Influența mediului asupra educației

În alegerea unei case, părinții nu ar trebui să ia în seamă numai aspectele vremelnice. Nu este o problemă care să aibă în vedere doar cum să facă mai mulți bani său să aibă niște priveliști deosebite în jur sau cele mai mari avantaje sociale. Influențele care se vor răsfrânge asupra copiilor lor în acel loc, care îi vor conduce spre bine sau spre rău, sunt de mult mai mare însemnătate decât aceste criterii. Părinții au o foarte mare răspundere legată de locul unde își vor așeza locuința. Pe cât este cu putință, ei trebuie să-și așeze copiii în calea luminii, astfel ca simțămintele lor să poată rămâne curate, iar dragostea unii față de alții, nealterată. Același principiu se aplică în legătură cu așezarea școlilor noastre în care se vor aduna laolaltă copiii și tinerii noștri, iar familiile vor fi atrase de dragul privilegiilor educative.PFE 421.1

Nu trebuie cruțat nici un efort pentru ca școlile noastre să fie așezate în locurile în care atmosfera morală este cât mai sănătoasă cu putință; căci influențele care predomină vor lăsa o impresie adâncă asupra tinerilor și asupra caracterelor lor în formare. Din acest motiv, o localitate mai retrasă este de preferat. Orașele mari, centrele de afaceri și de învățământ care s-ar putea să pară că prezintă aceste avantaje sunt depășite de alte aspecte.PFE 421.2

Societatea din aceste zile este coruptă, întocmai ca aceea din zilele lui Noe. Acelui neam de oameni care a trăit înainte de potop, doar la un pas de paradis, și au avut o viață atât de lungă, Dumnezeu i-a dat daruri bogate și ei s-au bucurat de o vigoare a trupului și a minții de care oamenii de acum nu pot avea decât cea mai slabă idee; însă ei au folosit generozitatea aceasta, puterea și iscusința pe care le-au primit, în scopuri egoiste, pentru a sluji patimilor lor nelegiuite și pentru a-și satisface mândria. Ei L-au îndepărtat pe Dumnezeu din gândurile lor; ei au disprețuit Legea Sa și au călcat în picioare standardul Său în privința caracterului. Ei s-au dedat la plăceri păcătoase, au întinat căile lor înaintea lui Dumnezeu și s-au pângărit unul pe altul. Violența și crima au umplut pământul. NiciPFE 421.3

relația de căsătorie și nici dreptul asupra proprietății nu au fost respectate; și strigătele celor asupriți au ajuns până la urechile Domnului Sabaot. Contemplând răul, oamenii s-au schimbat după chipul acestuia, până când Dumnezeu nu a mai putut suporta nelegiuirea lor și au fost nimiciți de potop.PFE 422.1

Tinerii care sunt la școli în marile orașe sunt în mijlocul unor influențe asemănătoare acelora care predominau înainte de potop. Aceleași principii de nesocotire a lui Dumnezeu și a Legii Sale; aceeași iubire de plăceri, de mulțumire de sine și de mândrie și vanitate constituie lucrarea timpului prezent. Lumea este dedată la plăceri; imoralitatea predomină; nu se ține seama de drepturile celor slabi și neajutorați; și lumea, marile orașe se transformă cu grăbire în focare de nelegiuire.PFE 422.2

Iubirea de plăceri este una dintre cele mai primejdioase, pentru că este una dintre cele mai subtile dintre multele ispite care îi asaltează pe copiii și tinerii din orașe. Zilele de sărbătoare sunt numeroase; jocurile și cursele de cai atrag mii de oameni și vârtejul freamătului și al plăcerii îi distrage de la îndeplinirea datoriilor serioase ale vieții. Banii care ar fi trebuit folosiți în scopuri mai bune — de multe ori puținii bani ai celor săraci — sunt irosiți pentru distracții.PFE 422.3

Tânjirea aceasta continuă după distracții și plăceri scoate la iveală dorul profund al sufletului. Însă aceia care se adapă din această fântână a plăcerilor lumești constată încontinuu că setea sufletului lor rămâne tot nesatisfăcută. Ei se amăgesc; ei iau distracția drept fericire; și când plăcerea a trecut, mulți se afundă în groapa deznădejdii și a disperării. O, ce nesăbuință, ce nebunie să părăsești fântâna cu apă vie pentru “vasele sparte” ale plăcerilor lumești! Simțim până în adâncul sufletului primejdia care îi înconjoară pe tinerii din aceste zile din urmă; și atunci, să nu-i ținem oare pe cei care vor să învețe și familiile care sunt atrase de școlile noastre, departe de aceste influențe seducătoare și demoralizatoare?PFE 422.4

În alegerea unor localități retrase pentru școlile noastre, să nu ne închipuim că i-am scăpat pe copiii noștri de ispite. Satana este un lucrător foarte iscusit și este neobosit în a născoci căi pentru a perverti orice minte omenească ce este dispusă să-i asculte sugestiile. El întâmpină familiile și indivizii pe propriul lor teren, adaptându-și ispitele înclinațiilor acestora și slăbiciunii lor. Însă, în orașele mari, puterea sa asupra minții este mai mare, iar plasele sale pentru a împletici picioarele celor neprevăzători sunt mult mai numeroase. Pe lângă școlile noastre trebuie să existe terenuri mari. Există unii studenți care nu au învățat niciodată să facă economie, însă au cheltuit întotdeauna orice bănuț care a căzut în mâinile lor. Acești bani nu ar trebui să provină din banii puși deoparte pentru educație. Trebuie să li se ofere posibilitatea de a avea o ocupație, de a lucra ceva, și o dată cu învățătura dobândită din cărți, ei trebuie să-și formeze obiceiuri în privința cumpătării, obiceiuri de a lucra cu hărnicie. Dați-le ocazia să prețuiască necesitatea de a se ajuta pe ei înșiși.PFE 422.5

Trebuie să se ofere de lucru tuturor studenților, fie că au posibilitatea să-și plătească studiile, fie că nu au; puterile lor fizice și mintale trebuie să primească atenția cuvenită. Studenții trebuie să învețe să cultive pământul, căci aceasta îi va aduce într-o strânsă legătură cu natura.PFE 423.1

În alegerea localității pentru înființarea unei școli, trebuie avută în vedere influența înălțătoare, predominantă, a naturii. Dumnezeu a avut în vedere acest principiu atunci când și-a pregătit oamenii pentru lucrarea Sa. Moise a petrecut patruzeci de ani în pustia lui Madian. Ioan Botezătorul nu a putut fi pregătit pentru înalta sa chemare de înainte-mergător al Domnului Isus Hristos, stând alături de marii bărbați ai națiunii din școlile din Ierusalim. El s-a dus în pustie, acolo unde obiceiurile și învățăturile semenilor nu puteau pătrunde în mintea sa, acolo unde comuniunea cu Dumnezeu nu era stânjenită de nimic.PFE 423.2

Când persecutorii lui Ioan, ucenicul iubit, au căutat să-i reducă la tăcere vocea și să-i distrugă influența între oameni, ei l-au exilat pe insula Patmos. Însă nu l-au putut despărți de divinul Învățător. Pe Patmosul cel izolat, Ioan a putut studia lucrurile pe care le-a creat Dumnezeu. ÎnPFE 423.3

stâncile mari și colțuroase, în apele care înconjurau insula, el a putut vedea măreția și maiestatea lui Dumnezeu. Și, în timp ce comunica în acest fel cu Dumnezeu și studia cartea naturii, el a auzit o voce vorbindu-i, glasul Fiului lui Dumnezeu. Domnul Isus a fost învățătorul lui Ioan când acesta se afla pe insula Patmos și acolo El i-a descoperit slujitorului Său lucrurile minunate care aveau să se petreacă în viitor.PFE 424.1

Dumnezeu dorește ca noi să apreciem binecuvântările Sale din lucrările creațiunii. Sunt atât de mulți copii în marile orașe care n-au avut nici măcar un petic de iarbă verde sub picioarele lor. Dacă și-ar putea face educație școlară la țară, în mijlocul frumuseților, păcii și curăției naturii, locul acesta li s-ar părea cel mai apropiat de cer. În locurile retrase, în care noi ne aflăm cel mai departe de influențele, obiceiurile și plăcerile lumii și cel mai aproape de inima naturii, Domnul Hristos Își face tot mai real simțită prezența și vorbește sufletelor noastre despre pacea și dragostea Sa — Special Testimonies On Education, 11 mai, 1896.PFE 424.2