunt roadele credinței. Când Dumnezeu lucrează în inima omului și când omul Îi supune Domnului voința lui și conlucrează cu El, în viața lui se văd efectele transformării pe care o face Dumnezeu înăuntrul lui prin Duhul Sfânt, iar între intențiile inimii și practicile vieții este armonie. Fiecare păcat trebuie să fie îndepărtat ca fiind acel lucru odios care L-a răstignit pe Domnul vieții și al slavei, iar cel credincios trebuie să aibă o experiență progresivă, făcând continuu faptele lui Hristos. Binecuvântarea îndreptățirii este păstrată printr-o ascultare continuă.SAa 195.2

Aceia care sunt îndreptățiți prin credință trebuie să aibă în inimă dorința de a rămâne pe calea Domnului. Când faptele sale nu corespund cu mărturisirea, omul dovedește că nu este îndreptățit prin credință. Iacov spune: „Credința lucra împreună cu faptele lui și, prin fapte, credința a ajuns desăvârșită” (Iacov 2,22).SAa 195.3

Credința care nu produce fapte bune nu aduce îndreptățirea sufletului. „Vedeți, dar, că omul este socotit neprihănit prin fapte, și nu numai prin credință” (Iacov 2,24). „Avraam a crezut pe Dumnezeu, și aceasta i s-a socotit ca neprihănire” (Romani 4,3).SAa 195.4

Atribuirea neprihănirii lui Hristos vine prin credința care aduce îndreptățirea, iar aceasta este îndreptățirea pe care apostolul Pavel o apără atât de stăruitor: „Căci nimeni nu va fi socotit neprihănit înaintea Lui prin faptele Legii, deoarece prin Lege vine cunoștința deplină a păcatului. Dar acum s-a arătat o neprihănire pe care o dă Dumnezeu fără Lege — despre ea mărturisesc Legea și prorocii, și anume, neprihănirea dată de Dumnezeu, care vine prin credința în Isus Hristos, pentru toți și peste toți cei ce cred în El. Nu este nicio deosebire. Căci toți au păcătuit și sunt lipsiți de slava lui Dumnezeu. Și sunt socotiți neprihăniți fără plată, prin harul Său, prin răscumpărarea care este în Hristos Isus. Pe El, Dumnezeu L-a rânduit mai dinainte să fie, prin credința în sângele Lui, o jertfă de ispășire, ca să-Și arate neprihănirea Lui; căci trecuse cu vederea păcatele dinainte, în vremea îndelungii răbdări a lui Dumnezeu… Deci prin credință [398] desființăm noi Legea? Nicidecum. Dimpotrivă, noi întărim Legea” (Romani 3,20-31).SAa 195.5

Harul este o favoare nemeritată, iar cel credincios este îndreptățit fără să aibă niciun merit propriu, fără să aibă niciun drept de a pretinde ceva de la Dumnezeu. El este îndreptățit prin răscumpărarea oferită în Hristos Isus, care stă în curțile cerului ca Înlocuitor și Garant al celui păcătos. Deși este îndreptățit datorită meritelor lui Hristos, omul nu este liber să săvârșească nelegiuiri. Credința lucrează prin dragoste și curăță sufletul. Credința înmugurește, înflorește și aduce o recoltă de roade prețioase. Acolo unde este credință, apar faptele bune. Bolnavii sunt vizitați, săracii sunt îngrijiți, văduvele și orfanii nu sunt neglijați, cei lipsiți de îmbrăcăminte sunt îmbrăcați, cei sărmani sunt hrăniți. Domnul Hristos a făcut bine pretutindeni și, când sunt uniți cu El, oamenii îi iubesc pe copiii lui Dumnezeu, iar blândețea și adevărul călăuzesc pașii lor. Expresia feței arată experiența lor, iar ceilalți își dau seama că ei au fost cu Isus și au învățat de la El. Domnul Hristos și credinciosul ajung să fie una și frumusețea caracterului Său este descoperită în aceia care se află într-o legătură vie cu Izvorul puterii și al dragostei. Domnul Hristos este marele depozitar al neprihănirii care îndreptățește și al harului care sfințește.SAa 195.6

Toți pot să vină la El și să primească din plinătatea Sa. El spune: „Veniți la Mine, toți cei trudiți și împovărați, și Eu vă voi da odihnă” (Matei 11,28). Prin urmare, de ce să nu lăsăm deoparte orice necredință și să ascultăm cuvintele lui Isus? Dacă doriți odihnă și pace, atunci spuneți din inimă: „Doamne Isuse, vin la Tine, pentru că Tu m-ai invitat.” Credeți în El cu o credință statornică, iar El vă va mântui. Ați privit voi la Isus, care este Autorul și Desăvârșitorul credinței voastre? Ați privit voi la Acela care este plin de har și de adevăr? Ați primit voi pacea pe care numai Hristos poate să o dea? Dacă nu, atunci supuneți-vă Lui și căutați, prin harul Său, un caracter care vă va înălța și vă va înnobila. Căutați să aveți mereu un spirit voios și mulțumit. Hrăniți-vă cu Hristos, care este Pâinea vieții, și veți da pe față frumusețea Lui în caracterul și în sufletul vostru.SAa 195.7