Importanța instruirii în lucrarea lui Dumnezeu

Activitatea lucrătorului nu este mică sau lipsită de importanță. Dacă el se dedică unei ramuri a lucrării, prima datorie este să ia seama la el însuși și apoi la învățătură. El trebuie să-și cerceteze propria lui inimă și să dea la o parte păcatul, apoi să păstreze mereu în față Modelul, pe Isus Hristos, ca exemplu al său. El nu trebuie să simtă că are libertatea să facă ce vrea după cum îi dictează înclinațiile sale. El este proprietatea lui Isus. El a acceptat o chemare înaltă și, din aceasta, întreaga viață viitoare trebuie să fie colorată și modelată de aceasta. El a intrat în școala lui Hristos și poate obține cunoașterea lui Hristos și a misiunii Lui, iar lucrarea pe care o îndeplinește va fi performantă. Toate puterile lui trebuie să fie controlate de marele Învățător. Fiecare facultate a minții și fiecare organ al trupului trebuie păstrate, pe cât este posibil, într-o cât mai bună stare de sănătate, astfel încât lucrarea lui Dumnezeu să nu fie marcată de amprenta caracterului său deficitar.PFE 107.1

Înainte ca o persoană să se pregătească să devină profesor al adevărului pentru cei care stau în întuneric, trebuie să învețe el însuși. El trebuie să fie bucuros să primească sfat. Nu-și poate așeza piciorul pe a doua, a treia, a patra sau a cincea scară a progresului înainte de a începe cu prima treaptă. Mulți socotesc că ei corespund pentru lucrare, când ei de abia dacă știu câte ceva despre aceasta. Dacă unora ca aceștia li se îngăduie să înceapă să lucreze bizuindu-se doar pe propriile lor puteri, ei nu vor dobândi acea cunoștință pe care au privilegiul să o obțină și vor fi sortiți să lupte cu multe greutăți, pentru care sunt complet nepregătiți.PFE 107.2

Fiecărui lucrător îi este acordat privilegiul de a se dezvolta și el trebuie să facă orice pentru a atinge acest obiectiv. Ori de câte ori este făcut un efort special într-un loc important, trebuie înființat un sistem de lucru perfecționat, astfel încât cei care doresc să devină colportori sau să lucreze din casă în casă, precum și cei care vor să țină studii biblice în familii să poată primi instruirea necesară. Cei care sunt lucrători trebuie de asemenea să învețe; în timp ce pastorul lucrează prin cuvânt și învățătură, ei nu trebuie să fie nepăsători, ca și cum nu ar fi nimic pentru ei în cuvântul pe care au nevoie să îl audă. Ei nu trebuie să-l privească pe vorbitor ca pe un orator, ci ca pe un sol al lui Dumnezeu pentru oameni. Anumite preferințe personale și prejudecăți nu trebuie îngăduite a-i influența când ascultă. Dacă toți ar imita exemplul lui Corneliu și ar spune: “De aceea, noi toți ne-am adunat aici înaintea lui Dumnezeu pentru a asculta toate lucrurile pe care ți le-a poruncit Domnul să ni le spui”, ar avea mult mai mult folos de pe urma predicilor pe care le ascultă.PFE 107.3

Ar trebui să existe unitate între școlile noastre de instruire în lucrarea misionară pentru cei care vor intra în câmp ca lucrători. Ei trebuie să simtă că trebuie să își facă ucenicia pentru a se deprinde cu lucrarea de convertire a sufletelor. Lucrarea din aceste școli trebuie diversificată. Studiul Bibliei trebuie să fie socotit cel mai important și, în același timp, trebuie făcută o instruire sistematică pentru cultivarea minții și deprinderea cu diferite maniere, astfel să poată învăța să-i abordeze pe oameni prin cea mai bună metodă posibilă. Toți trebuie să învețe să lucreze cu tact și amabilitate și în spiritul lui Hristos. Ei nu trebuie să înceteze niciodată să învețe, ci trebuie să sape continuu după adevăr și după cele mai bune metode de lucru, ca și cum ar căuta aur.PFE 108.1

Fie ca toți cei care încep această lucrare să se decidă să nu renunțe niciodată la dorința de a deveni lucrători de cea mai bună calitate. În vederea acestui lucru, ei nu trebuie să îngăduie ca împrejurările să-i abată din drum sau să acționeze din impuls, ci, dimpotrivă, să se străduiască din răsputeri să înțeleagă adevărul, cu toate implicațiile lui.PFE 108.2

Bărbați cu capacități deosebite au fost mult dezavantajați pentru că mințile lor nu au fost instruite pentru lucrare. Simțind că este nevoie de lucrători, ei au pășit în gol și cu toate că poate că au realizat multe lucruri bune, acestea au reprezentat în multe cazuri nu mai mult de o zecime din ceea ce ar fi putut realiza, dacă ar fi beneficiat de o instruire corespunzătoare de la început.PFE 108.3

Mulți dintre cei care doresc să se dedice slujirii lui Dumnezeu nu simt nevoia să se instruiască în mod special pentru aceasta. Însă tocmai cei care simt astfel sunt cei care au cea mai mare nevoie de instruire cât mai deplină. Atunci când au puține cunoștințe despre ei înșiși și despre lucrare, ei simt că sunt cei mai calificați. Însă, când știu mai mult, atunci ei încep să-și vadă ignoranța și ineficiența. Când își cercetează inima cu mai mare atenție ei vor descoperi atât de multe lucruri care nu corespund caracterului Domnului Hristos, încât vor striga: “Cine poate răspunde acestor lucruri?” și, în adâncă umilință, se vor lupta zi de zi să intre într-o legătură cât mai strânsă cu Domnul Hristos. Răstignindu-și eul, ei își așează piciorul pe cărarea pe care El îi poate conduce.PFE 109.1

Există pericolul ca lucrătorul fără experiență, în timp ce caută să se califice pentru lucrare, să simtă că este competent pentru orice poziție, când, de fapt, el este răvășit de diverse vânturi de învățătură. El nu poate face acest lucru fără să-și pună în pericol propriul suflet. Dacă vin asupra lui încercări și ispite, Domnul îi va da putere să le treacă cu bine; însă, atunci când cineva se așează în calea ispitei, adesea se întâmplă că Satana, prin agenții lui, îi dă peste cap simțămintele, astfel încât îl zăpăcește și îi încurcă mintea. Prin comuniune cu Dumnezeu și o cercetare sârguincioasă a Scripturilor, lucrătorul trebuie să devină stăpân pe sine înainte de a începe să îi învețe pe alții. Ioan, ucenicul iubit, a fost exilat pe insula Patmos, ca să poată fi izolat de orice luptă și chiar de lucrarea pe care o iubea, pentru ca Domnul să poată comunica cu el și să deschidă în fața lui scenele de încheiere a istoriei acestui pământ. Ioan Botezătorul a învățat în pustiu solia pe care trebuia să o vestească, spre a pregăti calea Aceluia care avea să vină.PFE 109.2

Însă, mai presus de orice, aceia care s-au hotărât să devină slujitori ai lui Hristos trebuie să devină conștienți de faptul că ei trebuie să fie oameni convertiți. Inima trebuie să fie curată. Evlavia este esențială pentru această viață și pentru cea viitoare. Bărbatul care nu are un caracter solid, virtuos, cu siguranță că nu va onora cauza adevărului. Tinerii care doresc să fie împreună lucrători cu Dumnezeu trebuie să aibă inima curată. Pe buzele și limba lor nu trebuie să se găsească viclenie. Gândurile trebuie să fie curate. Sfințenia vieții și a caracterului constituie un lucru rar, însă lucrătorul trebuie să aibă aceste lucruri, altfel nu poate trage la jug împreună cu Hristos. Domnul Hristos spune: “Fără Mine nu puteți face nimic”. Dacă cei care își propun să lucreze pentru binele altora și pentru mântuirea semenilor lor se vor baza pe propria lor înțelepciune, vor da greș. Dacă vor avea o imagine corectă cu privire la ei înșiși, atunci ei vor fi capabili să se încreadă în Dumnezeu și să aștepte ajutorul Lui. “Nu te bizui pe priceperea ta. Recunoaște-L în toate căile tale și El îți va netezi cărările.” Atunci vom avea privilegiul să fim călăuziți de un sfătuitor înțelept, iar cercetătorul sincer al adevărului și al cunoștinței va primi mai multă pricepere.PFE 109.3

Motivul pentru care nu avem mai mulți oameni pregătiți, cu vaste cunoștințe, este datorită încrederii în propria lor înțelepciune, care este mărginită, și datorită faptului că ei caută să-și impună propriul lor model în lucrare, în loc să urmeze modelul lăsat de Dumnezeu. Ei nu se roagă cu stăruință și nu mențin deschisă comunicarea între Dumnezeu și propriile lor suflete, pentru ca să-I poată recunoaște vocea. Solii luminii vor veni în ajutorul acelora care se simt slabi în puterea lor, fără protecția cerului. Cuvântul lui Dumnezeu trebuie studiat mai mult și trebuie trăit în viață, caracterul trebuie modelat după standardul de neprihănire pe care Dumnezeu l-a așezat în Cuvântul Său. Atunci mintea se va dezvolta și se va întări, va fi înnobilată pentru că va înțelege lucrurile veșnice. În timp ce lumea este nepăsătoare și indiferentă față de mesajul de avertizare și milă al Bibliei, poporul lui Dumnezeu, care vede că sfârșitul este aproape, ar trebui să fie mai hotărât și mai consacrat în a lucra mai serios pentru a-I putea aduce laudă celui care i-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată.PFE 110.1

Cunoașterea este o putere, fie spre bine, fie spre rău. Religia Bibliei este unica siguranță pentru ființele omenești. Există multă preocupare printre tinerii acestui veac pentru a învăța să meargă grațios, să danseze și să cânte la instrumente muzicale. Însă această educație — de a-L cunoaște pe Dumnezeu și de a răspunde la cerințele Lui — nu le este pusă la dispoziție. Educația care durează cât veșnicia este aproape în întregime neglijată, fiind socotită demodată și indezirabilă. Educația copiilor, vizând formarea caracterului pentru binele lor prezent, pentru pacea și fericirea lor și a călăuzi pașii lor pe cărarea pregătită pentru cei răscumpărați ai Domnului, este considerată demodată și, ca atare, neimportantă. Ca să vă puteți vedea copiii intrând pe porțile cetății lui Dumnezeu ca biruitori, aceștia trebuie educați să se teamă de Domnul și să țină poruncile Sale în viața de acum. Iată asupra cui a rostit Domnul Isus binecuvântarea: “Binecuvântați sunt cei care țin poruncile Lui ca să aibă drept la pomul vieții și să poată intra pe porți în cetate.”PFE 111.1

Binecuvântarea este rostită asupra acelora care cunosc voia lui Dumnezeu, descoperită în Cuvântul Său. Biblia constituie marele instrument în mâinile Autorului ei pentru a întări mintea. Deschideți grădina minții voastre pentru ca Grădinarul ceresc să o poată cultiva. Deoarece se acordă atât de puțină atenție spuselor și solicitărilor lui Dumnezeu, există atât de puțini care ard de nerăbdare să facă lucrare misionară, atât de puțini care s-au pregătit în orice privință pentru a-L sluji pe Dumnezeu cât mai bine cu putință.PFE 111.2

În general, se fac prea puține eforturi pentru a-i uni pe cei din școlile noastre cu cei din școlile noastre de diferite naționalități, pentru ca aceștia să poată fi educați și astfel să devină corespunzători pentru lucrarea atât de nobilă, atât de înaltă și atât de cuprinzătoare în influența pe care o răspândește. Dumnezeu închide ochii la zilele de neștiință. Însă o lumină tot mai mare strălucește; lumina și privilegiile de a înțelege adevărul Bibliei sunt din belșug, dacă lucrătorii își vor deschide ochii priceperii. Adevărul trebuie să se răspândească. Misiunile din străinătate și din țară cheamă creștini integri să se angajeze în lucrarea misionară. Misiunile din orașele din țară și din alte țări fac apel la oameni plini de Spiritul lui Hristos, care să lucreze așa cum a lucrat Hristos. — The Review and Herald, 14 iunie, 1887.PFE 111.3