Cea mai bună educație și scopul ei

Cea mai bună educație care poate fi dată copiilor și tinerilor este aceea care conduce, într-o relație foarte strânsă, către viața veșnică. Acest fel de educație trebuie făcută de părinți evlavioși, de profesori devotați și de biserică, cu scopul ca tinerii să poată deveni misionari entuziaști pentru câmpuri din țară sau din străinătate. Ei trebuie să fie învățați cu seriozitate adevărurile Bibliei, pentru a putea deveni stâlpi în biserică, niște campioni ai adevărului, înrădăcinați și bine întemeiați în credință. Ei trebuie să știe ce cred și să aibă o asemenea experiență în lucrurile divine, încât să nu ajungă niciodată să trădeze adevărurile sacre.PFE 231.1

Tinerii trebuie învățați prin cuvânt și exemplu că trebuie să fie unelte ale lui Dumnezeu, soli ai harului, gata pentru orice cuvânt sau faptă bună, că ei trebuie să fie binecuvântări pentru cei care sunt gata să piară. Este mereu nevoie de instruire, iar talentele încredințate tinerilor noștri trebuie consacrate în slujba lui Dumnezeu și folosite în lucrarea Lui. Ar trebui să avem bărbați și femei calificați, care să lucreze în comunitățile noastre și să-i instruiască pe tinerii noștri pentru domenii speciale ale lucrării, astfel încât suflete să fie conduse să Îl vadă pe Isus. școlile întemeiate de noi ar trebui să aibă în vedere acest obiectiv și să nu funcționeze ca școlile denominaționale în cadrul altor biserici sau ca seminarele și colegiile lumești. Trebuie să existe o cu totul altă rânduială, în care necredincioșia nu trebuie să fie prezentă. Studenții trebuie învățați ce înseamnă creștinismul practic, iar Biblia trebuie considerată cel mai bun și cel mai important manual.PFE 231.2

Există o mare cerere în toate părțile lumii de profesori creștini și de misionari medicali. Din toate părțile câmpului misionar, atât în țară, cât și peste hotare, există uși deschise pentru aceia care pot face bine atât trupului, cât și sufletului, prezentând lumina prețioasă a adevărului. Neglijența din trecut în această direcție nu trebuie repetată. Pe cărarea noastră a strălucit în anumite direcții mai multă lumină decât în altele, dar, cu toate acestea, înaintarea noastră în aceste direcții este cu mult în urma luminii pe care am avut-o. Mulți dintre cei mai promițători tineri și tinere ale noastre și-au jertfit cele mai bune capacități pe altarul idolilor și s-au dat pe ei înșiși ca o jertfă prințului răului. O, de s-ar supune tinerii din școlile noastre, în mod individual și colectiv, eforturilor pe care le face Duhul lui Dumnezeu, pentru a fi călăuziți de providența Lui, și să aștepte ca Dumnezeu să-i învețe și să le facă cunoscută voia Sa. În acest fel, își vor putea deschide ușa inimii lui Isus.PFE 231.3

Consacrându-ne lui Dumnezeu, noi culegem avantaje deosebite; căci, deoarece avem un caracter slab, așa cum au toți, ne unim cu Cel care este atotputernic pentru a ne mântui. Ignoranța noastră se va uni cu înțelepciunea infinită, slăbiciunea noastră cu puterea veșnică și, precum Iacov, fiecare putem deveni un prinț al lui Dumnezeu. Fiind în legătură cu Domnul, Dumnezeul lui Israel, vom avea putere de sus, care ne va face în stare să fim biruitori; și, împărtășind dragostea divină, vom găsi acces spre inimile oamenilor. Ne vom grăbi să ne agățăm de tronul Celui Infinit și să spunem: “Nu te voi lăsa până nu mă vei binecuvânta”. Ne este dată asigurarea că El ne va binecuvânta și va face din noi o binecuvântare; și aceasta este lumina, bucuria și biruința noastră. Când înțeleg ce înseamnă să ai parte de îndurarea și iubirea lui Dumnezeu, tinerii vor începe să realizeze valoarea privilegiilor pe care le au, plătite cu preț de sânge, și își vor consacra toată puterea lui Dumnezeu și vor depune toate eforturile pentru a spori talanții primiți, folosindu-i în slujba Stăpânului.PFE 232.1

Unica siguranță pentru tinerii noștri din acest veac de păcat și nelegiuire este să aibă o legătură vie cu Dumnezeu. Ei trebuie să învețe cum să-L caute pe Dumnezeu, pentru a putea fi umpluți cu Duhul Său cel Sfânt și să acționeze conștienți de faptul că toată oștirea cerurilor privește asupra lor cu grijă și interes, gata să le slujească în vreme de nevoie și de primejdie. Tinerii trebuie preveniți prin avertizări și sfaturi împotriva ispitei. Ei trebuie învățați care sunt încurajările date special pentru ei în Cuvântul lui Dumnezeu. Ei trebuie să fie conștienți de pericolul fiecărui pas greșit făcut pe cărările lăturalnice ale păcatului. Ei trebuie învățați să respecte sfaturile lui Dumnezeu din Cuvântul Său cel sfânt. Trebuie educați în așa fel, încât să ia hotărâri împotriva răului, să fie hotărâți să nu meargă pe nici o cărare pe care Domnul Isus nu i-ar putea însoți și binecuvântarea Lui n-ar putea să rămână asupra lor. Ei trebuie învățați cum se trăiește religia în practică, zi de zi, acea religie care îi va sfinți în orice aspect al vieții, în căminele lor, în afaceri, în biserică, în societate. Ei trebuie astfel educați, încât să realizeze că este primejdios să trateze în mod superficial privilegiile pe care le au și că Dumnezeu așteaptă ca ei să caute, cu respect și perseverență, zi de zi, binecuvântarea Lui. Binecuvântarea lui Dumnezeu este un dar prețios și trebuie considerat ca având o asemenea valoare, încât să nu fie niciodată jertfită cu nici un preț. Binecuvântarea lui Dumnezeu îmbogățește și nu adaugă nici un necaz.PFE 232.2

Inima mea este mișcată profund când citesc despre înjosirea celor mai nobile puteri, care sunt puse în slujba lui Satana. În departamentele care țin de guvern, în poziții cu răspundere înaltă, în funcții oficiale, oamenii sunt ispitiți de cel rău; iar urmarea este corupția, nelegiuirea, delapidările, jaful și furtul. Decăderea datorită corupției este teribilă, lăsând să curgă continuu asupra lumii noastre influențe otrăvitoare care pângăresc societatea. În fiecare loc, Satana a întins cursele sale în care vrea să prindă oameni învățați, oameni cu înzestrări naturale deosebite, oameni care sunt capabili să devină împreună lucrători cu Dumnezeu, tovarăși ai îngerilor, locuitori ai cerului, pe care să-i poată lega la carul său ca sclavi ai săi. Și deși Isus i-a răscumpărat din robia vrăjmașului, ei refuză să fie liberi și nu vor să devină fii ai lui Dumnezeu, moștenitori ai lui Dumnezeu și împreună moștenitori cu Hristos la moștenirea cea veșnică. Ei trăiesc ca și când pământul, banii, poziția, casele și averile ar fi scopul principal pentru care au fost creați. Prin harul plin de îndurare al lui Dumnezeu, viața le este încă susținută; însă nu este aceasta o priveliște demnă de milă să vezi oameni deosebit de capabili trăind la un nivel atât de josnic?PFE 233.1

Prețul de răscumpărare a fost plătit și este posibil ca toți oamenii să vină la Dumnezeu și, printr-o viață de ascultare, să poată dobândi viața veșnică. Cât este de trist atunci să vezi oameni întorcând spatele moștenirii veșnice și trăind pentru satisfacerea mândriei, pentru eu și etalare, și, supunându-se regulamentului lui Satana, să piardă binecuvântarea pe care ar fi putut s-o aibă atât în această viață, cât și în cea viitoare! Ei ar putea intra în palatele cerești și să aibă parte de societatea îngerilor, a prinților lui Dumnezeu și de prezența lui Hristos, aceasta în condiții de libertate și egalitate; și cu toate acestea, oricât de incredibil ar părea, lucrurile cerești nu îi atrag, le întorc spatele. Creatorul tuturor lucrurilor dorește să-i iubească pe cei care cred în singurul Său Fiu ca fiind Mântuitorul lor personal cu aceeași iubire cu care Îl iubește pe Fiul Său. Chiar aici și acum, harul Său ne este acordat într-o măsură minunată. El le-a dat oamenilor darul Luminii și Maiestății cerurilor și, o dată cu acesta, El le-a dat toate comorile cerurilor. Mult din ceea ce ne-a promis pentru viața care vine El ne dă chiar în această viață prin daruri mărețe și, ca beneficiari ai harului Său, El dorește ca noi să ne bucurăm de orice lucru care înnobilează, dezvoltă și înalță caracterul nostru. Scopul său este ca noi să devenim corespunzători pentru curțile de sus.PFE 234.1

Însă Satana luptă pentru sufletele oamenilor și își aruncă umbrele diabolice de-a curmezișul cărării lor, pentru ca ei să nu poată vedea lumina. El nu vrea nicidecum ca ei să zărească vreo licărire a slavei viitoare, a gloriei veșnice, pregătite pentru cei care vor fi locuitori ai cerului, și nici să prindă gust pentru acea experiență care este o pregustare a fericirii din ceruri. Oare cum este posibil ca, având mărețiile cerurilor prezentate minții noastre, pentru a însufleți nădejdea, pentru a trezi dorința și a stimula eforturile noastre, să respingem acest plan și să alegem păcatul și plata lui, care este moartea?PFE 234.2

Cei care Îl acceptă pe Domnul Hristos ca fiind Mântuitorul lor au făgăduința vieții de acum și a celei viitoare. Agentul omenesc nu datorează nimic din puterea sa lui Satana, pentru a fi cooptat în slujba acestuia din urmă; ci tot ceea ce este el datorează Dumnezeului infinit și veșnic. Cel mai neînsemnat ucenic al lui Hristos poate deveni un locuitor al cerului, un moștenitor al lui Dumnezeu la o moștenire nepieritoare și care nu se veștejește. Oh, dacă fiecare ar alege darul ceresc, de a deveni un moștenitor al lui Dumnezeu, al acelei moșteniri care nu poate fi nimicită de nimeni, o lume fără sfârșit! Grăbiți-vă, grăbiți-vă pe cale, să câștigați premiul chemării voastre cerești în Hristos Isus. De dragul lui Hristos, ținta educației tale să fie modelată după perspectiva atrăgătoare a lumii viitoare. — The Review and Herald, 21 noiembrie, 1893.PFE 234.3