Loading...
Larger font
Smaller font
Copy
Print
Contents
Principiile fundamentale ale educaţiei creştine - Contents
  • Results
  • Related
  • Featured
No results found for: "".
  • Weighted Relevancy
  • Content Sequence
  • Relevancy
  • Earliest First
  • Latest First
    Larger font
    Smaller font
    Copy
    Print
    Contents

    Responsabilitatea părinților

    Dumnezeu a îngăduit ca lumina reformei sanitare să strălucească asupra noastră în aceste vremuri ale sfârșitului, pentru ca, umblând în lumină, să putem scăpa din multe primejdii la care vom fi expuși. Satana lucrează cu putere mare ca să îi facă pe oameni să-și îngăduie pofta, să-și satisfacă propriile înclinații și să-și petreacă zilele în nechibzuință și nesăbuință. Necumpătarea slăbește atât energiile minții, cât și ale trupului. Cel care este înfrânt în acest fel s-a așezat el însuși pe terenul lui Satana, loc în care este ispitit și hărțuit, iar în cele din urmă stăpânit după plăcere de vrăjmașul oricărei neprihăniri. Părinții trebuie să fie conștienți de obligația lor de a da lumii copii cu caractere armonios dezvoltate, copii care au puterea morală de a rezista ispitei și a căror viață să fie o onoare la adresa lui Dumnezeu și o binecuvântare pentru semenii lor. Cei care își încep viața având principii ferme vor fi pregătiți să rămână neîntinați în mijlocul poluării morale a acestui veac. Fie ca mamele să valorifice orice ocazie de a-și crește copiii spre a fi utili.PFE 139.1

    Lucrarea mamei este sfântă și importantă. Ea trebuie să-și învețe copiii încă din leagăn deprinderi în vederea tăgăduirii de sine și a stăpânirii de sine. Timpul ei, într-un sens special, aparține copiilor ei. Însă, dacă acesta este ocupat în cea mai mare parte cu nebuniile acestui veac degradat, dacă societatea, îmbrăcămintea și distracțiile îi absorb atenția, copiii ei nu pot fi educați în mod corespunzător.PFE 139.2

    Multe mame care se plâng de lipsa de cumpătare care există pretutindeni nu cercetează suficient de adânc pentru a depista cauza. Prea adesea, aceasta este chiar masa din cămin. Multe mame, chiar dintre cele care pretind a fi creștine, pun zi de zi pe masa familiei o hrană mult prea bogată și condimentată, hrană care trezește apetitul și încurajează îmbuibarea. În anumite familii, felurile de mâncare care conțin carne sunt pe primul loc și, ca urmare, sângele este plin de tumori canceroase și scrofuloase. Iar când, după aceea, urmează suferința și boala, Providența este învinuită de ceea ce, de fapt, este consecința unei căi greșite. Repet: necumpătarea începe la masă și, în majoritatea cazurilor, apetitul este îngăduit până când indulgența ajunge o a doua natură.PFE 139.3

    Cine mănâncă prea mult sau mănâncă hrană nesănătoasă își slăbește puterea de a se împotrivi cerințelor altor pofte și pasiuni. Mulți părinți, pentru a evita sarcina de a-și educa copiii în vederea unor obiceiuri de tăgăduire de sine, le îngăduie să mănânce și să bea după bunul lor plac. Dorința de a satisface gustul și tentațiile firești nu scade o dată cu trecerea anilor; și acești tineri, neînvățați să fie ținuți în frâu, pe măsură ce cresc, sunt stăpâniți de impuls și ajung sclavi ai poftei. Când își iau locul în societate și încep să înfrunte viața, ei nu au putere să se împotrivească tentației. Rezultatele rele ale educației greșite în ce privește îngăduința de sine le putem vedea în cei lacomi, în cei care fumează, în cei bețivi și alcoolici.PFE 140.1

    Când auzim creștini și creștine care se plâng de urmările teribile ale necumpătării, se ridică de îndată întrebare: Cine i-a educat pe acei tineri? Cine a hrănit în ei aceste pofte nestăpânite? Cine a neglijat solemna responsabilitate de a le forma caracterele pentru a fi utili în această viață și pentru societatea viitoare a îngerilor?PFE 140.2

    Când părinții și copiii se vor întâlni la judecata finală, ce scenă va avea loc! Mii de copii care au fost sclavi ai poftei și viciului înjositor, ale căror vieți constituie niște epave morale, vor sta față în față cu părinții care i-au făcut să fie ceea ce sunt. Cine, dacă nu părinții, trebuie să poarte această răspundere înfricoșătoare? Oare Domnul a făcut ca acești tineri să fie stricați? Oh, nu! Atunci cine a făcut această lucrare teribilă? Oare nu păcatele părinților, transmise copiilor în pofte și pasiuni pervertite? Și oare această lucrare nu a fost continuată și completată de aceia care au neglijat să-i educe potrivit cu exemplul pe care l-a dat Dumnezeu? După cât este de sigur că ei există acum, la fel de sigur este și faptul că ei vor fi judecați în fața lui Dumnezeu.PFE 140.3

    Satana este gata să-și facă lucrarea; el nu va neglija să prezinte momeli față de care copiii nu au puterea morală de a se împotrivi. Am văzut că, prin ispitirile sale, el instituie mode care se schimbă tot timpul, petreceri și distracții atractive, astfel ca mamele să fie conduse să-și consume timpul cu lucruri ușuratice, în loc să-și educe și să-și instruiască copiii. Copiii noștri au nevoie de mame care să-i învețe încă din leagăn să-și stăpânească patima, să-și țină în frâu pofta și să biruiască egoismul. Au nevoie de aceste lucruri, cuvânt cu cuvânt, precept după precept, aici puțin, dincolo puțin.PFE 141.1

    Evreii au fost învățați cum să-și crească copii pentru a evita idolatria și nelegiuirea națiunilor păgâne: “Puneți-vă dar în inimă și în suflet aceste cuvinte pe care vi le spun. Să le legați ca un semn de aducere aminte pe mâinile voastre și să fie ca niște fruntarii între ochii voștri. Să învățați pe copiii voștri în ele, și să le vorbești despre ele când vei fi acasă, când vei merge în călătorie, când te vei culca și când te vei scula.” (Deuteronom 11, 18.19.)PFE 141.2

    Femeia trebuie să dețină poziția pe care Dumnezeu a rânduit-o la început pentru ea, aceea de a fi egală soțului ei. Lumea are nevoie de mame nu doar cu numele, ci în adevăratul sens al cuvântului. Putem spune cu toată certitudinea că datoriile specifice ale femeii sunt mai sfinte decât cele ale bărbatului. Ar trebui ca femeia să fie conștientă de caracterul sacru al lucrării sale și, în temere de Dumnezeu și prin puterea Lui, să-și ia în serios misiunea vieții ei. Să-și crească copiii spre a fi utili în această lume și pentru acel cămin din lumea mai bună care va urma.PFE 141.3

    Poziția femeii în familie este mai sacră decât cea a regelui pe tronul său. Marea ei lucrare constă în a face ca viața ei să fie un exemplu pe care copiii ei să dorească să-l imite. Și, prin cuvânt și exemplu, ea trebuie să le umple mințile cu cunoștințe folositoare și să-i învețe să lucreze cu sacrificiu de sine pentru binele altora. Marele stimulent pentru mama care trudește, care este împovărată, ar trebui să fie acela că fiecare copil care este crescut în mod corespunzător și care are podoaba lăuntrică, podoaba unui duh blând și liniștit, va străluci în curțile Domnului.PFE 141.4

    Le implor pe mamele creștine să fie conștiente de responsabilitatea lor și să trăiască, nu pentru a-și fi pe plac lor înseși, ci pentru a-I da slavă lui Dumnezeu. Domnul Hristos nu și-a plăcut Lui Însuși, ci a luat chip de rob. El a părăsit curțile cerești și și-a îmbrăcat divinitatea în natura umană, pentru ca prin propriul Său exemplu să ne învețe cum putem să fim înălțați la starea de fii și fiice ale familiei regești, copii ai regelui ceresc. Însă care ar fi condițiile pe baza cărora putem să obținem marea Lui binecuvântare? “Ieșiți din mijlocul lor și despărțiți-vă de ei, zice Domnul; nu vă atingeți de ce este necurat și vă voi primi. Eu vă voi fi Tată și voi Îmi veți fi fii și fiice, zice Domnul Cel Atotputernic”. (2 Corinteni 6, 17.18.)PFE 142.1

    Domnul Hristos S-a umilit de la poziția de egal cu Dumnezeu la aceea a unui rob. Căminul Său era în Nazaret, un loc devenit proverbial pentru nelegiuirea lui. Părinții Săi erau dintre cei mai săraci oameni. Era tâmplar și lucra cu mâinile pentru a-și face partea în susținerea familiei. Timp de treizeci de ani, El le-a fost de ajutor părinților Săi. Viața Domnului Hristos ne arată datoria pe care o avem de a fi harnici în lucrul nostru și de a le purta de grijă celor care ne-au fost încredințați.PFE 142.2

    În lecțiile pe care le-a dat ucenicilor Săi, Domnul Isus i-a învățat că Împărăția Sa nu era una lumească, în care toți luptă pentru poziția cea mai înaltă; El le-a dat lecții de umilință și de sacrificiu de sine pentru binele altora. Umilința Sa nu a constat într-o subestimare a propriului Său caracter și a capacităților Sale, ci în faptul că S-a făcut una cu omenirea căzută, pentru a-i ridica pe oameni la o viață nobilă. Cu toate acestea, cât de puțini văd ceva atrăgător în umilința lui Hristos! Cei lumești caută continuu să se înalțe mai presus de alții; însă Domnul Isus, Fiul lui Dumnezeu, S-a umilit pe Sine pentru a-l înălța pe om. Adevăratul ucenic al lui Hristos Îi va urma exemplul. Mamele din această generație ar trebui să simtă caracterul sacru al misiunii lor, nu încercând să rivalizeze cu vecinele lor mai bogate în privința felului cum arată, ci căutând să-L onoreze pe Dumnezeu în îndeplinirea cu credincioșie a datoriei. Dacă principiile corecte cu privire la cumpătare ar fi sădite în tineri care trebuie să se formeze, ar fi necesare mai puține campanii pentru cumpătare. Tăria de caracter — stăpânirea morală — va predomina și, în puterea lui Isus, ispitele acestor zile de pe urmă vor fi respinse.PFE 142.3

    Unul dintre cele mai grele lucruri este acela de a te dezvăța de obiceiurile pe care ți le-ai îngăduit pe parcursul vieții. Demonul excesului are o putere uriașă și nu este ușor de învins. Însă, dacă părinții încep lupta împotriva acestuia chiar din casa lor, din propriile lor familii, prin principiile pe care le sădesc în copiii lor încă din pruncie, atunci pot nădăjdui că vor avea succes. Se merită, mamelor, să folosiți prețioasele ore care v-au fost date de Dumnezeu pentru formarea caracterelor copiilor voștri și să-i învățați să adere strict la principiile de cumpătare în mâncare și băutură.PFE 143.1

    Părinților le este încredințată datoria sacră de a apăra organismul fizic și constituția morală ale copiilor lor, astfel încât sistemul nervos să fie echilibrat, iar sufletul să nu fie pus în primejdie. Tații și mamele trebuie să înțeleagă legile vieții, pentru ca nu cumva, prin necunoașterea lor, să îngăduie să se dezvolte în copiii lor tendințe greșite. Alimentația afectează atât sănătatea fizică, cât și cea morală. Atunci cât de mult ar trebui să fie preocupate mamele să pună pe masă hrana cea mai simplă, cea mai sănătoasă, pentru ca organele digestive să nu fie slăbite, nervii să nu fie dezechilibrați și astfel educația pe care au dat-o copiilor lor să fie contracarată.PFE 143.2

    Satana știe că nu poate avea putere prea mare asupra minții atunci când apetitul este ținut sub control, însă nu mai este așa atunci când apetitul este nestăpânit și de aceea el caută continuu să-i facă pe oameni să fie îngăduitori față de poftă. Sub influența alimentației nesănătoase, conștiința este amorțită, mintea este întunecată și capacitatea acestora de a fi impresionate este slăbită. Însă vinovăția călcătorului de lege nu este mai mică datorită faptului că el și-a tot încărcat conștiința până ce aceasta a devenit insensibilă.PFE 143.3

    Din moment ce starea de sănătate a minții depinde de condiția normală a forțelor vitale, cât de multă grijă ar trebui dovedită pentru a nu fi folosite nici stimulente, nici narcotice! Cu toate acestea, vedem că mulți dintre cei care pretind că sunt creștini folosesc tutunul. Ei deplâng relele care vin datorită necumpătării; cu toate acestea, în timp ce vorbesc împotriva băuturilor alcoolice, chiar acești oameni fumează. Trebuie să se facă o schimbare în atitudinea față de folosirea tutunului înainte de a putea ajunge la rădăcina răului. Pătrundem mai adânc în acest subiect. Ceaiul și cafeaua alimentează pofta, făcând-o să simtă nevoia unor stimulenți și mai puternici. Și apoi ajungem și mai aproape, în casă, la folosirea hranei, și întrebăm: Este cumpătarea practicată în toate lucrurile? Sunt aduse la îndeplinire aici acele reforme care sunt esențiale pentru sănătate și fericire?PFE 144.1

    Fiecare creștin adevărat trebuie să-și țină sub control poftele și patimile. Dacă nu se eliberează de sub robia poftei, el nu poate fi un slujitor adevărat și ascultător al lui Hristos. Îngăduirea poftei și a patimii anulează efectul adevărului asupra inimii. Este imposibil ca spiritul și puterea adevărului să sfințească o persoană, suflet, trup și spirit, atâta timp cât aceasta este stăpânită de dorințe senzuale. Cumpătarea creștină și igiena biblică, 75-80 (1890).PFE 144.2

    Larger font
    Smaller font
    Copy
    Print
    Contents