Către învățători

Toți cei care sunt implicați în lucrarea de educație a celor mai tineri elevi ar trebui să aibă în vedere că acești copii sunt afectați și le sunt transmise impresii prin atmosfera care se creează în jurul lor, fie că este plăcută, fie că este neplăcută.PFE 260.1

Dacă învățătorul sau profesorul este în legătură cu Dumnezeu, dacă Domnul Isus Hristos locuiește în inima lui, spiritul pe care îl nutrește el este simțit și de copii. Dacă învățătorul manifestă nerăbdare sau este agitat în fața unui copil, greșeala nu poate fi pusă nici pe jumătate pe seama copilului, ci pe seama profesorului. Profesorii ajung obosiți de lucrul lor când se întâmplă uneori ca vreun copil să spună sau să facă ceva ce nu este în acord cu simțămintele lor și astfel ei îi dau voie lui Satana să-i ia în stăpânire cu spiritul lui, dând naștere în copii la simțăminte foarte neplăcute datorită lipsei lor de tact și înțelepciune de la Dumnezeu. Nu ar trebui să fie angajat nici un profesor care să nu fi fost testat și pus la probă să dovedească faptul că Îl iubește pe Dumnezeu și că se teme să-L supere. Dacă se lasă învățați de Dumnezeu, dacă își învață zilnic lecțiile în școala lui Hristos, profesorii vor lucra urmând indicațiile lui Hristos. Ei vor câștiga și vor conduce împreună cu Hristos; căci orice copil și tânăr este prețios.PFE 260.2

Fiecare profesor are nevoie ca Domnul Hristos să locuiască în inima lui prin credință și să aibă un spirit credincios de tăgăduire de sine și de sacrificiu de dragul lui Hristos. S-ar putea ca cineva să aibă suficientă educație și cunoștințe în cele ale științei pentru a învăța pe alții; însă s-a stabilit oare că el are tactul și înțelepciunea de a lucra cu minți omenești? Dacă învățătorii și profesorii nu au dragostea lui Hristos în inimă, ei nu pot lucra cu copiii deoarece nu pot purta responsabilitatea pentru educarea acestor copii și tineri. Ei înșiși duc lipsă de acea educație și învățătură înaltă și nu știu cum să se ocupe de mințile omenești. Spiritul propriilor lor inimi firești și nesupuse se luptă să preia controlul și să supună mințile și caracterele maleabile ale copiilor printr-o astfel de disciplină care va lăsa cicatrici și răni asupra minții, urme care nu vor putea fi șterse niciodată.PFE 260.3

Dacă un profesor nu poate fi făcut să simtă răspunderea și grija pe care trebuie să le aibă lucrând cu mințile omenești, educația sa este în multe cazuri deficitară. În viața de cămin, educația a fost dăunătoare pentru caracter și este un lucru trist să reproduci acest caracter deficitar și acest fel de conducere în copiii care ajung în grija sa. Noi suntem aduși în fața testului și judecății lui Dumnezeu, pentru a se vedea dacă fiecare, în mod individual, putem fi printre cei care vor alcătui familia celor răscumpărați din ceruri. “Și am văzut pe morți, mari și mici, stând în picioare înaintea scaunului de domnie. Niște cărți au fost deschise. Și a fost deschisă o altă carte care este cartea vieții. Și morții au fost judecați după faptele lor, după cele ce erau scrise în cărțile acelea”. (Apocalipsa 20, 12.)PFE 261.1

Aici este înfățișat marele tron alb și Acela care stătea pe el, de la a cărui față cerurile și pământul au fugit. Fiecare profesor să ia seama că lucrează în fața universului și a cerului. Fiecare copil cu care are de-a face profesorul a fost răscumpărat cu sângele singurului Fiu al lui Dumnezeu, iar Acela care a murit pentru acești copii dorește ca ei să fie tratați ca fiind proprietatea Sa. Asigurați-vă, profesori, ca orice contact pe care îl aveți cu acești copii să fie de o așa manieră, încât să nu vă fie rușine atunci când vă veți reîntâlni cu ei, când fiecare cuvânt și fiecare faptă vor fi trecute în revistă de Dumnezeu și vă vor fi prezentate în mod deschis, în toată gravitatea lor. “Cumpărați cu un preț!”Oh, ce preț, doar veșnicia va arăta acest lucru!PFE 261.2

Domnul Isus Hristos are o infinită îndurare pentru aceia pe care i-a cumpărat cu prețul propriilor Sale suferințe în trup, pentru ca ei să nu piară o dată cu diavolul și îngerii lui, ci să poată să-i pretindă ca fiind ai Săi. El îi revendică datorită iubirii pe care o are pentru ei, căci sunt proprietatea Sa; și El privește asupra lor cu o dragoste ce nu poate fi rostită în cuvinte, iar mireasma neprihănirii Sale El o dă celor plăcuți Lui, care cred în El. Acest lucru necesită tact, înțelepciune și dragoste din partea omului și afecțiune sfințitoare pentru prețioșii micuți ai turmei, pentru a-i putea conduce să vadă și să prețuiască privilegiul pe care îl au de a se supune călăuzirii duioase a păstorilor credincioși. Copiii lui Dumnezeu vor da dovadă de blândețea Domnului Hristos.PFE 261.3

Profesori, Domnul Isus Se află în școala voastră în fiecare zi. Inima Lui este plină de o dragoste nemărginită, nu doar pentru acei copii care se poartă frumos, care au cele mai favorabile ocazii, dar și pentru copiii care au moștenit trăsături de caracter discutabile. Nici măcar părinții nu au înțeles cât de responsabili sunt pentru trăsăturile de caracter ale copiilor lor pentru că nu s-au purtat cu îndurare și înțelepciune față de acești bieți copii, pe care ei i-au făcut să fie ceea ce sunt. Ei nu își dau seama de unde provin aceste lucruri descurajatoare pentru ei și care sunt o încercare. Însă Domnul Isus privește asupra acestor copii cu milă și iubire, pentru că El vede și înțelege de la cauză la efect.PFE 262.1

Profesorul îi poate lega de inima sa pe acești copii, dacă Domnul Hristos locuiește în templul sufletului său ca o mireasmă dulce, un miros de viață spre viață. Profesorii pot, prin harul lui Hristos care le-a fost acordat, să fie unealta vie, omenească — să fie împreună lucrători cu Dumnezeu — să lumineze, să înalțe, să încurajeze și să contribuie la curățirea sufletului de depravarea morală; și chipul lui Dumnezeu va fi descoperit sufletului copilului, iar caracterul va fi transformat prin harul lui Hristos.PFE 262.2

Evanghelia este puterea și înțelepciunea lui Dumnezeu dacă este corect reprezentată de aceia care pretind a fi creștini. Domnul Hristos răstignit pentru păcatele noastre este un gând care ar trebui să facă pe orice suflet să se umilească înaintea lui Dumnezeu. Domnul Hristos înviat din morți, înălțat la cer și mijlocind pentru noi în prezența lui Dumnezeu, constituie știința mântuirii pe care noi trebuie s-o învățăm pentru a o preda la rândul nostru copiilor și tinerilor. Domnul Hristos a spus: “Eu Însumi Mă sfințesc pentru ca și ei să fie sfințiți.” În acest mod se poate dezvolta fiecare caracter. Nimic nu trebuie făcut la întâmplare în această lucrare, căci chiar lucrarea care se face privind educarea acestor copii în școlile de fiecare zi necesită mult harul lui Hristos și supunerea eului. Cei care au un temperament agitat, care sunt ușor de provocat și s-au deprins în a critica și a gândi rău, ar trebui să-și caute altceva de făcut pentru a nu reproduce nici una din aceste trăsături rele de caracter în acești copii și tineri, pentru că prețul plătit pentru ei este prea mare. Cerul vede în copil pe bărbatul sau femeia care încă nu s-a dezvoltat, cu capacități și puteri care, dacă ar fi fost corect îndrumate și dezvoltate cu înțelepciune cerească, ar fi putut deveni unealta cu care puterea divină ar fi putut coopera pentru a fi împreună lucrători cu Dumnezeu. Cuvintele aspre și critica permanentă îl tulbură pe copil; acestea nu îl schimbă niciodată. Abțineți-vă să rostiți cuvinte iritabile; țineți-vă propriul duh supus lui Hristos; atunci veți putea învăța cum să aveți milă și să simțiți împreună cu aceia care sunt sub influența voastră. Nu manifestați nerăbdare și asprime, căci, dacă acești copii n-ar avea nevoie de educație, nu ar mai fi venit la școală. Ei trebuie să fie răbdători, buni și trebuie crescuți cu dragoste, pentru a urca treaptă cu treaptă în obținerea de cunoștințe.PFE 262.3

Este nevoie de lucru în fiecare zi, de credință care lucrează prin dragoste și curățește sufletul învățătorului. Este voia lui Dumnezeu cea mai înaltă autoritate pentru voi? Dacă chipul Domnului Hristos se formează în interior, nădejdea slavei, atunci adevărul lui Dumnezeu va acționa în așa fel asupra temperamentului firesc, încât puterea lui transformatoare se va vedea într-un caracter schimbat, iar voi nu veți mai transforma adevărul lui Dumnezeu în minciună în fața elevilor voștri datorită influenței nesfințite a inimii și caracterului vostru; și nici nu veți mai arăta că harul lui Hristos nu vă este suficient oricând și oriunde, printr-un comportament egoist, nerăbdător și necreștin. Astfel veți dovedi că autoritatea lui Dumnezeu asupra voastră se manifestă nu numai cu numele, ci în mod real și adevărat. Trebuie să vă despărțiți de tot ce este discutabil sau nu se aseamănă lui Hristos, oricât ar fi de greu să deveniți niște credincioși autentici.PFE 263.1

Întrebați-vă, profesori, voi, care faceți o lucrare nu doar pentru acum, ci pentru veșnicie: “Atunci când lucrez cu aceste prețioase suflete, pentru care Domnul Hristos și-a dat viața, este dragostea lui Hristos aceea care îmi constrânge inima și sufletul? Sub puterea lui constrângătoare, trăsăturile de caracter cele vechi, care nu sunt în conformitate cu voia lui Dumnezeu, au fost ele îndepărtate și au lăsat loc pentru altele, exact opuse?” “Vă voi da o inimă nouă.” Au devenit toate lucrurile noi prin convertirea voastră la Isus Hristos? Prin cuvinte și efort stăruitor, semănați voi acea sămânță în aceste inimi tinere, astfel încât să-I puteți cere Domnului să o ude și să o transforme, prin neprihănirea Sa atribuită, într-un seceriș bogat? Întrebați-vă pe voi înșivă: “Sunt eu, prin cuvintele mele nesfințite, prin nerăbdare și lipsa acelei înțelepciuni care vine de sus, pe cale de a lăsa pe acești copii să-și urmeze propriul spirit, pervertit, pentru că ei văd că profesorul lor are un spirit care nu este asemenea lui Hristos? Dacă ei mor în păcatele lor, nu sunt eu responsabil pentru sufletele lor? Sufletul care Îl iubește pe Domnul Isus, care prețuiește puterea mântuitoare a harului Său, se va simți atât de mult atras de Hristos, încât va dori să lucreze în rândurile copiilor Lui. El nu va putea și nici nu va îndrăzni să-l lase pe Satana să-i ia în stăpânire spiritul și să îngăduie ca mireasma lui otrăvitoare să-i împresoare sufletul. Tot ce este dăunător influenței sale va fi îndepărtat, pentru că aceste lucruri nu sunt conform voinței lui Dumnezeu și pun în primejdie sufletele prețioaselor oițe și mielușei; lui i se cere să vegheze asupra sufletelor, pentru că va da socoteală pentru ele. Oriunde ne va așeza Dumnezeu în providența Lui, ne va și păstra; ca lumina zilei, așa va fi puterea noastră.PFE 264.1

Acela care lasă frâu liber propriilor lui sentimente și impulsuri firești se slăbește singur și se face nedemn de încredere, deoarece el este un canal prin care Satana poate lucra pentru a întina și strica multe suflete. Și aceste trăsături nesfințite care stăpânesc acea persoană o vlăguiesc de putere, iar rușinea și tulburarea constituie cu siguranță rezultatul. Spiritul lui Hristos are întotdeauna o putere înnoitoare, restauratoare, asupra sufletului care și-a simțit propria slăbiciune și a alergat la Acela care este neschimbător, care îi poate acorda harul și puterea de a se împotrivi răului. Mântuitorul nostru a fost om ca și noi, simțind în totul ca și noi. Inima Lui a fost întotdeauna mișcată de copilul neajutorat, supus unei purtări brutale; pentru că El a iubit copiii. Cel mai slab strigăt al omului în suferință nu a ajuns niciodată în zadar la urechea Sa. Și oricine își asumă răspunderea de a-i învăța pe copii va fi confruntat cu inimi de neînduplecat și caractere perverse, iar lucrarea sa va fi aceea de a coopera cu Dumnezeu la restaurarea chipului moral al lui Dumnezeu în fiecare copil. Domnul Isus — prețiosul Domn Isus — o întreagă fântână de iubire se află în inima Lui. Aceia care îi învață pe copii trebuie să fie oameni ai principiilor.PFE 264.2

Viața religioasă a multora dintre aceia care susțin că sunt creștini este de o așa natură, încât nu arată că sunt creștini. Continuu ei Îl reprezintă în mod greșit pe Domnul Hristos, falsificându-I caracterul. Ei nu simt importanța transformării caracterului și a faptului că trebuie să fie asemenea Lui; și uneori ei vor prezenta lumii un creștinism fals, care va aduce pieirea asupra sufletelor acelora care li s-au asociat tocmai din motivul că ei nu sunt, deși pretind că se află sub stăpânirea lui Isus Hristos. Trăsăturile de caracter, moștenite sau nu, sunt cultivate ca și când ar fi prețioase, când, de fapt, sunt ucigătoare pentru cei din jurul lor. Adică, în cuvinte simple, deslușite, ei umblă în lumina propriei lor candele. Ei au o religie care este supusă și controlată de circumstanțe. Dacă se întâmplă ca totul să se desfășoare într-un mod care este pe placul lor și nu există împrejurări provocatoare care să scoată la iveală firile lor nesupuse, neasemenea lui Hristos, ei sunt binevoitori și plăcuți și vor fi foarte atrăgători. Când în familia lor sau în relațiile lor cu ceilalți oameni se petrec lucruri care le tulbură pacea și le irită temperamentul, dacă ei vin cu orice problemă înaintea lui Dumnezeu și își continuă cererile, implorând harul Său înainte de a se angaja în lucrul de zi cu zi ca profesori și experimentează ei înșiși puterea, harul și iubirea lui Hristos înainte de a-și începe munca, îngerii lui Dumnezeu vor intra împreună cu ei în sala de clasă. Însă, dacă se duc la școală cu un spirit iritat, răvășit, atmosfera morală care le împresoară sufletele își lasă amprenta asupra copiilor pe care îi au în grijă și, în loc să fie potriviți pentru a-i învăța pe copii, ei au nevoie de cineva care să-i învețe lecțiile Domnului Isus Hristos.PFE 265.1

Fie ca fiecare învățător sau profesor care acceptă responsabilitatea de a-i educa pe copii și tineri să se cerceteze pe sine însuși și să se studieze în mod critic, de la cauză la efect. A luat adevărul lui Dumnezeu în stăpânire sufletul meu? Este prezentă în caracterul meu acea înțelepciune care vine de la Domnul Isus Hristos, ‘care vine de sus și este întâi curată, apoi pașnică, blândă, ușor de înduplecat, plină de îndurare și de roade bune, fără părtinire, neprefăcută’? În timp ce stau în poziția plină de răspundere de educator, împărtășesc eu însumi principiul conform căruia ‘roada neprihănirii este semănată în pace pentru cei care fac pace’? Adevărul nu trebuie păstrat și pus în practică doar atunci când simțim noi că trebuie s-o facem, ci oricând și oriunde.PFE 266.1

Este nevoie pretutindeni de minți echilibrate și caractere simetrice în aceia care lucrează ca profesori. Nu lăsați această lucrare în mâinile bărbaților și femeilor tinere, care nu știu cum să lucreze cu mintea omenească. Ei știu atât de puține lucruri cu privire la puterea stăpânitoare a harului asupra propriilor lor inimi și caractere, încât mai întâi ei au multe lucruri de dezvățat, pentru ca apoi să poată învăța în întregime lecții noi în experiența creștină. Ei nu au învățat niciodată să-și păstreze sufletul și caracterul sub disciplina lui Isus Hristos și să aducă chiar și gândurile în stăpânirea Lui. Copiii cu care au de-a face au diferite caractere. Mințile lor sunt ușor de impresionat. Reprezentările pripite și pătimașe ale profesorului ar putea să distrugă influența spre bine asupra elevilor pe care îi învață. Va fi oare această educație spre binele prezent și veșnic al copiilor și tinerilor? Asupra lor trebuie exercitată o influență corectă, pentru binele lor spiritual. Copiii trebuie învățați permanent, pentru a fi încurajați să-și formeze obiceiuri corecte în vorbire și în comportare.PFE 266.2

Mulți dintre copii nu au avut parte de o educație corespunzătoare în cămin. Deși este trist, ei au fost neglijați. Unii au fost lăsați să facă ceea ce le place; alții au fost mereu învinovățiți și s-au descurajat. Li s-a arătat puțină bunăvoință și afecțiune și le-au fost rostite doar puține cuvinte încurajatoare. Ei au moștenit caracterele deficitare ale părinților și disciplina făcută de aceste caractere disproporționate și-a pus amprenta în formarea caracterului. Pentru clădirea caracterului nu au fost folosite materiale solide. Nu poate exista o lucrare mai importantă decât educarea și instruirea acestor copii și tineri. Profesorii care lucrează în această parte a viei Domnului trebuie să învețe mai întâi cum se supune eul, ținându-și sub control propriul lor temperament și propriile lor sentimente, față de Duhul Sfânt al lui Dumnezeu. Ei trebuie să dovedească că nu au o experiență unilaterală, ci au o minte echilibrată, un caracter simetric, astfel încât ei pot fi vrednici de încredere deoarece sunt creștini conștiincioși, ei înșiși supuși marelui Învățător care a spus: ‘Învățați de la Mine, căci Eu sunt blând și smerit cu inima, și veți găsi odihnă pentru sufletele voastre’. (Matei 11, 29.) Învățând astfel zi de zi în școala lui Hristos, ei îi vor putea educa pe copii și tineri.PFE 267.1

Instruirea continuă, stăpânirea de sine sub disciplina din școala lui Hristos și o legătură vie cu marele Învățător îi va face să aibă o cunoaștere inteligentă în ce privește religia practică; și supunerea sufletelor lor față de iubirea lui Dumnezeu îi va ajuta să exercite harul răbdării și o îngăduință ca și a lui Hristos. Răbdarea, dragostea, îndelunga răbdare și o afecțiune plină de duioșie — este nevoie de toate aceste lucruri. Ei vor constata că au de cultivat unul din cele mai importante câmpuri din via Domnului.PFE 267.2

Ei trebuie să-și înalțe inimile către Dumnezeu în rugăciune sinceră, spunând: ‘Fii Tu modelul meu’ și, privind la Isus, vor face lucrarea Domnului Isus Hristos. Domnul Isus a spus: ‘Fiul nu poate face nimic de la El Însuși, ci ceea ce vede pe Tatăl că face’. Așa este și cu fiii și fiicele lui Dumnezeu; ei privesc la Isus cu nerăbdare și dornici de a învăța, fără să facă nimic în felul lor propriu sau după voia sau plăcerea lor; ci ei fac ceea ce văd la El, modelul lor. În acest fel, ei reprezintă în fața elevilor care le sunt dați în grijă în toate ocaziile și permanent caracterul Domnului Isus Hristos. Ei captează razele strălucitoare ale Soarelui neprihănirii și reflectă aceste raze prețioase asupra copiilor și tinerilor pe care îi învață. Formarea de obiceiuri bune, corecte, va lăsa impresii asupra minții și caracterului copiilor și ei vor putea pune în practică lucruri bune. Este mare lucru să aduci acești copii sub directa influență a Duhului lui Dumnezeu, crescându-i în învățătura și mustrarea Domnului. Formarea de obiceiuri bune și a unui spirit potrivit va necesita eforturi serioase în Numele și tăria lui Isus. Învățătorul trebuie să persevereze, învățând cuvânt cu cuvânt, precept după precept, aici puțin și dincolo puțin, cu toată îngăduința și răbdarea, simpatia și dragostea, legându-și de inimă acești copii prin dragostea lui Isus Hristos descoperită în sine însuși.PFE 268.1

Acest adevăr poate fi pus în practică și exemplificat în cel mai înalt sens al cuvântului în fața copiilor. ‘El poate fi îngăduitor cu cei neștiutori și rătăciți, fiindcă și el este cuprins de slăbiciune. Și, din pricina acestei slăbiciuni, trebuie să aducă jertfe atât pentru păcatele lui, cât și pentru ale norodului.’ (Evrei 5, 2.3.)PFE 268.2

Profesorii să nu uite acest lucru și niciodată să nu-l piardă din vedere atunci când sunt înclinați să-și dezlănțuie sentimentele asupra copiilor și tinerilor pentru orice greșeală de comportament; să nu uite că îngerii lui Dumnezeu privesc asupra celor întristați; căci copiii fac greșeli și se poartă necuviincios și de aceea este atât de important ca aceia care le sunt învățători să fie capabili să-i învețe prin cuvânt și exemplu. În nici un caz ei nu trebuie să-și piardă controlul, să manifeste nerăbdare, asprime și lipsă de simpatie și iubire; căci acești copii sunt proprietatea lui Isus Hristos, iar profesorii trebuie să fie foarte atenți și temători de Dumnezeu în privința spiritului pe care îl nutresc, în cuvintele pe care le rostesc, deoarece copiii vor prinde spiritul manifestat, fie că este bun, fie că este rău. Aceasta este o responsabilitate grea și sacră.PFE 268.3

Este nevoie de profesori serioși, conștienți de propriile lor slăbiciuni, infirmități și păcate, care să nu-i asuprească pe copii și nici să nu-i descurajeze. Este nevoie de multă rugăciune, multă credință, multă îngăduință și curaj, pe care Domnul este gata să le dea. Căci Dumnezeu cunoaște orice încercare și o influență extraordinară poate fi exercitată de către profesori, dacă ei vor pune în practică lecțiile învățate de la Hristos. Însă sunt conștienți acești profesori de direcția în care merg, când fac atât de puține eforturi de a învăța în școala lui Hristos și de a pune în practică blândețea lui Hristos și smerenia inimii? Profesorii trebuie să fie ei înșiși ascultători față de Domnul Isus Hristos și să pună în aplicare întotdeauna cuvintele Sale, pentru a putea exemplifica în fața elevilor caracterul Domnului Isus Hristos. Faceți ca lumina voastră să strălucească în fapte bune, într-o veghere și grijă credincioasă asupra mieilor turmei, cu răbdare, duioșie și dragostea lui Isus în propriile lor inimi.PFE 269.1

A așeza bărbați și femei tineri într-un asemenea câmp, care nu au dezvoltat o dragoste profundă, serioasă, pentru Dumnezeu și pentru sufletele pentru care a murit Hristos înseamnă a face o greșeală care va avea ca rezultat pierderea multor suflete prețioase. Profesorul trebuie să fie supus influenței Duhului lui Dumnezeu. Nici un profesor nu trebuie să fie nerăbdător sau irascibil. Profesorii trebuie să nu uite că ei au de a face cu copii, nu cu oameni maturi. Ei sunt copii care trebuie să învețe totul, iar unora le este mai greu să învețe decât altora. Elevul care este mai încet are nevoie de mai multă încurajare decât i se dă. Dacă profesorii care au de-a face cu astfel de elevi speciali sunt dintre aceia cărora le place să poruncească, să dicteze și să-și ridice în slăvi propria lor autoritate și vor proceda în mod părtinitor, favorizându-i pe unii, în timp ce pe alții îi tratează cu asprime și severitate, acest lucru va crea o stare de confuzie și nesiguranță. Profesorilor care nu au fost binecuvântați cu o experiență plăcută și echilibrată li se pot încredința copii și tineri, însă se face o mare greșeală față de cei pe care îi învață ei. Părinții trebuie să ajungă să vadă această chestiune într-o lumină diferită. Ei trebuie să simtă că este de datoria lor să colaboreze cu profesorul, să încurajeze disciplina înțeleaptă și să se roage mult pentru acela care îi învață pe copiii lor. Nu îi veți ajuta pe copii necăjindu-i, criticându-i sau descurajându-i; și nici ajutându-i să se răzvrătească, să fie neascultători, lipsiți de bunătate și iubire prin spiritul pe care voi îl nutriți. Dacă sunteți cu adevărat creștini, Domnul Hristos va locui înăuntrul vostru și Spiritul Aceluia care și-a dat viața pentru păcătoși și înțelepciunea lui Dumnezeu vă vor ajuta în orice împrejurare.PFE 269.2

Este nevoie ca în fața copiilor să fie pus în practică principiul ferm, neclintit și vital al neprihănirii. Asigurați-vă că faceți să lumineze adevărata lumină în fața elevilor voștri. Este nevoie de lumina cerească. Nu lăsați niciodată impresia că spiritul, gustul și dorințele voastre nu sunt mai înalte sau mai curate decât ale celor lumești. Dacă voi, prin acțiunile voastre, le dați această impresie, faceți ca o lumină falsă, înșelătoare, să-i conducă spre ruină. Trâmbița trebuie să dea un sunet clar. Există o linie clară, bine delimitată, trasată de Dumnezeul Cel veșnic între cel neprihănit și cel păcătos, între cel evlavios și cel lipsit de evlavie, între cei ascultători de poruncile lui Dumnezeu și cei neascultători.PFE 270.1

Scara pe care a văzut-o Iacov în vedenia lui de noapte avea baza pe pământ și vârful îndreptat spre înaltul cerului; Dumnezeu Însuși Se afla deasupra scării și slava Lui strălucea asupra fiecărei părți din ea, îngerii care urcau și coborau pe această scară plină de strălucire constituind un simbol al legăturii continue cu această lume și locurile cerești. Dumnezeu Își aduce la îndeplinire voia Sa prin intermediul îngerilor cerești, care sunt mereu în legătură cu omenirea. Această scară descoperă un important canal de legătură direct cu locuitorii acestui pământ. Scara i-a reprezentat lui Iacov pe Mântuitorul lumii, care leagă pământul și cerul laolaltă. Oricine a văzut dovada și lumina adevărului și acceptă adevărul, mărturisindu-și credința în Domnul Isus Hristos, este un misionar în cel mai înalt sens al cuvântului. El este un beneficiar al comorilor cerești și este de datoria lui să le împărtășească și altora, să împartă ceea ce a primit.PFE 270.2

Celor care sunt acceptați să lucreze ca profesori în școlile noastre li se deschide în față un câmp pe care trebuie să-l lucreze și să-l cultive, să semene sămânța în vederea culegerii roadelor coapte. Ce satisfacție poate fi mai mare decât aceea de a fi lucrători împreună cu Dumnezeu în educarea și instruirea tinerilor și copiilor, ca aceștia să-L iubească pe Dumnezeu și să păzească poruncile Lui? Îi conduceți voi la Domnul Isus pe acești copii și tineri, ca să-L urmeze pe Domnul Hristos, marele Păstor care cheamă, iar oile și mieii aud glasul Lui și Îl urmează? Ce ar putea să facă să strălucească mai mult sufletul lucrătorului devotat, care își dă tot interesul, decât să știe că munca lui permanentă și plină de răbdare pentru Domnul nu a fost în zadar și să-și vadă elevii radiind de bucurie în sufletele lor pentru că Domnul Hristos le-a iertat păcatele? Ce poate aduce mai multă mulțumire aceluia care conlucrează cu Dumnezeu decât să-și vadă copiii și tinerii primind impresiile Duhului lui Dumnezeu în adevărata noblețe de caracter și în restaurarea chipului moral al lui Dumnezeu — copii care caută acea pace care vine de la Prințul păcii? Este adevărul o robie? Da — într-un anumit sens; el leagă sufletele care doresc acest lucru de Domnul Isus Hristos printr-o robie care îi face să-și plece inimile în fața îndurării Domnului Isus Hristos. O, aceasta înseamnă mult mai mult decât pot pricepe mințile mărginite de a-L prezenta prin orice lucrare misionară cu putință pe Domnul Isus Hristos și pe El răstignit. ‘Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre; pedeapsa, care ne dă pacea, a căzut peste El și prin rănile Lui suntem tămăduiți’. (Isaia 53, 5.) ‘Pe Cel ce n-a cunoscut nici un păcat, El L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El’. (2 Corinteni 5, 21.) Aceasta trebuie să fie povara lucrării noastre. Dacă cineva se crede capabil să învețe în școala de Sabat sau în școala de zi cu zi știința educației, acela are nevoie ca mai întâi să învețe frica de Domnul, care este începutul înțelepciunii, și astfel va putea învăța cea mai înaltă dintre toate științele.PFE 271.1

‘Și viața veșnică este aceasta, să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, și pe Isus Hristos pe care L-ai trimis Tu’. (Ioan 17, 3.) ‘Le-am dat cuvintele pe care Mi le-ai dat Tu. Ei le-au primit și au cunoscut cu adevărat că de la Tine au ieșit și au crezut că Tu M-ai trimis’. (Ioan 17, 8.) Aceasta este lucrarea care ne-a fost pusă înainte, să fim reprezentanți ai lui Hristos, așa cum El este în lumea noastră un reprezentant al Tatălui. Noi trebuie să învățăm prin cuvintele date nouă de lecțiile Domnului Hristos. Le-am dat cuvintele pe care Mi le-ai dat Tu.” Noi avem lucrarea noastră și fiecare învățător care îi învață pe cei de vârstă fragedă trebuie să primească într-o inimă bună și sinceră ceea ce Dumnezeu i-a descoperit și desfășurat în Cuvântul Său Cel Sfânt prin lecțiile Domnului Hristos și să fie binevoitor să accepte cuvintele vieții. Noi ne aflăm în ziua antitipică a ispășirii și nu trebuie doar să ne umilim inimile înaintea lui Dumnezeu și să ne mărturisim păcatele, ci prin tot darul învățăturii pe care îl avem, să căutăm să-i învățăm pe aceia cu care venim în contact și să-i convingem, prin cuvânt și exemplu personal, să-L cunoască pe Dumnezeu și pe Domnul Isus Hristos pe care L-a trimis El.PFE 272.1

Oh, ce mult aș dori ca Domnul cerului să deschidă ochi care acum sunt orbi, pentru ca ei să se poată vedea așa cum îi vede Dumnezeu, și să le dea acel simțământ al lucrării care este de făcut în câmpul misionar. Însă nu am nădejde că toate apelurile pe care le fac vor fi de folos, cu excepția cazurilor când Domnul vorbește sufletului și înscrie cerințele Sale în inimă. Oare nu s-ar putea ca fiecare om să simtă că în cămin are desemnat pentru el un câmp misionar vast și important și că nu este nevoie să plece în țări îndepărtate? Și în timp ce unii trebuie să proclame solia harului acelora care sunt departe, sunt mulți care trebuie să proclame această solie celor care sunt în apropiere. Școlile noastre trebuie să fie școli de instruire, care să-i califice pe tineri spre a deveni misionari atât prin cuvânt, cât și prin exemplu personal. Fie ca acela care lucrează ca profesor să aibă permanent în minte faptul că acești copii au fost cumpărați cu sângele Fiului lui Dumnezeu. Ei trebuie călăuziți să ajungă să creadă în Domnul Hristos ca fiind Mântuitorul lor personal. Numele fiecărui credincios este săpat pe palmele mâinilor Sale. Păstorul cel Mare privește de sus, din Sanctuarul ceresc, la oile Sale, le strigă pe nume și le conduce. “Dacă cineva a păcătuit, avem un mijlocitor la Tatăl, pe Isus Hristos cel neprihănit.” O, ce adevăr prețios și binecuvântat! El nu tratează nici un caz cu indiferență.PFE 272.2

Parabola Lui impresionantă despre păstorul cel bun reprezintă responsabilitatea fiecărui slujitor și a fiecărui creștin care a acceptat slujba de învățător al copiilor și tinerilor, de a le deschide Scriptura. Dacă vreunul se rătăcește de turmă, nu este căutat prin cuvinte aspre și cu un bici și cu invitații stăruitoare de a se întoarce. Cele 99 care nu s-au rătăcit nu au nevoie atât de mult de simpatia și iubirea plină de duioșie și milă a păstorului. Ci păstorul caută oaia sau mielul care i-a produs cea mai mare neliniște și i-a acaparat simpatia. Păstorul credincios, fără vreun interes anume, lasă restul turmei și, cu toată inima, cu tot sufletul și cu toate puterile, începe s-o caute pe cea pierdută. Și apoi, ce imagine — slavă lui Dumnezeu — păstorul se întoarce cu oaia în brațe, bucurându-se la fiecare pas pe care îl face; el spune: “Bucurați-vă împreună cu mine căci mi-am găsit oaia care era pierdută.” Sunt atât de recunoscătoare că avem în parabolă găsirea oii. Și aceasta este lecția pe care păstorul trebuie să o învețe — succesul în a aduce înapoi oaia și mieii.PFE 273.1

Nu ne-a fost prezentată nici o imagine cu un păstor întristat, care să se fi întors fără să fi găsit oaia. Și Domnul Isus ne arată că plăcerea și bucuria păstorului de a-și fi găsit oaia pierdută produce multă bucurie în ceruri, printre îngeri. Înțelepciunea lui Dumnezeu, puterea și iubirea Lui sunt fără egal. Avem garanția divină că nici măcar una dintre oile pierdute, sau dintre mielușei, nu este trecută cu vederea sau lăsată neajutorată. Un lanț de aur — îndurarea și mila puterii divine — este trecut în jurul fiecărui suflet care se află în primejdie. Atunci, oare agentul omenesc să nu coopereze cu Dumnezeu? Să fie păcătos, cu deficiențe în caracter el însuși, nepăsător față de sufletele care sunt gata să piară? Domnul Isus l-a legat de tronul Lui veșnic, sacrificându-și propria Sa viață.PFE 274.1

Descrierea pe care i-o face Zaharia lui Iosua, marele preot, este o reprezentare izbitoare a păcătosului în favoarea căruia mijlocește Domnul Hristos pentru a putea fi adus la pocăință. Satana stă în partea dreaptă a Aceluia care mijlocește, împotrivindu-se lucrării Domnului Hristos și venind cu argumente că omul este proprietatea sa, din moment ce acesta l-a ales drept conducător al său. Însă Apărătorul omului, Mântuitorul, Cel Atotputernic între cei puternici, aude cererile și pretențiile lui Satana și îi răspunde: “‘Domnul să te mustre, Satano! Domnul să te mustre, El care a ales Ierusalimul! Nu este el, Iosua, un tăciune scos din foc?’ Dar Iosua era îmbrăcat cu haine murdare, și totuși stătea în picioare înaintea Îngerului. Iar Îngerul, luând cuvântul, a zis celor ce erau înaintea Lui: ‘Dezbrăcați-l de hainele murdare de pe el!’ Apoi a zis lui Iosua: ‘Iată că îndepărtez de la tine nelegiuirea și te îmbrac cu haine de sărbătoare!’... Și i-au pus o mitră curată pe cap și l-au îmbrăcat în haine, în timp ce Îngerul Domnului stătea acolo”. (Zaharia 3, 2-5.)PFE 274.2

Nu uitați că fiecare profesor care își asumă responsabilitatea de a lucra cu mințile omenești, că fiecare suflet care este înclinat să greșească și este ușor ispitit constituie subiectul mijlocirii speciale a lui Hristos în favoarea sa. Nu cei sănătoși au nevoie de doctor, ci cei bolnavi. Mijlocitorul plin de milă pledează în favoarea lui și oare omul păcătos și limitat să respingă chiar și un suflet?PFE 275.1

Să fie oare omul indiferent tocmai față de sufletele pentru care Domnul Hristos mijlocește în curțile din ceruri? Îi veți imita voi pe farisei, care nu aveau pic de milă, și pe Satana, care nu face altceva decât să acuze și să distrugă? Sau fiecare, individual, vă veți umili sufletele înaintea lui Dumnezeu și veți lăsa ca fierul îngâmfării voastre să fie supus și zdrobit?PFE 275.2

Nu ascultați glasul lui Satana, nu faceți voia lui, stați de partea lui Isus și fiți ca El, simțind cu duioșie, Cel pentru care suferințele celor întristați sunt ca și ale Lui Însuși. Omul căruia i s-a iertat mult iubește mult. Domnul Isus este un Mijlocitor plin de milă, un mare preot credincios și plin de îndurare. El, Maiestatea Cerului, Regele slavei, poate să privească la omul atât de mărginit, supus ispitirilor lui Satana, pentru că El Însuși a simțit puterea vicleniilor diavolului. “Prin urmare, a trebuit să Se asemene fraților Săi în toate lucrurile [îmbrăcându-și divinitatea în umanitate], ca să poată fi, în ce privește legăturile cu Dumnezeu, un mare preot milos și vrednic de încredere, ca să facă ispășire pentru păcatele norodului. Și prin faptul că El Însuși a fost ispitit în ceea ce a suferit, poate să vină în ajutorul celor ce sunt ispitiți”. (Evrei 2, 17.18.)PFE 275.3

Iată de ce, fraților, fac apel la voi ca să lucrați așa cum a lucrat Hristos. Nu trebuie să vă îmbrăcați niciodată cu mantia severității și să condamnați, să denunțați și să-i îndepărtați de turmă pe bieții muritori ispitiți, ci, ca împreună lucrători cu Dumnezeu, vindecați pe cei bolnavi spiritual. Veți putea face acest lucru dacă veți avea gândul lui Hristos. “Căci n-avem un Mare Preot care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre; ci unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca și noi, dar fără păcat”. (Evrei 4, 15.) “Nu știi? N-ai auzit? Dumnezeul Cel veșnic, Domnul, a făcut marginile pământului. El nu obosește, nici nu ostenește; priceperea Lui nu poate fi pătrunsă.” (Isaia 40, 28.) — Christian Education, 161 (1893).PFE 275.4