Către studenții de la colegiul din Battle Creek

Am un deosebit interes pentru instituția de învățământ de la Battle Creek. Timp de ani de zile, soțul meu și cu mine ne-am străduit mult ca să întemeiem o școală în care tinerii și copiii noștri să aibă avantaje față de școlile obișnuite sau față de colegiile din lume. Domnul a arătat clar care trebuie să fie caracterul influenței și învățăturii pe care școala trebuie să-l mențină ca să poată fi adusă la îndeplinire lucrarea importantă pentru care a fost rânduită. Deoarece cunoașterea și frica de Domnul constituie începutul înțelepciunii, era necesar ca studiul Bibliei să ocupe un loc proeminent între diferitele discipline ale educației științifice. Standardul școlii trebuie să fie înalt, iar principiile vitale ale evlaviei trebuia continuu păstrate în fața studenților ca fiind printre cele mai importante trăsături ale educației. “Și viața veșnică este aceasta, să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, și pe Isus Hristos pe care L-ai trimis Tu.” Tinerii aveau nevoie să fie instruiți cu privire la vremurile în care trăim și ajutați să înțeleagă ce se va întâmpla înainte de încheierea istoriei lumii.PFE 285.1

Un motiv pentru care a fost necesar să întemeiem propriile noastre instituții a fost faptul că părinții nu puteau contracara influența învățăturii pe care copiii lor o primeau în școlile publice, iar lucrurile eronate pe care le învățau acolo îi conduceau pe cei tineri pe căi greșite. Nu poate exista o influență mai puternică asupra minții tinerilor și copiilor decât cea a profesorilor care îi învață principiile științei. Din acest motiv, era evident că trebuia înființate școli în care copiii noștri să poată fi învățați pe calea adevărului. În școlile noastre, s-a specificat că tinerii aveau să fie învățați principiile biblice ale cumpătării și că orice influență de care vor avea parte să-i ajute să evite nebunia acestui veac destrăbălat, care face repede din lume o a doua Sodomă.PFE 285.2

În instituțiile noastre de învățământ, trebuia exercitată o influență care să contracareze influența lumii, care să nu încurajeze îngăduirea poftei, a satisfacerii egoiste a simțurilor prin mândrie, ambiție, iubire de îmbrăcăminte și etalare, plăcere pentru laudă și flatare și luptă pentru înalte onoruri și recompense pentru meritele școlare. Toate aceste lucruri urmau să fie descurajate în școlile noastre. Ar fi imposibil de evitat aceste lucruri trimițându-i la școlile publice, unde zi de zi ei ar fi fost în contact cu ceea ce le-ar fi contaminat obiceiurile. Pretutindeni în lume exista o atât de mare neglijență în ce privește educația corespunzătoare din cămin, că educația se făcea în școlile publice care, în cea mai mare parte, erau destrăbălate și cufundate în viciu.PFE 286.1

Lucrarea pe care noi, ca popor, trebuia să o facem în această privință era aceea de a întemeia o școală și de a îndeplini lucrarea pe care Domnul Isus Hristos, din stâlpul de nor, o făcea pentru a călăuzi pe poporul Său — aceea de a instrui și învăța pe copiii noștri cu privire la poruncile lui Dumnezeu. Desconsiderarea vădită a Legii lui Dumnezeu de către lume contamina morala acelora care pretindeau că țin Legea lui Dumnezeu. Însă noi suntem chemați să urmăm exemplul lui Avraam. Despre el, Domnul a spus: “Căci îl cunosc și știu că are să poruncească fiilor lui și casei lui după el să țină calea Domnului, făcând ce este drept și bine”. (Geneza 18, 19.)PFE 286.2

Avraam a trebuit să-și părăsească țara și casa tatălui său și să se oprească într-o țară străină, pentru a putea introduce cu succes noua ordine a lucrurilor în familia sa. Providența lui Dumnezeu îi pune la dispoziție continuu noi metode și, din generație în generație, trebuia să se facă progrese pentru a se putea păstra în lume cunoștința adevăratului Dumnezeu, a legilor și poruncilor Sale. Acest lucru se putea realiza doar cultivând religia în cămin. Însă era imposibil ca Avraam să facă acest lucru cât timp era înconjurat de rude și prieteni idolatri. La porunca lui Dumnezeu, el trebuia să plece singur și să asculte de vocea Domnului Hristos, conducătorul copiilor lui Israel. Domnul Isus a fost pe pământ pentru a instrui și învăța poporul ales al lui Dumnezeu. Avraam s-a hotărât să asculte de Legea lui Dumnezeu și Domnul știa că el nu avea să trădeze adevărul divin și nici să accepte vreun alt călăuzitor în afară de El, față de care simțea răspunderea de a asculta. El a recunoscut că era responsabil de învățătura pe care o dădea casei sale și copiilor săi și le-a poruncit să facă ceea ce este drept și bine. Învățându-i legile lui Dumnezeu, el îi învăța că Domnul este judecătorul nostru, dătătorul Legii și Împăratul și că părinții și copiii trebuie să fie conduși de El; că din partea părinților nu trebuia să existe asuprire, iar din partea copiilor neascultare.PFE 286.3

Domnul i-a poruncit lui Moise să meargă și să-i vorbească lui faraon, rugându-l să-l lase pe Israel să plece din Egipt. Ei se aflau în Egipt de 400 de ani, unde fuseseră robi. Fuseseră mânjiți de idolatrie și sosise timpul când Domnul i-a chemat afară din Egipt pentru a putea ține legile și Sabatul Său pe care El le instituise în Eden. El a rostit către ei Cele Zece Porunci pe Muntele Sinai, într-o măreție înfricoșătoare, pentru ca ei să poată înțelege caracterul sacru și veșnic al Legii și să pună temelia pentru multe generații, învățându-și copiii cerințele obligatorii ale preceptelor sfinte ale lui Dumnezeu.PFE 287.1

Aceasta este lucrarea pe care noi o avem de făcut. De la amvonul bisericilor populare se proclamă că prima zi a săptămânii este Sabatul Domnului; însă Domnul ne-a dat lumină, arătându-ne că porunca a patra a Decalogului este tot la fel de obligatorie ca și celelalte nouă porunci din Legea Morală. Este lucrarea noastră să arătăm clar copiilor noștri că prima zi a săptămânii nu este adevăratul Sabat și că păzirea acesteia, după ce am primit lumina cu privire la adevăratul Sabat, constituie idolatrie și este în totală contradicție cu Legea lui Dumnezeu. Pentru a-i putea învăța cu privire la cerințele Legii lui Iehova, este necesar să-i separăm pe copiii noștri de asocierile și influențele lumești și să păstrăm în mintea lor adevărul Scripturii, învățându-i cuvânt cu cuvânt, precept cu precept, pentru ca ei să nu se dovedească necredincioși față de Dumnezeu.PFE 287.2

Protestanții au acceptat sabatul fals, copilul papalității, și l-au înălțat mai presus de ziua cea sfântă a lui Dumnezeu; iar instituțiile noastre de învățământ au fost întemeiate cu scopul expres de a contracara influența acelora care nu urmează cuvântul lui Dumnezeu. Acestea sunt motive suficiente care să arate necesitatea de a avea propriile noastre instituții de învățământ; căci noi trebuie să învățăm adevărul, și nu minciuna sau închipuirile omenești. Școala trebuie să completeze educația din cămin și, atât în cămin, cât și în școală, trebuie păstrate simplitatea în îmbrăcăminte, în dietă și în distracții. Trebuie creată o atmosferă care să nu dăuneze naturii morale. Cuvânt cu cuvânt, precept după precept, copiii noștri și toți membrii familiilor noastre trebuie învățați să rămână pe calea Domnului și să stea neclintiți pentru adevăr și neprihănire. Trebuie să ne menținem pe poziții împotriva oricărui sofism care tulbură acest veac decăzut, în care minciuna este înălțată și atât de mult amestecată cu adevărul, încât este aproape imposibil ca cei neobișnuiți cu distincția pe care o face Scriptura între tradițiile omenești și Cuvântul lui Dumnezeu să deosebească adevărul de minciună. S-a scris clar că în acest veac “unii se vor lepăda de credință și se vor alipi de duhuri înșelătoare și de învățăturile demonilor”. (1 Timotei 4, 1.)PFE 288.1

Pe măsură ce adevărul este adus în viața practică, standardul trebuie ridicat mai sus și tot mai sus, pentru a întruni cerințele Bibliei. Aceasta presupune opoziție față de modă, față de obiceiurile și practicile lumești. Influențele lumii, ca și valurile mării se abat împotriva urmașilor lui Hristos pentru a-i îndepărta de la adevăratele principii ale bunătății și harului lui Hristos; însă ei trebuie să rămână neclintiți ca stânca pentru principii. Va fi nevoie de curaj moral pentru a face acest lucru, iar cei ale căror suflete nu sunt întemeiate pe Stânca cea veșnică vor fi măturați de valul lumesc. Noi putem rămâne neclintiți numai dacă viața noastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu. Când ne opunem lumii, vom avea totală independență morală. Conformându-ne în totul voinței lui Dumnezeu, noi ne vom așeza pe un teren avantajos și vom fi conștienți de nevoia unei despărțiri categorice față de obiceiurile și practicile lumii. Noi nu trebuie să ridicăm standardul nostru doar cu puțin mai sus față de standardul lumii; ci noi trebuie să facem ca linia de demarcație să fie vizibilă. În biserică sunt mulți care cu inima aparțin lumii, însă Dumnezeu îi cheamă pe aceia care pretind a crede cel mai înalt adevăr să se ridice mai presus de atitudinea întâlnită în bisericile de astăzi. Unde este tăgăduirea de sine, unde este purtarea crucii despre care Domnul Hristos a spus că trebuie să-i caracterizeze pe urmașii Săi? Motivul pentru care avem o influență atât de mică asupra rudelor și prietenilor necredincioși este pentru că s-a văzut prea puțină deosebire între obiceiurile noastre și cele ale lumii. Părinții trebuie să se trezească și să-și curețe sufletul prin trăirea adevărului în viața lor din cămin. Când vom ajunge la standardul pe care Domnul dorește să-l atingem, cei lumești îi vor privi pe adventiștii de ziua a șaptea ca fiind ciudați, unici și extremiști rigizi. “Noi suntem o priveliște pentru lume, îngeri și oameni.” (1 Corinteni 4, 9.)PFE 288.2

Noi suntem sub un legământ solemn, sacru, față de Dumnezeu spre a ne crește copiii nu pentru lume, nu pentru a pune mâinile lor în mâinile lumii, ci pentru a-L iubi pe Dumnezeu, a se teme de El și a păzi poruncile Sale. Noi trebuie să-i învățăm să lucreze în mod inteligent pentru Hristos, pentru a prezenta acelora cu care se asociază un caracter creștin nobil. Pentru acest motiv au fost înființate școlile noastre, pentru ca tinerii și copiii noștri să fie astfel educați, încât să exercite o influență de partea lui Dumnezeu în lume. Atunci să devină oare școlile noastre ca și cele din lume și să urmeze practicile și obiceiurile ei? “Vă îndemn dar, fraților, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să aduceți trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu, aceasta va fi din partea noastră o slujbă duhovnicească.” (Romani 12, 1.)PFE 289.1

Atunci când cei care au ajuns la vârsta tinereții și maturității nu văd nici o diferență între școlile noastre și colegiile din lume și nu au nici o preferință pentru care să opteze și având în vedere că în școlile din lume minciuna este învățată prin cuvânt și exemplu, atunci înseamnă că este nevoie de o examinare atentă a motivelor care au condus la o asemenea concluzie. Instituțiile noastre de învățământ s-ar putea să se clatine, alunecând spre conformare față de lume. Pas cu pas, ele pot înainta spre asemănarea cu lumea; însă ele sunt prizoniere ale speranței și Dumnezeu le va lumina și corecta și le va aduce înapoi poziția lor de integritate și diferențiere față de lume. Eu veghez cu un interes deosebit și sper să văd școlile noastre cu totul pătrunse de spiritul religiei adevărate și curate. Când studenții sunt astfel pătrunși, vor vedea că este de făcut o mare lucrare pentru Hristos, iar timpul pe care îl folosesc acum pentru distracții îl vor folosi pentru a face în mod serios lucrare misionară. Ei se vor strădui să facă bine tuturor celor din jurul lor, să ridice sufletele care zac în descurajare și să ilumineze pe aceia care se află în întuneric și rătăcire. Ei se vor îmbrăca cu Domnul Isus Hristos și nu se vor mai preocupa de firea pământească pentru a-i satisface poftele. — The Review and Herald, 9 iunie, 1894.PFE 290.1