Închiderea în școală

Sistemul de educație folosit de-a lungul atâtor generații a fost dăunător pentru sănătate și chiar pentru viața însăși. Mulți copii de vârstă fragedă petreceau cinci ore în fiecare zi în săli de clasă neaerisite corespunzător și insuficient de mari pentru sănătatea copiilor. Aerul din asemenea încăperi devine curând otravă pentru plămânii celor care îl inhalează. Copiii mici, ale căror membre și mușchi nu sunt puternici și al căror creier nu este complet dezvoltat, au fost ținuți închiși înăuntru spre vătămarea lor. Mulți își încep viața cu o zestre foarte redusă. Închiderea în școală zi de zi îi face nervoși și îi îmbolnăvește. Trupurile lor sunt pipernicite datorită epuizării sistemului nervos. Și dacă firul vieții se întrerupe, părinții și profesorii nu consideră că ei ar fi avut vreo influență directă în distrugerea scânteii de viață. Când stau la mormântul copiilor lor, părinții în necaz privesc asupra nenorocirii lor ca fiind o hotărâre specială a Providenței, când, de fapt, datorită unei ignoranțe care nu poate fi scuzată, felul în care au procedat a distrus viețile copiilor lor. În aceste condiții, a pune moartea copiilor pe seama Providenței constituie o blasfemie. Dumnezeu a dorit ca micuții să trăiască și să fie educați ca să poată avea caractere frumoase, să-L poată slăvi în această lume și să-L laude în lumea mai bună care va urma.PFE 19.2

Părinții și profesorii, când își asumă responsabilitatea de a-i educa pe acești copii, nu se simt răspunzători în fața lui Dumnezeu de a căuta să-și însușească informații și cunoștințe în legătură cu corpul omenesc, din punct de vedere fizic, pentru ca să poată trata trupurile copiilor și elevilor lor într-un mod în care să ocrotească viața și sănătatea. Mii de copii mor din cauza ignoranței părinților și profesorilor. Mamele petrec ore întregi pregătind îmbrăcămintea pentru ele și pentru copiii lor ca să le poată etala și apoi se scuză că nu găsesc timp să citească și să dobândească acele cunoștințe necesare pentru a ști cum să aibă grijă de sănătatea copiilor lor. Ele socotesc că este mai puțină bătaie de cap să lase corpurile acestora în grija medicilor. Pentru a fi în pas cu moda și cu obiceiul vremii, mulți părinți au sacrificat sănătatea și viețile copiilor lor.PFE 20.1

Cunoașterea și informarea în legătură cu minunatul organism omenesc — oasele, mușchii, stomacul, ficatul, intestinele, inima și porii pielii — și înțelegerea dependenței unui organ de altul în vederea funcționării sănătoase a întregului corp constituie un studiu pentru care majoritatea mamelor nu manifestă interes. Ele nu cunosc nimic în legătură cu influența pe care corpul o are asupra minții și mintea asupra corpului. Se pare că nu înțeleg mintea, care face legătura între ceea ce este finit cu ceea ce este infinit. Fiecare organ al corpului omenesc a fost astfel întocmit, încât să slujească minții. Mintea reprezintă capitala trupului. Copiilor li se îngăduie să consume carne, condimente, unt, brânză, porc, plăcinte grele. De asemenea, li se îngăduie să mănânce hrană nesănătoasă neregulat și între mese. Aceste lucruri afectează stomacul, zgândărind nervii și slăbind intelectul. Părinții nu își dau seama că seamănă semințe ce vor avea ca urmare boala și moartea.PFE 20.2

Mulți copii au fost ruinați pe viață, solicitând mult mintea, dar neglijând să-și fortifice puterile fizice. Mulți au murit în copilărie datorită procedeelor nechibzuite folosite de părinți și profesori, care le-au forțat mintea fragedă prin alintare sau prin teamă atunci când erau prea mici, ca să-și dea seama ce înseamnă o sală de clasă. Mințile lor au fost împovărate cu lecții atunci când acest lucru nu trebuia făcut, ci ar fi trebuit să fie reținuți până când constituția lor fizică ar fi fost suficient de puternică pentru a suporta efortul intelectual. Copiii mici ar trebui lăsați ca mieii, să zburde pe afară, să fie liberi și fericiți și să li se pună la dispoziție cele mai bune condiții ca să pună temelia pentru un organism puternic.PFE 21.1

Părinții ar trebui să fie singurii educatori ai copiilor lor până ce aceștia ating vârsta de opt sau zece ani. Pe măsură ce încep să înțeleagă, părinții ar trebui să deschidă în fața lor marea carte a naturii lui Dumnezeu. Mama trebuie să se preocupe mai puțin de ceea ce este artificial în casa ei și de pregătirea hainelor ei doar de dragul etalării și să caute să găsească timp pentru a cultiva în ea și copiii ei dragostea pentru frumoșii boboci și florile care se deschid. Îndreptând atenția copiilor ei spre diferitele lor culori și varietăți de forme, ea le poate face cunoștință cu Dumnezeu, care a creat toate lucrurile frumoase care îi atrag și îi încântă. Ea le poate îndrepta mintea spre Tatăl ceresc, care a dovedit o iubire atât de mare față de ei. Părinții Îl pot asocia pe Dumnezeu cu toate lucrările creațiunii Sale. Singura sală de clasă pentru copiii de opt — zece ani ar trebui să fie afară, în aer liber, în mijlocul florilor care se deschid și minunatelor scene ale naturii. Și singurul lor manual ar trebui să fie comorile naturii. Aceste lecții, întipărite în mințile copiilor mici în mijlocul scenelor plăcute și atractive ale naturii, nu vor fi uitate curând.PFE 21.2

Pentru ca să poată fi sănătoși, voioși și plini de vitalitate, să aibă mușchi și creiere bine dezvoltate, copiii și tinerii ar trebui să stea mult timp în aer liber și să aibă ocupații și timp de joacă bine plănuite. Aceia care sunt ținuți închiși în școală, aplecați asupra cărților, nu pot avea corpuri sănătoase din punct de vedere fizic. Punerea la lucru a creierului prin studiu, fără exercițiu fizic corespunzător, are tendința de a atrage sângele în creier, producându-se un dezechilibru al circulației sângelui în întregul organism. Creierul are prea mult sânge, iar extremitățile prea puțin. Ar trebui să existe reguli potrivit cărora studiul să se desfășoare regulat la anumite ore, iar apoi o parte din timpul lor va fi petrecut în activitate fizică. Iar dacă obiceiurile lor privind alimentația, îmbrăcămintea și somnul sunt în conformitate cu legea fizică, ei pot dobândi educație fără a fi sacrificată sănătatea fizică și mintală.PFE 21.3