Degradarea fizică a rasei umane

Cartea Genezei dă destul de multe relatări clare referitoare la viața socială și individuală și totuși nu există nici un raport despre vreun copil care s-ar fi născut orb, surd, olog, cu malformații sau debil mintal. Nu există nici o relatare a vreunei morți naturale care să fi survenit în pruncie, copilărie sau tinerețe. Nu se relatează despre bărbați sau femei care să fi murit din cauza vreunei boli. Necrologurile care sunt date în cartea Genezei sună astfel: “Toate zilele pe care le-a trăit Adam au fost de 930 de ani; apoi a murit.” “Toate zilele lui Set au fost de 912 ani; apoi a murit”. (Geneza 5, 5.8.) Iar despre alții, raportul consemnează: a trăit mult, până la o vârstă înaintată; apoi a murit. Se întâmpla foarte rar ca fiul să moară înaintea tatălui, astfel că, atunci când aveau loc asemenea evenimente, ele erau considerate vrednice de a fi consemnate: “Și Haran a murit înaintea tatălui său Ierah”. Haran avusese și el copii înainte de a muri.PFE 22.1

Dumnezeu l-a înzestrat pe om cu o forță vitală atât de mare, încât acesta a putut rezista bolilor acumulate asupra neamului omenesc, ca urmare a obiceiurilor lui pervertite, și a continuat să existe timp de șase mii de ani. Acest lucru, prin sine însuși, este suficient pentru a constitui pentru noi dovada puterii și forței de viață date de Dumnezeu omului la creațiune. A fost nevoie de mai mult de două mii de ani de nelegiuire și îngăduire a patimilor josnice pentru ca bolile trupești să ajungă să afecteze rasa omenească într-o măsură care să fie resimțită. Dacă la creațiune Adam nu ar fi fost înzestrat cu de douăzeci de ori mai multă forță decât are omul acum, rasa omenească, cu obiceiurile pe care le are, prin care încalcă legile naturale, ar fi dispărut. În vremea când Domnul Hristos a fost pe acest pământ, neamul omenesc degenerase atât de mult, încât generația de atunci era apăsată de o acumulare de boală, ceea ce a produs un val întreg de dureri și necazuri și o stare de nenorocire care nu poate fi descrisă.PFE 22.2

Mi-a fost prezentată starea nenorocită a lumii de acum. De la căderea lui Adam, neamul omenesc s-a degradat continuu. Mi-au fost arătate câteva din motivele pentru care oamenii, creați după chipul lui Dumnezeu, se află într-o stare atât de deplorabilă. Iar când mi-am dat seama cât de mult trebuie făcut pentru a opri, chiar și într-o anumită măsură, decăderea fizică, mintală și morală, am simțit rău de la inimă și m-am îngrozit. Dumnezeu nu a creat rasa umană în starea de slăbiciune în care se află în prezent. Această stare de lucruri nu este lucrarea Providenței, ci a omului, a fost produsă prin obiceiuri greșite și abuzuri, prin violarea legilor pe care Dumnezeu le-a făcut pentru a conduce viața omului. Prin ispita îngăduirii poftei, Adam și Eva au fost cei dintâi care au căzut din starea înaltă, sfântă și fericită. Și datorită aceleiași ispite, rasa omenească a devenit slabă. Ei au îngăduit poftei și pasiunii să troneze și să supună rațiunea și intelectul.PFE 23.1

Călcarea legii fizice și urmarea acesteia, suferința omenească, au durat atât de mult, încât oamenii privesc asupra situației din prezent, cu boală, suferință, debilitate și moarte prematură, ca și când aceasta ar fi soarta rânduită pentru omenire. Omul a ieșit din mâna Creatorului Său desăvârșit și frumos la chip și plin de atâta forță vitală, încât a fost nevoie de mai mult de o mie de ani ca neamul omenesc să simtă urmările poftelor și patimilor corupte și, în general, ale călcării legilor fizice. Generațiile mai recente au simțit apăsarea neputinței și a bolii mult mai repede și mult mai greu cu fiecare generație. Forțele vitale au fost mult slăbite prin îngăduirea poftei și a patimilor josnice.PFE 23.2

Patriarhii, de la Adam până la Noe, cu doar câteva excepții, au trăit aproape o mie de ani. Din zilele lui Noe, durata vieții a scăzut treptat. Cei suferinzi erau aduși la Hristos din toate cetățile, orașele și satele pentru a fi vindecați de El; căci ei erau chinuiți de tot felul de boli. De la data aceea, boala a fost în mod constant în creștere, de-a lungul generațiilor care au urmat. Datorită încălcării continue a legilor vieții, mortalitatea a crescut într-un mod înfricoșător. Anii omului s-au scurtat, astfel încât generația din prezent trece în mormânt chiar înainte de vârsta la care cei din generațiile care au trăit în primele mii de ani după creațiune ajungeau la stadiul de a fi apți pentru muncă.PFE 24.1

Boala s-a transmis din generație în generație, de la părinți la copii. Pruncii din leagăn sunt teribil de afectați datorită păcatelor părinților lor, care le-au diminuat forța vitală. Obiceiurile lor greșite de alimentație și destrăbălarea lor generală sunt transmise ca o moștenire copiilor lor. Mulți se nasc alienați mintal, cu malformații, orbi sau surzi și foarte mulți au deficiențe în privința intelectului. Este uluitoare absența stranie a principiului în această generație, care se manifestă prin desconsiderarea legilor vieții și sănătății. Neștiința predomină în legătură cu acest subiect, în timp ce lumina strălucește pretutindeni în jurul lor. Pentru majoritatea, grija principală este: ce voi mânca, ce voi bea și cu ce mă voi îmbrăca. Neținând seama de tot ce se spune și este scris în legătură cu felul în care ar trebui să ne tratăm corpurile, pofta constituie legea cea mare care îi conduce în general pe oameni.PFE 24.2

Puterile morale sunt slăbite, pentru că bărbații și femeile nu vor să trăiască în ascultare față de legile sănătății și să facă din acest subiect atât de important o datorie personală. Părinții le lasă ca moștenire odraslelor obiceiurile lor pervertite și boli dezgustătoare, care afectează sângele și slăbesc creierul. Majoritatea bărbaților și femeilor rămân ignoranți în privința legilor ființei lor și îngăduie pofta și pasiunea în detrimentul intelectului și moralității și se pare că doresc să rămână în necunoștință în ceea ce privește urmările încălcării de către ei a legilor naturale. Ei își permit să pervertească apetitul prin folosirea unor otrăvuri lente, care viciază sângele și subminează forțele ce stăpânesc nervii, aducând, prin urmare, asupra lor înșiși boala și moartea. Prietenii lor spun că urmările acestui mod de viață reprezintă hotărârea Providenței. Prin aceasta ei insultă cerul. Ei s-au răzvrătit împotriva legilor naturii și au suferit pedeapsa pentru că au abuzat în acest fel de legile ei. Suferința și moartea predomină acum pretutindeni, în special în rândul copiilor. Cât de mare este contrastul dintre această generație și cele care au trăit în timpul primilor două mii de ani!PFE 24.3