Exmatricularea studenților

Vreau să înțelegeți un lucru, și anume că nu am fost de acord cu exmatricularea studenților din școală, cu excepția cazurilor când destrăbălarea și imoralitatea impun acest lucru, pentru a nu fi afectați și alții. S-a făcut o greșeală dând afară din școală studenți, cum a fost cazul _____, _____ și alte cazuri, ceea ce a fost foarte rău, și sufletelor tratate astfel li s-a deschis în față un drum care le-a asigurat un loc în rândurile vrăjmașului, bine înarmați și bine echipați. La fel și faptul de a face cunoscute public greșelile studenților din școală — am fost în situația să văd și să aud câteva dintre aceste demascări și mi-au fost arătate. Acestea au fost dăunătoare în toate privințele și nu au avut nici o influență benefică asupra școlii. Dacă cei ce au avut un rol în aceste lucruri ar fi avut spiritul și înțelepciunea lui Hristos, ei ar fi găsit o cale de corectare a dificultăților existente, mai degrabă după modelul Domnului Isus Hristos. Niciodată nu va fi de vreun ajutor studentului să fie umilit în fața întregii școli. Aceasta produce o rană care ucide. Nu vindecă nimic, nu folosește la nimic. Există studenți care sunt exmatriculați din școală. Prin acest act, ei sunt aruncați pe terenul lui Satana spre a se lupta cu puterile și stăpânirile fără armura de apărare și ajung foarte ușor pradă înșelăciunilor lui Satana. Dați-mi voie să vă spun un cuvânt în Numele Domnului. Când se procedează în mod corespunzător, în cazurile în care studenții se abat atât de puțin de pe cale, se va vedea că nu este necesar să fie suspendați sau exmatriculați. Există o cale dreaptă și Spiritul Domnului trebuie să lucreze la inima omului, căci, dacă nu, vor fi făcute greșeli grave. Cea mai plăcută lucrare care a fost încredințată omului este aceea de a lucra cu mințile omenești. Profesorii trebuie să țină seama că ei nu au de-a face cu îngeri, ci cu ființe omenești care au aceleași pasiuni ca și ei. Caracterele nu sunt toate modelate după același tipar. Acestea sunt moștenite. Defectele și calitățile din caracter sunt astfel scoase la iveală. Fiecare profesor să fie atent la aceste lucruri. El are de-a face atât cu deformări de caracter, moștenite sau cultivate, cât și cu caractere frumoase și este nevoie de mult har din partea profesorului pentru a ști cum să procedeze cu cei care greșesc, atât pentru binele lor momentan, cât și pentru binele lor veșnic. Impulsul, nerăbdarea, mândria, egoismul și lauda de sine, toate acestea, dacă vor fi nutrite, vor face mult rău și vor arunca sufletul pe terenul de luptă al lui Satana, fără să aibă înțelepciunea să-și conducă propria lui corabie, ci va fi în pericolul de a fi azvârlit, pradă ispitirilor lui Satana, până când va ajunge o epavă. Fiecare profesor are propriile lui trăsături de caracter asupra cărora trebuie să vegheze, pentru ca Satana să nu-l poată folosi ca agent al său pentru a distruge sufletele, prin propriile lui trăsături de caracter nesfințite. Unica siguranță pentru profesori este să învețe zi de zi în școala lui Hristos, blândețea Lui, smerenia Lui, și atunci eul va fi ascuns în Hristos și el va purta cu bucurie jugul lui Hristos și va ține cont că are de-a face cu moștenirea Lui. Trebuie să vă spun că mi-a fost arătat că nu au fost folosite întotdeauna cele mai bune metode pentru a trata greșelile studenților, iar rezultatul a fost că sufletele au fost puse în pericol, iar unele s-au pierdut. Temperamentele rele ale profesorilor, procedeele lor neînțelepte, mândria lor au făcut o lucrare rea. Nu există formă de viciu, spirit lumesc sau beție care să facă o lucrare mai dăunătoare asupra caracterului, să producă amărăciune sufletului, să stârnească rele care să copleșească ceea ce este bine, ca patimile omenești care nu sunt stăpânite de Duhul lui Dumnezeu. Furia, o dată stârnită, nu se oprește niciodată. Cât de mulți fii risipitori sunt ținuți departe de Împărăția lui Dumnezeu datorită caracterului lipsit de iubire al celor care pretind că sunt creștini. Gelozia, invidia, mândria și sentimentele lipsite de milă, asprimea, răceala, lipsa de simpatie, toate acestea sunt însușiri ale lui Satana. Profesorii vor avea de-a face cu aceste lucruri în caracterele studenților. Este teribil să ai de-a face cu asemenea lucruri; însă, căutând să îndepărteze aceste rele, de multe ori lucrătorul a dat pe față însușiri asemănătoare, care au făcut rău sufletului cu care a lucrat.PFE 277.1

În cer, într-adevăr, nu există loc pentru astfel de caractere. Pentru un om cu un astfel de caracter, cerul va fi un loc mizerabil, pentru că el însuși este un om nenorocit. “Dacă nu vă nașteți din nou”, spunea Domnul Isus, “cu nici un chip nu veți vedea Împărăția cerurilor”. Omul trebuie să-I îngăduie Domnului Hristos să locuiască înăuntrul său, Hristos — nădejdea slavei — pentru a intra în cer și astfel să ia cerul cu el. Numai Domnul Isus poate modela și schimba caracterul. Căci lipsa răbdării, a bunătății, a îngăduinței, a altruismului și a iubirii izbucnesc involuntar atunci când nu suntem în gardă, iar cuvintele necreștinești și un caracter care nu este asemenea celui al lui Hristos duce adesea la ruina sufletului. “Nu se bucură de nelegiuire” *. Notați acest lucru. Apostolul vrea să spună că acolo unde se cultivă dragoste autentică pentru sufletele care sunt atât de prețioase, acest lucru va fi manifestat față de aceia care au cel mai mult nevoie de răbdarea care suferă totul și este plină de bunătate și care nu este gata să facă dintr-o greșeală mică o ofensă de neiertat, făcând din greșelile altora o sursă continuă. Dragostea pentru sufletele pentru care a murit Hristos nu va face ceea ce s-a făcut datorită unor concepții greșite, față de cel ce a greșit, expunându-i greșelile și slăbiciunea în fața întregii școli. Cum credeți că a privit Domnul Isus la astfel de lucruri? Dacă ar fi fost prezent acolo, El ar fi spus celor care au făcut aceste lucruri: “Voi nu cunoașteți nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu.” Căci în Scriptură este arătat clar cum trebuie să se procedeze cu sufletul care rătăcește. “Luați seama la voi înșivă ca să nu fiți ispitiți și voi”, de acest lucru trebuie să țină cont inima încăpățânată, neînduplecată. Dragostea lui Isus va acoperi o mulțime de păcate, și acestea nu-l vor mai afecta pe cel vinovat, nefiind cazul să fie expuse spre a nu crea sentimente de același fel nici în inima acelora cărora le sunt prezentate aceste greșeli și nici în inima celui cu care s-a procedat așa. Cel vinovat este adesea condus la disperare. Mintea lui nu se poate vindeca. Lucrarea pe care o aveți de făcut este aceea de a avea harul lui Hristos în suflet și cel care acționează astfel nu se va face niciodată vinovat de a fi expus greșelile altora, cu excepția cazurilor când așa este mai bine. Lucrați așa cum a lucrat Hristos. Martorul credincios vorbește în Apocalipsa 21, 5. Dovediți iubire. În creștinism nu există nimic capricios.PFE 279.1

Dacă un om nu-și folosește brațul, acesta slăbește și își pierde tăria musculară. Dacă creștinul nu-și pune la lucru puterile spirituale, el nu poate dobândi nici tărie de caracter și nici vigoare morală. Dragostea este o plantă foarte prețioasă și trebuie îngrijită ca să înflorească. Prețioasa plantă a iubirii trebuie tratată (practicată) cu duioșie și ea va deveni puternică și viguroasă, va aduce multă roadă, fiind o expresie a întregului caracter. Un caracter asemenea lui Hristos nu este un caracter egoist, nu este lipsit de bunătate și nu va face nici un rău sufletelor care se luptă cu ispitirile lui Satana. Astfel, simțămintele celor care sunt ispitiți vor fi de o asemenea natură, încât necazurile și ispitele lor le vor trata astfel, încât aurul curat va fi scos la suprafață, iar zgura va arde. Aceasta este ceea ce a rânduit Dumnezeu pentru noi toți. În școala lui Hristos, toți își pot învăța zilnic lecția, atât profesorii, cât și elevii, pentru a putea fi răbdători, umili, generoși și nobili. Toți trebuie să-L căutați pe Dumnezeu în cea mai stăruitoare rugăciune și cu o credință vie, iar mâna transformatoare a lui Dumnezeu va lucra propriul Său chip în caracterul vostru. Vor veni ispitiri, însă ele nu vă vor birui. Ci prin harul primit în inimă, care este deschisă față de glasul lui Isus, caracterul și experiența vor crește mereu, tot mai frumos, în mod ceresc. Să nu uităm că lucrăm cu suflete pe care Domnul Hristos le-a răscumpărat cu un preț infinit de mare pentru El Însuși. Oh, spuneți celui care se abate de pe cale: “Dumnezeu te iubește, El a murit pentru tine.” Plângeți împreună cu ei, rugați-vă pentru ei. Vărsați lacrimi pentru ei, nu vă mâniați pe ei. Ei sunt proprietatea cumpărată de Hristos. Fiecare să se străduiască să aibă un caracter care să dovedească dragoste în toate faptele sale. “Dar dacă va face cineva să păcătuiască pe unul din acești micuți care cred în Mine, ar fi fost mai bine pentru el să i se lege de gât o piatră mare de moară și să fie aruncat în mare.” (Marcu 9, 42.) Mai bine nu ar exista decât să fie lipsit de acea iubire pe care Domnul Hristos a dat-o pe față în caracterul Său și pe care a recomandat-o copiilor Săi. Domnul Hristos a spus: “Iubiți-vă unii pe alții așa cum v-am iubit Eu.” Noi trăim într-o lume rea, aspră, insensibilă, nemiloasă. Satana și confederația lui fac tot ce le stă în putință pentru a seduce sufletele pentru care Domnul Hristos și-a dat prețioasa Sa viață. Oricine îl iubește pe Dumnezeu în sinceritate și conform adevărului va iubi sufletele pentru care a murit Hristos. Dacă dorim să facem bine sufletelor, succesul nostru față de aceste suflete va fi proporțional cu încrederea lor în noi și în funcție de cât de mult le prețuim. Respectul arătat sufletului care se luptă constituie mijlocul sigur folosit de Domnul Hristos pentru redobândirea respectului de sine pe care omul l-a pierdut. Ideile noastre îngăduitoare cu privire la ceea ce poate deveni acesta constituie un ajutor pe care noi nu îl putem prețui pe deplin. Noi avem nevoie de harul îmbelșugat al lui Dumnezeu în fiecare ceas și atunci vom avea o experiență practică bogată, pentru că Dumnezeu este iubire. În acela în care sălășluiește dragostea locuiește Dumnezeu. Acordați iubire acelora care au cel mai mult nevoie de ea. Cei mai nenorociți, cei care au temperamentele cele mai dificile au nevoie de dragostea și mila noastră. Cei care ne pun la încercare răbdarea au nevoie de dragostea noastră. Noi trecem prin lume o singură dată; fiecare lucru bun pe care putem să-l facem trebuie să-l facem cu seriozitate, neobosit, în același spirit în care și-a făcut Domnul Hristos lucrarea. El nici nu cădea de oboseală, nici nu se descuraja. Firile aspre, încăpățânate, ursuze au cea mai mare nevoie de a fi ajutate. Cum pot fi ajutate? Doar prin acea dragoste pe care a dovedit-o Domnul Hristos față de ei în felul în care S-a purtat cu omenirea decăzută. Îi puteți trata așa cum merită. Însă ce ar fi dacă Domnul Hristos v-ar fi tratat astfel pe voi? El, care nu a meritat să fie tratat astfel, a fost tratat cum meritam noi să fim tratați. Dacă vă veți purta cu unele persoane așa cum considerați voi că merită și le veți tăia orice nădejde, vă veți diminua influența pe care o aveți și veți ruina un suflet. Se merită? Nu, eu spun nu, de o sută de ori nu. Legați-vă de aceste suflete care au nevoie de tot ajutorul posibil, printr-o inimă iubitoare, plină de simpatie și milă, revărsând o dragoste asemenea celei a lui Hristos, și veți salva un suflet de la moarte și veți acoperi o sumedenie de păcate. Nu ar fi mai bine să procedăm cu iubire?PFE 280.1

Aveți grijă ce faceți în privința exmatriculării studenților. Aceasta este o treabă serioasă. Ar trebui să fie o greșeală foarte gravă ca să apelați la o astfel de disciplinare. Apoi trebuie studiate cu grijă toate circumstanțele legate de cazul respectiv. Studenții care pleacă de acasă la mică distanță sau una mai mare, mii și mii de mile, sunt departe de cămin și privați de avantajele unui cămin; iar dacă sunt dați afară din școală, li se refuză privilegiile școlii. Toate cheltuielile pentru ei vor fi suportate de cineva care și-a pus nădejdea în ei, care cred că banii nu sunt investiți în zadar. Studentul este ispitit sau cade în ispită și el trebuie pus sub disciplină pentru greșeala sa. El simte profund că raportul vieții sale este mânjit și că el îi dezamăgește pe aceia care și-au pus nădejdea în el că își va dezvolta caracterul sub influența instruirii pe care o primește la școală, ceea ce va răsplăti tot ce s-a investit pentru el. Însă el este exmatriculat pentru prostiile lui. Ce va face el? Curajul este la nivelul cel mai scăzut, curajul și chiar bărbăția îi lipsesc. El este în pagubă și un timp prețios a fost pierdut. Cine este bun și duios și simte povara pentru aceste suflete? Să nu ne mirăm că Satana este cel care trage foloase în aceste împrejurări. Acești tineri sunt azvârliți pe terenul lui Satana și cele mai rele simțăminte ale inimii omenești ies la iveală, sunt întărite și confirmate. Vorbesc despre astfel de cazuri așa cum mi-au fost prezentate mie. Aș dori ca toți să poată vedea aceste lucruri în toate aspectele, așa cum mi-a fost arătat mie. Eu cred că ar trebui făcute schimbări radicale în multe din regulile și metodele de comportare față de mințile omenești. Ar trebui să existe mai mulți medici care să vindece suflete omenești, care să înțeleagă cum să se poarte cu mințile omenești. Ar trebui practicate mai mult iertarea, simpatia și dragostea și mai puțin metodele de descurajare, de zdrobire. Să presupunem că Domnul Hristos S-ar purta cu fiii și fiicele Sale care învață de la El așa cum se poartă unealta omenească, profesorul, cu cei care sunt în grija sa; și atunci când Legea și poruncile Domnului ar fi încălcate de noi, cei vinovați ar fi exmatriculați sau suspendați, iar cei greșiți ar fi lipsiți de călăuzirea Sa iubitoare, mântuitoare, înălțătoare, și lăsați să-și aleagă propria cale fără ajutor divin, ce s-ar întâmpla oare cu sufletele noastre? Iubirea Lui care ne iartă în mod continuu leagă preocuparea sufletului nostru de El Însuși. Puterea dragostei lui Dumnezeu mă copleșește când iau aminte la ea. Jugul lui Hristos nu este greu și sarcina lui este ușoară. Când pătrundem mai mult dragostea lui Hristos, punând-o în practică, vom avea rezultate cu totul diferite în viața noastră de creștini, iar caracterele acelora cu care venim în legătură vor fi schimbate. Lucrul cel mai dificil pentru cineva este să renunțe la ceea ce crede el că este bine. Dragostea nu caută folosul său. Dragostea de origine cerească pătrunde mai adânc decât suprafața lucrurilor. Dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie. Întărită de harul lui Hristos, dragostea nu se poartă necuviincios. În cel care sălășluiește dragostea, sălășluiește Dumnezeu. Dumnezeu este dragoste. Noi toți avem nevoie de dragoste, bunătate, îngăduință, milă și amabilitate. Trebuie să dăm afară din suflet orice rest de egoism sau mândrie omenească.PFE 282.1

Atunci când nu a mai existat nici o speranță pentru Adam și Eva, ca urmare a călcării de lege și a păcatului, când dreptatea cerea moartea păcătosului, Domnul Hristos S-a oferit pe Sine Însuși ca jertfă pentru păcatul lumii. Lumea se afla sub condamnare. Domnul Hristos a devenit înlocuitorul și siguranța omului. El avea să-și dea viața pentru lume, care este considerată a fi oaia pierdută care s-a rătăcit de turmă, socotită vinovată și neajutorată. “Și dragostea stă nu în faptul că noi am iubit pe Dumnezeu, ci în faptul că El ne-a iubit pe noi și a trimis pe Fiul Său ca jertfă de ispășire pentru păcatele noastre”. (1 Ioan 4, 10.) “Noi rătăceam cu toții ca niște oi; fiecare își vedea de drumul lui; dar Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră, a tuturor”. (Isaia 53, 6.) Fiecare fiu și fiică a lui Dumnezeu, dacă Îl au pe Mântuitorul în inima lor, vor fi și ei ca Isus. Orice suflet care nu L-a primit pe Mântuitorul va da pe față un caracter care nu seamănă cu cel al Mântuitorului. Dragostea nu este nutrită și nici nu este pusă în practică. “Înălțați-L pe El, Mântuitorul nostru cel înviat”, în cuvinte, în discuțiile pe care le aveți, în felul în care procedați cu cei care au greșit.PFE 283.1

Știu, prin sarcina care a fost pusă asupra mea, că mulți dintre cei care funcționează în școlile noastre au nevoie să învețe în școala lui Hristos blândețea Sa, procedeele Sale pline de duioșie față de cei greșiți, mila și iubirea Sa. Până când nu se vor topi și nu va fi îndepărtată zgura din caracter, scopurile lor de lucru vor fi diferite. Sunt profund mâhnită în inima mea datorită rezultatelor grave ca urmare a procedeelor neînțelepte, mult mai serioase decât sunt mulți dispuși să admită față de propria lor conștiință sau față de Dumnezeu. Eul este atât de mare în mulți, luptând mereu pentru a prelua stăpânirea. Sunt dintre aceia care pretind că sunt urmași ai Domnului Isus Hristos, dar care nu au murit niciodată față de eu. Ei nu au căzut niciodată pe stâncă pentru a fi zdrobiți. Până când se va întâmpla acest lucru, ei vor trăi pentru sine; și dacă ei mor în situația în care se găsesc, va fi prea târziu ca greșelile lor să fie îndreptate vreodată. Eu iubesc sufletele lor. Domnul Isus iubește sufletele lor și El va face o lucrare bună pentru ei, dacă se vor umili sub mâna Lui atotputernică, dacă se vor pocăi, se vor converti și se vor preda zi de zi lui Dumnezeu. Trebuie să existe o consacrare continuă, zilnică. Noi trebuie să fim atenți la amănunte, să fim întotdeauna în gardă cu privire la eu și să căutăm să folosim orice ocazie pentru a face ceea ce este bine pentru sufletele pentru care Domnul Hristos și-a dat viața, ca ei să poată deveni ai Lui. Când instrumentele omenești se poartă cu aceste suflete într-un spirit aspru, ele întristează inima lui Hristos și Îl expun batjocurii, deoarece ei reprezintă greșit caracterul Domnului Hristos. Cineva a spus: “Bunătatea ta m-a făcut să ajung mare”. Mă rog Tatălui nostru ceresc ca toți cei care sunt în școlile noastre să fie în Hristos așa cum mlădița este legată de vie. — Letter 50, 1893.PFE 284.1