Domnul Hristos ca educator

Mintea omului poate fi cultivată în cel mai înalt grad. O viață dedicată lui Dumnezeu nu trebuie să fie o viață de ignoranță. Mulți vorbesc împotriva educației, deoarece Domnul Isus a ales pescari needucați pentru a predica Evanghelia Sa. Ei susțin că El a avut predilecție pentru cei neinstruiți. Mulți oameni învățați și onorați au crezut în învățătura Lui. Dacă aceștia ar fi dat ascultare fără teamă convingerilor conștiinței lor, ei L-ar fi urmat. Dacă ei și-ar fi oferit capacitățile și le-ar fi folosit în serviciul Domnului Hristos, acestea ar fi fost acceptate. Însă ei nu au avut tăria morală, în fața preoților respingători și a conducătorilor geloși, să-L mărturisească pe Hristos și să-și riște reputația pentru acel galilean umil.PFE 47.1

Cel care cunoaște inimile tuturor a înțeles acest lucru. Dacă cei nobili și educați nu aveau să facă lucrarea pentru care erau pregătiți, Domnul Hristos avea să aleagă oameni ascultători și credincioși, care fac voia Sa. El a ales oameni umili pe care i-a legat de El, pentru a-i putea forma să ducă mai departe marea lucrare, atunci când avea să plece de pe pământ.PFE 47.2

Domnul Hristos era Lumina lumii. El era izvorul oricărei cunoștințe. El a fost în stare să-i pregătească pe pescarii neînvățați spre a primi marea însărcinare pe care avea să le-o dea. Lecțiile de adevăr date acelor oameni de jos au o semnificație deosebită. Ei aveau să miște lumea din loc. Pare un lucru simplu că Isus i-a legat de Sine pe acești oameni umili; însă acest lucru a avut rezultate uimitoare. Cuvintele și faptele lor aveau să revoluționeze lumea.PFE 47.3

Isus nu a disprețuit educația. Cea mai înaltă cultivare a minții, dacă este sfințită prin iubire și temere de Dumnezeu, primește aprobarea Sa deplină. Bărbații umili aleși de Domnul Isus au fost cu El trei ani, sub influența modelatoare a Maiestății cerului. El a fost cel mai mare educator pe care l-a cunoscut lumea vreodată.PFE 47.4

Dumnezeu îi va accepta pe cei tineri cu talentele, cu bogăția și sentimentele lor, dacă se vor consacra Lui. Ei pot atinge cele mai înalte culmi ale bogăției intelectuale; iar dacă sunt călăuziți de principii religioase, ei pot duce mai departe lucrarea pentru care Domnul Hristos a venit din ceruri ca să o aducă la îndeplinire și, făcând astfel, pot deveni împreună lucrători cu Domnul lor.PFE 48.1

Studenții de la colegiul nostru au privilegii deosebite nu doar în obținerea de cunoștințe, ci, de asemenea, pot învăța cum să-și cultive și să pună în practică acele virtuți prin care își vor forma caractere echilibrate. Ei sunt agenții morali plini de răspundere ai lui Dumnezeu. Bogăția, poziția socială și intelectul sunt date de Dumnezeu oamenilor pentru a fi folosite cât mai înțelept. El a împărțit aceste daruri diferite proporțional cu puterile și capacitățile cunoscute ale slujitorilor Săi.PFE 48.2

Dătătorul așteaptă înapoi corespunzător cu darurile încredințate. Cel mai umil dar nu trebuie disprețuit sau lăsat nefolosit. Pârâiașul nu spune: nu voi curge prin albia mea mică pentru că nu sunt un fluviu puternic. Firele de iarbă nu refuză să crească pentru că nu sunt copaci în pădure. Lampa nu refuză să-și dea lumina sa pentru că nu este o stea. Luna și stelele nu refuză să strălucească pentru că nu au lumina strălucitoare a soarelui. Fiecare persoană are sfera ei aparte și vocația ei. Cei care folosesc cel mai bine ocaziile date de Dumnezeu vor aduce înapoi Dătătorului o dobândă proporțională cu capitalul încredințat.PFE 48.3

Domnul nu răsplătește mărimea lucrului. El nu privește atât de mult la cât de mare este lucrarea făcută, ci la credincioșia cu care este îndeplinită. Sunt răsplătiți robii buni și credincioși. Pe măsură ce ne cultivăm puterile pe care Dumnezeu ni le-a dat aici, noi vom crește în cunoștință și în pricepere și vom fi în stare să înțelegem și să prețuim viața veșnică. Cei care au abuzat de privilegiile pe care le-au primit de la Dumnezeu în această viață și s-au mulțumit cu starea lor de ignoranță, ocupându-și mintea cu subiecte banale pentru ei înșiși și pentru alții, nu vor înțelege responsabilitatea personală, nu își vor ține în frâu înclinațiile spre rău și nu vor lua hotărâri mari în vederea unei vieți mai curate, mai înalte, mai sfinte.PFE 48.4

Tinerii trebuie să învețe în vederea lumii celei care va veni. Stăruința în dobândirea de cunoștințe, controlată de temerea și dragostea de Dumnezeu, le va da putere sporită spre bine în această viață, iar aceia care au făcut ca cele mai mari privilegii ale lor să devină cele mai mari ținte aici vor lua cu ei în viața viitoare aceste achiziții valoroase. Ei au căutat și au obținut ceea ce este nepieritor. Capacitatea de a aprecia slava pe care “ochiul nu a văzut-o și nici urechea nu a auzit-o” va fi proporțională cu realizările atinse prin cultivarea facultăților în această viață.PFE 49.1

Cei care își vor goli inimile de mândrie și gunoaie vor putea, prin harul lui Dumnezeu, să-și curețe cămările minții, iar acolo să poată depozita cunoștință, curăție și adevăr. Și vor trece mereu de limitele înguste ale gândului vremelnic în vastitatea infinitului. Dreptatea și îndurarea lui Dumnezeu vor fi desfășurate percepțiilor morale. Se va vedea caracterul grozav al păcatului, cu urmările lui. Caracterul lui Dumnezeu, iubirea Sa, manifestată în faptul că a dat pe Fiul Său să moară pentru lume, și frumusețea sfințeniei constituie teme înălțătoare pentru contemplare. Acestea vor întări mintea și vor aduce pe om într-o strânsă comuniune cu Cel Infinit. — The Review and Herald, 21 iunie, 1877.PFE 49.2