Puterea amăgitoare a ideilor false

În ideile false și în necredință există o putere care amăgește și farmecă mintea. Este mult mai ușor să ne punem întrebări, să ne îndoim și să nu credem, ca să ne putem scuza când pășim alături de calea cea dreaptă, decât să ne curățim sufletul prin credința în adevăr și prin ascultare. Totuși, când o influență mai bună îl determină pe un om să dorească să se întoarcă, el constată că este prins în plasa lui Satana ca o muscă prinsă într-o pânză de păianjen, i se pare că este extrem de greu să se întoarcă și rareori scapă singur din capcana în care a fost prins de vrăjmașul cel viclean.SAa 17.4

Odată ce au acceptat să se îndoiască de mărturiile Duhului lui Dumnezeu și să nu creadă în ele, oamenii sunt ispitiți cu putere să adere la opiniile pe care le-au aprobat în prezența altora. Teoriile și concepțiile lor îi prind ca un nor plin de ceață care împiedică pătrunderea oricărei raze a dovezilor aduse în favoarea adevărului. Îndoielile îngăduite din cauza neștiinței, a mândriei sau a iubirii față de practicile păcătoase prind sufletul în lanțuri care rareori sunt rupte. Numai Hristos poate să dea tăria necesară pentru a le rupe.SAa 17.5

Mărturiile Duhului lui Dumnezeu sunt date pentru a-i conduce pe oameni la Cuvântul Său, care a fost neglijat. Așadar, dacă soliile lor nu sunt ascultate, Duhul Sfânt este alungat din suflet. Ce alte mijloace mai are Dumnezeu în plus pentru a ajunge la cei greșiți și pentru a le arăta starea lor adevărată?SAa 17.6

Bisericile care au cultivat anumite influențe ce micșorează credința în mărturii sunt slabe și instabile. Unii pastori lucrează pentru a-i atrage pe oameni la ei înșiși. Când se face un efort pentru a corecta vreo greșeală a acestor pastori, ei răspund cu un spirit de independență, spunând: „Biserica mea acceptă lucrarea pe care o fac eu.”SAa 17.7

Domnul Isus a zis: „Oricine face răul urăște lumina și nu vine la lumină, ca să nu i se vădească faptele.” Mulți merg pe o cale asemănătoare în zilele noastre. [47] În mărturii sunt precizate tocmai păcatele de care se fac vinovați, de aceea nu au nicio dorință de a le citi. Unii au primit încă din tinerețe avertizări și mustrări prin mărturii, dar oare au umblat ei în lumină, s-au schimbat ei? Nicidecum. Ei continuă să își îngăduie aceleași păcate și au aceleași defecte de caracter. Aceste rele prejudiciază lucrarea lui Dumnezeu și își lasă amprenta asupra bisericilor. Lucrarea care Domnul ar dori să fie făcută pentru a pune bisericile în ordine nu este făcută, din cauză că membrii lor și îndeosebi conducătorii turmei nu vor să fie corectați.SAa 18.1

De multe ori, un om declară că acceptă mărturiile, dar ele nu au nicio influență asupra vieții sau caracterului său. Din cauza îngăduinței de sine, greșelile lui ajung să fie mai puternice, până când, după ce a fost mustrat adesea și nu a ascultat mustrarea, el își pierde cu totul stăpânirea de sine și ajunge să fie împietrit pe calea greșelilor. Dacă este suprasolicitat și ajunge să fie cuprins de slăbiciune, nu are puterea morală de a se ridica deasupra defectelor de caracter pe care nu le-a biruit. Acestea ajung să fie punctele lui cele mai tari și este biruit de ele. Ca urmare, pune-l la încercare și întrebă-l: „Nu a mustrat Dumnezeu această parte a caracterului tău prin mărturii, cu ani în urmă?” El va răspunde: „Da, am primit o mărturie scrisă, care mi-a spus că am greșit în aceste lucruri.” „Prin urmare, de ce nu ai corectat aceste obiceiuri rele?” „Eu am crezut că acela care m-a mustrat trebuie să fi făcut o greșeală, că am acceptat lucrurile pe care am putut să le înțeleg, iar cu privire la lucrurile pe care nu am putut să le înțeleg, am spus că au fost părerea celui care mi-a trimis solia. Nu am acceptat mustrarea.”SAa 18.2

În unele situații, greșelile de caracter pe care Dumnezeu ar fi dorit ca slujitorii Săi să le observe și să le corecteze, dar pe care ei au refuzat să le vadă, i-au costat viață. Ei ar fi putut să trăiască pentru a fi niște mijloace de răspândire a luminii. Dumnezeu a dorit ca ei să trăiască și le-a trimis învățături cu privire la neprihănire, ca ei să-și păstreze puterile fizice și intelectuale necesare pentru a îndeplini un serviciu bine primit de El, iar dacă ar fi ascultat sfatul lui Dumnezeu și ar fi ajuns să fie întru totul așa cum a dorit El, ei ar fi fost niște lucrători capabili pentru înaintarea adevărului, niște oameni care ar fi avut parte de o prețuire înaltă și de încredere din partea poporului nostru. Dar ei dorm [48] în mormânt, pentru că nu au înțeles că Dumnezeu i-a cunoscut mai bine decât s-au cunoscut ei înșiși. Gândurile Sale nu au fost gândurile lor, iar căile Sale nu au fost căile lor. Acești oameni înguști au modelat lucrarea pretutindeni pe unde au lucrat. Bisericile aflate sub administrația lor au fost slăbite într-o mare măsură.SAa 18.3

Dumnezeu îi mustră pe oameni pentru că îi iubește. El vrea ca ei să fie puternici prin tăria Lui, să aibă minți echilibrate și caractere armonioase, iar apoi vor fi niște exemple pentru turma lui Dumnezeu, călăuzindu-i pe credincioși tot mai aproape de cer prin învățăturile și exemplul lor. Astfel, vor zidi un templu sfânt pentru Dumnezeu. — Manuscrisul 1, 1883SAa 18.4