Loading...
Larger font
Smaller font
Copy
Print
Contents
Principiile fundamentale ale educaţiei creştine - Contents
  • Results
  • Related
  • Featured
No results found for: "".
  • Weighted Relevancy
  • Content Sequence
  • Relevancy
  • Earliest First
  • Latest First
    Larger font
    Smaller font
    Copy
    Print
    Contents

    Biblia — cea mai importantă carte pentru educație în școlile noastre

    Biblia constituie descoperirea lui Dumnezeu lumii noastre, vorbindu-ne de caracterul pe care trebuie să îl avem pentru a ajunge în paradisul lui Dumnezeu. Trebuie să o considerăm ca fiind descoperirea lui Dumnezeu față de noi a lucrurilor veșnice — lucrurile cele mai importante pe care trebuie să le cunoaștem. Lumea o aruncă la o parte, ca și când cercetarea acesteia ar fi isprăvită, însă 1000 de ani de studiu nu ar epuiza comorile ascunse pe care le conține. Numai veșnicia va putea scoate la iveală înțelepciunea acestei cărți. Nestematele pe care le cuprinde sunt inepuizabile; căci este înțelepciunea unei minți infinite.PFE 444.1

    În nici o perioadă de timp omul nu a învățat tot ce se putea învăța din Cuvântul lui Dumnezeu. Cu toate acestea, există noi viziuni cu privire la adevăr care trebuie luate în seamă și multe lucruri de înțeles, legate de caracterul și însușirile lui Dumnezeu — bunăvoința Sa, harul Său, îndelunga Sa răbdare, exemplul Său de ascultare desăvârșită. “Și Cuvântul S-a făcut trup și a locuit printre noi (și noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava singurului născut din Tatăl), plin de har și de adevăr”. (Ioan 1, 14.) Studiul acesta este studiul cel mai valoros, care întărește mintea și dă putere facultăților intelectuale. Când este examinat cu stăruință, sunt descoperite comori ascunse, iar cel care iubește adevărul izbucnește în strigăt de biruință: “Fără îndoială, mare este taina evlaviei.... Cel ce a fost arătat în trup, a fost dovedit neprihănit în Duhul, a fost văzut de îngeri, a fost propovăduit printre Neamuri, a fost crezut în lume, a fost înălțat în slavă”. (1 Timotei 1, 16.) “Să aveți în voi gândul acesta care era și în Hristos Isus: El, măcar că avea chipul lui Dumnezeu, totuși n-a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu, ci S-a dezbrăcat de Sine Însuși și a luat chip de rob, făcându-Se asemenea oamenilor.” (Coloseni 2, 5-7.)PFE 444.2

    Biblia, primită pe deplin și studiată ca fiind glasul lui Dumnezeu, arată familiei omenești cum să ajungă la fericirea veșnică și să aibă parte de comorile cerului. “Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu și de folos ca să învețe, să mustre, să îndrepte, să dea înțelepciune în neprihănire, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârșit și cu totul destoinic pentru orice lucrare bună.” (2 Timotei 3, 16.17.) Suntem noi oare atunci atât de greoi la minte, încât să nu înțelegem acest lucru? Să cultivăm noi o foame adâncă după realizările scriitorilor învățați și să nesocotim Cuvântul lui Dumnezeu? Dorința după acest fel de lucruri, care nu ar trebui să existe niciodată, lucruri pe care oamenii le socotesc drept cunoaștere, îi face pe oameni să nu poată fi înțelepți spre mântuire.PFE 444.3

    “În adevăr, v-am făcut cunoscut puterea și venirea Domnului nostru Isus Hristos, nu întemeindu-ne pe niște basme meșteșugit alcătuite, ci ca unii care am văzut noi înșine cu ochii noștri mărirea Lui. Căci El a primit de la Dumnezeu Tatăl cinste și slavă, atunci când, din slava minunată, s-a auzit deasupra Lui un glas care zicea: ‘Acesta este Fiul Meu prea iubit, în care Îmi găsesc plăcerea.’ și noi înșine am auzit acest glas venind din cer, când eram cu El pe muntele cel sfânt. Și avem cuvântul proorociei făcut și mai tare; la care bine faceți că luați aminte, ca la o lumină care strălucește într-un loc întunecos, până se va crăpa de ziuă și va răsări luceafărul de dimineață în inimile voastre. Fiindcă mai întâi de toate, să știți că nici o proorocie din Scriptură nu se tâlcuiește singură. Căci nici o proorocie n-a fost adusă prin voia omului; ci oamenii au vorbit de la Dumnezeu, mânați de Duhul Sfânt.” (2 Petru 1, 16-21.) “Și tot ce a fost scris mai înainte, a fost scris pentru învățătura noastră, pentru ca, prin răbdarea și mângâierea pe care o dau Scripturile, să avem nădejde.” (Romani 15, 4.) “Pune-ți pe inimă aceste lucruri, îndeletnicește-te în totul cu ele, pentru ca înaintarea ta să fie văzută de toți.” (1 Timotei 4, 15.) “Căci orice făptură este ca iarba, și toată slava ei, ca floarea ierbii. Iarba se usucă și floarea cade jos, dar Cuvântul Domnului rămâne în veac.” (1 Petru 1, 24.25.)PFE 445.1

    Prin cercetarea atentă a Bibliei mintea se întărește, se rafinează, se înalță. Dacă nu ar exista nici o altă carte în toată lumea aceasta, Cuvântul lui Dumnezeu, trăit în viață prin harul lui Hristos, ar face pe om desăvârșit în această lume și cu un caracter corespunzător vieții viitoare, viața veșnică. Toți aceia care studiază Cuvântul, considerându-l prin credință ca fiind adevărul și primindu-l în caracter, vor fi desăvârșiți în El, care este totul în toți. Mulțumim lui Dumnezeu pentru posibilitățile puse în fața omenirii. Însă studierea multor autori diferiți aduce confuzie în minte, o obosește și are o influență dăunătoare asupra vieții religioase. În Biblie sunt arătate în mod clar datoriile omului față de Dumnezeu și față de semenii săi; însă, fără a studia Cuvântul, cum am putea îndeplini aceste cerințe? Noi trebuie să-L cunoaștem pe Dumnezeu; căci “aceasta este viața veșnică”, spunea Domnul Hristos, “să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, și pe Isus Hristos, pe care L-ai trimis Tu”. (Ioan 17, 3.)PFE 445.2

    Afirmațiile sau pretențiile oamenilor nu trebuie luate în considerare ca fiind adevăr, atunci când sunt contrare Cuvântului lui Dumnezeu. Domnul Dumnezeu, Creatorul cerurilor și al pământului, izvorul oricărei înțelepciuni, nu poate fi pus pe planul doi niciodată. Însă ceea ce se întâmplă este din cauză că așa-zișii autori mari, care oferă școlilor noastre manualele lor pentru studiu, sunt primiți și ridicați în slavă, chiar dacă nu au o legătură vitală cu Dumnezeu. Prin astfel de studii, oamenii au fost călăuziți departe de Dumnezeu, pe cărări interzise; mințile au fost grozav de mult împovărate prin muncă inutilă, în încercarea de a obține ceea ce pentru ei este întocmai ceea ce a fost pentru Adam și Eva dorința de a cunoaște binele și răul, pentru obținerea căreia au dovedit neascultare față de Dumnezeu. Dacă Adam și Eva n-ar fi atins niciodată pomul cunoștinței binelui și răului, ei s-ar fi aflat în acea stare în care Dumnezeu le-ar fi putut da cunoștință care nu ar fi trebuit lăsată în urmă o dată cu lucrurile acestei lumi, însă pe care ar fi putut să o ia cu ei în paradisul lui Dumnezeu. Însă, în zilele noastre, tinerii și tinerele petrec ani de zile pentru dobândirea unei educații care nu este decât lemn și paie, miriște, educație ce va fi nimicită în marele conflict final. Mulți petrec ani întregi din viața lor cu studiul cărților, dobândind o educație care va pieri o dată cu ei. Dumnezeu nu pune nici o valoare pe o asemenea educație. Această presupusă înțelepciune, câștigată din studiul diferiților autori, a exclus și a micșorat strălucirea și valoarea Cuvântului lui Dumnezeu. Mulți studenți au plecat din școală fără să fie în stare să primească Cuvântul lui Dumnezeu cu același respect pe care i l-au acordat înainte de a veni la școală, iar credința lor s-a întunecat în străduința de a se evidenția în studiile respective. Biblia nu a fost considerată standardul în educația lor, ci în fața lor au fost așezate cărți care propagă necredincioșia și teorii nesănătoase.PFE 446.1

    Nu există nimic mai nobil și mai dătător de putere ca studiul marilor teme care privesc viața noastră veșnică. Fie ca studenții să caute să prindă aceste adevăruri date de Dumnezeu; să caute să prețuiască aceste lucruri și mințile lor se vor dezvolta și se vor întări făcând aceste eforturi. Însă o minte încărcată cu lucruri care nu vor fi folosite niciodată este o minte pipernicită și slăbită, pentru că ea nu este preocupată decât de lucrurile materiale, comune. O astfel de minte nu s-a străduit niciodată să ia seama la descoperirile înălțătoare care vin de la Dumnezeu. “Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Său Fiu pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică.” (Ioan 3, 16.) Pe măsură ce mintea este solicitată să se preocupe de acest fel de teme mărețe, ea se va înălța tot mai mult în înțelegerea acestor subiecte de importanță veșnică, lăsând la o parte lucrurile neînsemnate, socotindu-le fără valoare.PFE 447.1

    Toate lucrurile inutile trebuie îndepărtate din manualele de studiu și înaintea studenților trebuie prezentate doar acele studii care au o valoare reală. Doar cu astfel de studii trebuie să se familiarizeze ei pentru a-și putea asigura acea viață care se poate compara cu viața lui Dumnezeu. Și pe măsură ce învață aceste lucruri, mintea lor se va întări și se va dezvolta, așa cum s-a petrecut cu Isus și Ioan Botezătorul. Ce l-a făcut pe Ioan să fie mare? El și-a închis mintea față de mulțimea de tradiții predate de învățătorii națiunii iudaice și și-a deschis-o față de acea “înțelepciune care vine de sus”. Înainte de nașterea sa, Duhul Sfânt a dat mărturie astfel despre Ioan: “Căci va fi mare înaintea Domnului; nu va bea nici vin, nici băutură amețitoare și se va umplea de Duhul Sfânt încă din pântecele maicii sale. El va întoarce pe mulți din fiii lui Israel la Domnul, Dumnezeul lor. Va merge înaintea lui Dumnezeu în duhul și puterea lui Ilie, ca să întoarcă inimile părinților la copii și pe cei neascultători la umblarea în înțelepciunea celor neprihăniți, ca să gătească Domnului un norod bine pregătit pentru El.” (Luca 1, 15.17.) Iar Zaharia, în profeția sa, a spus despre Ioan: “Și tu, pruncule, vei fi chemat prooroc al Celui Prea Înalt. Căci vei merge înaintea Domnului, ca să pregătești căile Lui, și să dai poporului Său cunoștința mântuirii, care stă în iertarea păcatelor lui; datorită marii îndurări a Dumnezeului nostru, în urma căreia ne-a cercetat Soarele care răsare din înălțime, ca să lumineze pe cei ce zac în întunericul și în umbra morții și să ne îndrepte picioarele pe calea păcii! Iar pruncul creștea și se întărea în duh. Și a stat în locuri pustii până în ziua arătării lui înaintea lui Israel.” (Luca 1, 76-80.)PFE 447.2

    Simeon a spus despre Domnul Hristos: “Acum, slobozește în pace pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău. Căci au văzut ochii mei mântuirea Ta, pe care ai pregătit-o să fie, înaintea tuturor popoarelor, lumina care să lumineze neamurile și slava poporului Tău Israel”. (Luca 2, 29-32.) “Și Isus creștea în înțelepciune, în statură și era tot mai plăcut înaintea lui Dumnezeu și înaintea oamenilor.” (Luca 2, 52.) Domnul Isus și Ioan Botezătorul erau considerați ignoranți de către învățătorii din acel timp, pentru că ei nu învățaseră în școala lor. Însă Dumnezeul cerurilor a fost învățătorul lor și toți care îi auzeau erau uimiți cât de bine cunoșteau ei Scripturile fără să fi învățat niciodată; însă ei au învățat de la Dumnezeu, primind cea mai înaltă înțelepciune.PFE 448.1

    Judecata oamenilor, chiar a învățătorilor, poate fi foarte vastă în ceea ce privește adevărata educație. Învățătorii din vremea Domnului Hristos nu i-au educat pe tineri în vederea cunoașterii corecte a Scripturilor, ceea ce stă la temelia oricărei educații vrednice de acest nume. Domnul Hristos a spus fariseilor: “Vă rătăciți pentru că nu cunoașteți nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu”, “învățând ca învățături niște porunci omenești”. Și El S-a rugat pentru ucenici: “Sfințește-i prin adevărul Tău; Cuvântul Tău este adevărul. Cum M-ai trimis Tu pe Mine în lume, așa i-am trimis și Eu pe ei în lume. Și Eu Însumi Mă sfințesc pentru ei, ca și ei să fie sfințiți prin adevăr.” (Ioan 17, 17-19.)PFE 448.2

    “Și Domnul a vorbit lui Moise, și i-a zis: ‘Vorbește copiilor lui Israel și spune-le: Să nu care cumva să nu țineți Sabatele Mele, căci acesta va fi un semn după care se va cunoaște că Eu sunt Domnul, care vă sfințesc’.” (Exod 31, 13.) “Să lucrezi șase zile; dar a șaptea este Sabatul, ziua de odihnă, închinată Domnului. Cine va face vreo lucrare în ziua Sabatului, va fi pedepsit cu moartea.” (Exod 31, 15.) A reușit Satana să îndepărteze sfințenia acestei zile care o deosebește de toate celelalte? El a reușit să pună o altă zi în locul ei, însă nu a reușit niciodată să ia de la această zi binecuvântarea lui Dumnezeu. “Copiii lui Israel să păzească Sabatul, prăznuindu-l, ei și urmașii lor, ca un legământ necurmat.” (Exod 31, 16.) Ce poate fi mai clar și mai hotărât decât aceste cuvinte? S-a schimbat oare Dumnezeu? El va rămâne același toată veșnicia, însă omul “umblă cu multe șiretenii”. (Eclesiastul 7, 29.)PFE 449.1

    Biblia este plină de învățături și toți aceia care o studiază cu inima doritoare de a o înțelege vor descoperi că mintea se dezvoltă, iar facultățile ei se întăresc în dorința de a înțelege aceste adevăruri prețioase, atotcuprinzătoare. Duhul Sfânt le va întipări în minte și în suflet. Însă aceia care îi învață pe cei tineri trebuie ca mai întâi să fie nebuni pentru a putea fi înțelepți. Dacă ei ignoră acel clar “Așa zice Domnul” și iau din pomul cunoștinței binelui și răului ceea ce Dumnezeu le-a interzis să ia, adică o cunoaștere spre neascultare, călcarea lor de lege îi va face să fie condamnați datorită păcatului lor. Să ridicăm noi în slăvi pe astfel de oameni pentru marea lor cunoștință? Să ne așezăm noi la picioarele acelora care-i ignoră adevărurile ce sfințesc sufletul? “Pe viața Mea, zice Domnul Dumnezeu, că Eu Însumi voi fi împărat peste voi; cu mână tare și cu braț întins și vărsându-Mi urgia.” (Ezechiel 20, 33.) De ce nu dau atenție acestor avertismente educatorii de astăzi? De ce se poticnesc ei, fără să știe măcar de ce anume s-au împiedicat? Aceasta se întâmplă pentru că Satana le-a orbit ochii, iar aceste lucruri de care se împiedică ei, în nedreptatea lor, sunt prezentate în fața altora prin cuvintele și exemplul lor. Astfel, și alții sunt orbiți, iar cei care ar trebui să umble în lumină umblă în întuneric; pentru că ei nu privesc în mod stăruitor la Domnul Isus, Lumina lumii.PFE 449.2

    O mare lumină a fost dată reformatorilor, însă mulți dintre ei au primit sofismele minciunii prin interpretarea greșită a Scripturilor. Aceste învățături greșite s-au tot transmis de-a lungul secolelor și, deși s-au învechit o dată cu trecerea timpului, ele nu au totuși la temelia lor un “Așa zice Domnul”. Căci Domnul a zis: “Nu-Mi voi călca legământul și nu voi schimba ce a ieșit de pe buzele Mele”. (Psalmii 89, 34.) În îndurarea Sa cea mare, Domnul a făcut ca o lumină și mai mare să strălucească în aceste vremuri din urmă. Nouă, El ne-a trimis solia Sa, descoperindu-ne Legea Sa și arătându-ne ce este adevărul.PFE 450.1

    În Hristos se găsește izvorul oricărei cunoașteri. În El sunt concentrate toate speranțele noastre legate de viața veșnică. El este Cel mai mare învățător pe care L-a cunoscut lumea vreodată. Iar dacă dorim să dezvoltăm mințile copiilor și ale tinerilor și să-i câștigăm, dacă este cu putință, să iubească Biblia, noi ar trebui să le îndreptăm mințile către adevărul curat și simplu, săpând după ceea ce a fost îngropat sub molozul tradiției omenești și lăsând apoi ca nestematele descoperite să poată străluci. Încurajați-i să cerceteze aceste subiecte, iar efortul depus va avea un efect de o valoare inestimabilă. Descoperirea lui Dumnezeu, așa cum a fost El reprezentat prin Isus Hristos, oferă o temă măreață spre contemplare, temă care, dacă va fi studiată, va ascuți mintea și va înălța și înnobila facultățile mintale. Pe măsură ce omul învață aceste lecții în școala lui Hristos, încercând să devină așa cum a fost Hristos, blând și smerit cu inima, el va învăța cea mai folositoare lecție dintre toate — că intelectul poate ajunge pe culmi înalte numai în măsura în care este sfințit printr-o legătură vie cu Dumnezeu.PFE 450.2

    Avertizările și îndemnurile date în Cuvântul lui Dumnezeu cu privire la păstorii falși ar trebui să fie luate în seamă cu atenție de către profesorii și studenții din școlile noastre. Studenții trebuie avertizați să nu-i socotească pe astfel de păstori ca fiind cea mai înaltă autoritate. Ce nevoie au studenții să frecventeze școala de la Ann Arbor pentru îmbunătățiri finale? S-a dovedit într-adevăr a fi un final pentru mulți, în ce privește spiritualitatea și credința în adevăr. Însă este o experiență inutilă, prin care se pregătește mintea pentru semănarea neghinei între grâu; și nu este pe placul marelui nostru Învățător să fie astfel ridicați în slăvi profesori care nu au urechi de auzit sau minți care să nu înțeleagă un clar “Așa zice Domnul”. Onorându-i astfel pe aceia care se instruiesc departe de adevăr, noi nu vom primi aprobarea lui Dumnezeu. Fie ca aceste cuvinte ale lui Isaia să aibă greutate pentru noi: “Căci așa vorbește Cel Prea Înalt, a cărui locuință este veșnică și al cărui Nume este sfânt. ‘Eu locuiesc în locuri înalte și cu sfințenie; dar sunt cu omul zdrobit și smerit, ca să înviorez duhurile smerite și să îmbărbătez inimile zdrobite’.” (Isaia 57, 15.) “Domnul este aproape de cei cu inima înfrântă și mântuiește pe cei cu duhul zdrobit.” (Psalmii 34, 18.) “La acel om voi privi Eu”, spune Domnul, “care este zdrobit și smerit și care se teme de cuvântul Meu”. Cei umili, care Îl caută pe Domnul, au înțelepciunea și viața veșnică.PFE 450.3

    Cunoașterea de Dumnezeu reprezintă înțelepciunea adevărată, cea mai importantă. Eul ajunge să se socotească lipsit de importanță, pe măsură ce omul Îl contemplă pe Dumnezeu și pe Isus Hristos, pe care L-a trimis El. Biblia trebuie făcută temelia oricărui studiu. Noi trebuie să învățăm, fiecare, în mod individual, din această carte de studiu pe care ne-a dat-o Dumnezeu condițiile pentru mântuirea sufletelor noastre; căci este singura carte care ne spune ce trebuie să facem pentru a fi mântuiți. Pe lângă aceasta, primim tărie pentru intelectul nostru. Numeroasele cărți spre care este îndreptată educația conduc într-o direcție greșită și constituie o amăgire și o înșelăciune. “Pentru ce să amesteci paiele cu grâul?” (Ieremia 23, 28.) Satana ațâță acum mințile oamenilor, oferind lumii o literatură fără valoare, superficială, însă care fascinează mintea și o agață în plasa născocirilor lui Satana. După citirea acestor cărți, mintea trăiește într-o lume ireală, iar viața, în ce privește utilitatea, este ca un pom fără roade. Creierul este amețit, fiindu-i imposibil să perceapă realitățile veșnice, care sunt esențiale pentru prezent și viitor. Mintea învățată să se hrănească numai cu gunoaie nu poate percepe frumusețea din Cuvântul lui Dumnezeu. Se pierd dragostea pentru Domnul Isus și dorința după neprihănire; căci mintea se dezvoltă și se clădește în funcție de lucrurile cu care este alimentată. Hrănind mintea cu povestiri imaginare, palpitante, omul pune la temelia ei “lemne, fân și paie.” El pierde gustul pentru cartea divină dată drept călăuză și nu simte nevoia să studieze caracterul pe care ar trebui să și-l formeze pentru a putea ajunge să locuiască împreună cu oștirea celor mântuiți, în locașurile pe care Domnul Isus S-a dus să le pregătească. Domnul ne-a dat cu multă îndurare harul de a ne pregăti pentru încercarea ce va veni asupra noastră. Toate privilegiile sunt la îndemâna noastră prin mijlocirea lui Hristos. Dacă omul dorește să studieze Cuvântul, el va vedea că s-a făcut totul pentru aceia care doresc să fie biruitori. Duhul Sfânt este prezent pentru a da tărie în vederea biruinței, iar Domnul Hristos a făgăduit: “Iată, Eu sunt cu voi până la sfârșitul veacului.” Special Testimonies on Education, 157 (1896).PFE 451.1

    Larger font
    Smaller font
    Copy
    Print
    Contents