Nevoia de lucrători instruiți

Am fost mult interesată de o experiență recentă a fratelui Daniells care, în drumul său de la Melbourne spre Adelaide, s-a oprit într-un oraș numit Nhill, să viziteze câțiva tineri care făcuseră comenzi pentru publicația Echo și pentru alte reviste și cărți de-ale noastre. El a cunoscut acolo un tânăr pe nume Hansen, un danez, care a găsit din întâmplare publicația noastră Echo la o bibliotecă publică și a devenit un cititor consecvent al acestei reviste. Subiectele pline de adevăr prezentate în coloanele acesteia au găsit un loc în inima sa și a început să vorbească despre acestea unui prieten de la hotelul unde muncea. Acest om, dl. Williams, a fost și el interesat și au trimis amândoi comenzi pentru alte publicații, devenind abonați constanți. Fratele Daniells i-a găsit dornici să cunoască mai mult adevărul. Pe masa domnului Williams se afla cartea Gânduri din Daniel și Apocalipsa și alte cărți publicate de poporul nostru. Ei cunoscuseră doar o persoană care avea credința noastră. Au cumpărat de la fratele Daniells trei exemplare din Calea către Hristos, ca să aibă fiecare câte unul, iar pe al treilea să îl dea unui pastor. Fratele Daniells a fost mulțumit de această vizită și i-a încurajat în căutările lor după adevăr.PFE 212.1

Acești oameni studiaseră adevărul de pe paginile tipărite și din Biblie și acceptaseră toate punctele de doctrină, atât cât au putut înțelege fără ajutorul unui pastor. O mare lucrare se desfășoară fără vorbe prin distribuirea publicațiilor noastre; însă cât de mult bine s-ar putea face dacă câțiva dintre frații și surorile noastre din America ar veni în aceste colonii, cu meseriile lor de cultivatori de pomi fructiferi, fermieri sau negustori, și în temere și dragoste față de Dumnezeu ar căuta să câștige suflete pentru adevăr. Dacă asemenea familii ar fi consacrate lui Dumnezeu, El le-ar folosi ca agenți ai Săi. Pastorii au locul și lucrarea lor, însă sunt locuri unde pastorul nu poate ajunge, iar acolo ar putea ajunge anumite familii care i-ar putea vizita pe oameni și le-ar prezenta adevărul pentru aceste vremuri de pe urmă. În treburile lor gospodărești și în relațiile lor de serviciu, ar putea veni în contact cu o categorie de oameni care nu este accesibilă pastorului și acestora le-ar putea deschide comorile adevărului și împărtăși cunoștința mântuirii. În general, se face mult prea puțin pe această linie a lucrării misionare; căci câmpul de lucru este mare și mulți lucrători s-ar putea angaja cu succes în această direcție a lucrării. Dacă cei care au primit cunoștința adevărului și-ar fi dat seama de necesitatea de a studia Scripturile ei înșiși, dacă ar fi simțit ce răspundere grea au asupra lor, ca ispravnici credincioși ai harului lui Dumnezeu, ei ar fi adus lumină multora care stau în întuneric și ce seceriș de suflete ar fi fost adunat pentru Domnul. Dacă fiecare și-ar fi dat seama de influența personală pe care o are și că va da socoteală lui Dumnezeu pentru acest lucru, în nici un caz nu ar fi fost leneș și și-ar fi pus la lucru capacitățile disponibile, toată puterea, ca să-L poată sluji pe Acela care l-a răscumpărat cu propriul Său sânge.PFE 212.2

Tinerii în mod special ar trebui să simtă că trebuie să-și cultive mintea, că trebuie să folosească orice ocazie pentru a-și dezvolta intelectul ca să-L slujească așa cum se cuvine pe Acela care și-a dat viața Lui prețioasă pentru ei. și nimeni să nu facă greșeala de a se socoti pe sine însuși atât de bine educat, încât să nu mai simtă nevoia de a studia cărți sau natura. Fiecare să folosească orice ocazie pe care i-o oferă Providența pentru a dobândi tot ce este cu putință cu privire la revelație sau știință. Ar trebui să învățăm să prețuim în mod corespunzător puterile pe care ni le-a dat Dumnezeu. Dacă un tânăr trebuie să înceapă de la treapta cea mai de jos a scării, el nu trebuie să se descurajeze, ci să fie hotărât să urce treaptă cu treaptă, până când va auzi vocea Domnului Hristos spunând: “Copilule, vino mai sus. Bine, rob bun și credincios; ai fost credincios în puține lucruri, te voi pune peste multe lucruri; intră în bucuria stăpânului tău”.PFE 213.1

Noi trebuie să comparăm caracterele noastre cu standardul infailibil al Legii lui Dumnezeu. Pentru a face acest lucru, trebuie să cercetăm Scripturile și să ne măsurăm realizările după Cuvântul lui Dumnezeu. Prin harul lui Hristos, sunt posibil de atins cele mai înalte culmi în privința caracterului; căci orice suflet care ajunge sub influența modelatoare a Duhului lui Dumnezeu poate fi transformat în ce privește mintea și inima. Pentru a înțelege starea în care vă aflați, este necesar să studiați Biblia și să vegheați în vederea rugăciunii. Apostolul spune: “Cercetați-vă pe voi înșivă să vedeți dacă sunteți în credință; puneți-vă la încercare pe voi înșivă. Nu recunoașteți voi că Isus Hristos este în voi? Afară numai dacă sunteți lepădați”. (2 Corinteni 13, 5.) Cei care sunt ignoranți să nu rămână așa. Ei nu pot rămâne în ignoranță și să stea față în față cu Dumnezeu. Ei trebuie să privească la crucea de pe Calvar și să prețuiască fiecare suflet după valoarea sacrificiului care a fost făcut acolo. Domnul Isus le spune tuturor credincioșilor: “Voi sunteți martorii Mei”. “Voi sunteți împreună lucrători cu Dumnezeu”. Acest lucru fiind adevărat, cât de serios ar trebui să se lupte fiecare pentru a folosi toate puterile, profitând de fiecare ocazie pentru a fi de folos: “În sârguință, fiți fără preget; fiți plini de râvnă cu duhul. Slujiți Domnului”. (Romani 12, 11.)PFE 214.1

Fiecare talant care a fost dat oamenilor trebuie pus la lucru pentru a-i spori valoarea și tot ceea ce se dobândește trebuie dat înapoi lui Dumnezeu. Dacă aveți lacune în ce privește manierele voastre, vorbirea voastră, educația, nu trebuie să rămâneți întotdeauna în această stare. Voi trebuie să luptați continuu pentru a atinge un standard mai înalt atât în ce privește educația, cât și experiența religioasă, pentru a putea învăța pe alții lucrurile cele bune. Ca slujitori ai marelui Împărat, fiecare individual ar trebui să vă dați seama că aveți obligația de a vă dezvolta prin meditație, studiu și comuniune cu Dumnezeu. Cuvântul lui Dumnezeu poate să vă facă înțelepți, să vă călăuzească și să vă facă desăvârșiți în Hristos. Mântuitorul iubit este un model desăvârșit pe care toți urmașii Săi trebuie să-l imite. Este un privilegiu pentru fiecare copil al lui Dumnezeu să înțeleagă lucrurile spirituale, să fie în stare să administreze în mod înțelept ceea ce i-a fost încredințat. Dumnezeu nu dorește ca noi să găsim căi prin care să ne scuzăm că am făcut o lucrare neglijentă; și cu toate acestea, mulți din cei ce susțin că lucrează pentru cauza Sa au făcut o astfel de lucrare, însă El nu acceptă așa ceva.PFE 214.2

Tineri și tinere, v-ați gândit voi, ca ființe cumpărate cu un preț infinit, să căutați să vă înfățișați înaintea lui Dumnezeu ca niște lucrători care nu au de ce să le fie rușine? Ați ajuns voi înaintea lui Dumnezeu ca niște lucrători care nu au de ce să le fie rușine? Ați adus voi înaintea lui Dumnezeu prețiosul talant al vorbirii și v-ați dat voi silința să vorbiți clar, distinct și cu ușurință? Oricât de nedesăvârșit ar fi modul vostru de a vorbi, vă puteți corecta greșelile și refuzați să vă îngăduiți un ton nazal sau să vorbiți pe un ton gros, nedistinct. Dacă felul în care articulați cuvintele este distinct și inteligibil, utilitatea voastră va fi mult sporită. Nu lăsați nici un defect de vorbire necorectat. Rugați-vă pentru acest lucru și cooperați cu Duhul Sfânt care lucrează în vederea desăvârșirii voastre. Domnul, care l-a creat pe om desăvârșit la început, vă va ajuta să vă cultivați puterile fizice și mintale ca să puteți fi în stare să duceți poveri și răspunderi pentru cauza lui Dumnezeu.PFE 215.1

Astăzi, există unii care nu sunt calificați pentru lucrarea de slujire, cărora nu li se poate încredința o poziție de încredere. Aceștia sunt pierduți pentru cauza lui Dumnezeu pentru că nu au reușit să-și pună în valoare talanții care le-au fost dați de Dumnezeu și nu și-au cultivat puterile minții și ale trupului, pentru a putea prelua poziții de încredere în lucrarea Domnului. Fiecare, individual, suntem puși la probă și Domnul ne încearcă pentru a vedea cât suntem de credincioși.PFE 215.2

El dorește să fim agenții Săi prin care să transmită lumii lumina din Cuvântul Său. Dacă noi vom folosi lumina care ne-a fost dată și o vom împărtăși și altora, vom avea mai multă lumină; căci “celui ce are i se va da din belșug; dar de la acela care nu are, i se va lua și ceea ce are”. Voi singuri decideți ce veți face cu lumina pe care v-a dat-o Dumnezeu. Noi putem să umblăm în lumină sau să refuzăm să mergem pe urmele pașilor Domnului Hristos, și astfel să stingem lumina pe care o avem.PFE 215.3

Având în vedere lumina pe care ne-a dat-o Dumnezeu, este minunat că nu există motive care să-i facă pe tineri și tinere să întrebe: “Domne, ce vrei să fac?” Este o greșeală periculoasă să considerăm că, dacă un tânăr s-a hotărât să se consacre lucrării, nu trebuie să facă nici un efort pentru a fi pregătit pentru lucrarea lui Dumnezeu. Oricare ar fi chemarea voastră, este esențial să vă dezvoltați capacitățile prin studiu serios. Tinerii și tinerele ar trebui să fie îndemnați să prețuiască binecuvântările și ocaziile pe care cerul le trimite pentru a deveni disciplinați și inteligenți. Ei trebuie să beneficieze de avantajele școlilor care au fost înființate cu scopul de a împărtăși cele mai bune cunoștințe. Este un păcat să fii indolent și neglijent în ce privește dobândirea unei educații. Timpul este scurt și, pentru că Domnul va veni curând ca să încheie scenele istoriei pământului, necesitatea de a folosi ocaziile și privilegiile prezente este tot mai mare.PFE 216.1

Tinerii și tinerele ar trebui să meargă la școlile noastre, acolo unde pot dobândi cunoștințe și unde pot învăța să fie disciplinați. Ei trebuie să-și consacre abilitățile lor lui Dumnezeu, să devină cercetători stăruitori ai Bibliei, pentru a se putea fortifica împotriva doctrinelor eronate și pentru a nu fi induși în eroare de cei nelegiuiți; căci numai printr-un studiu consecvent al Bibliei putem obține cunoștința adevărului. Prin practicarea adevărului pe care deja îl cunoaștem, o lumină tot mai mare va străluci asupra noastră dinspre Sfintele Scripturi. Pe măsură ce ne predăm voința lui Dumnezeu și ne umilim inimile înaintea Lui, noi vom dori în mod serios să devenim împreună lucrători cu El și să pornim să-i salvăm pe cei care pier. Cei care sunt cu adevărat consacrați lui Dumnezeu nu se vor angaja în lucrare însuflețiți de aceleași motive care îi conduc pe oameni să se angajeze în afacerile lumești, doar de dragul de a-și asigura existența, ci vor intra în lucrare neîngăduind să fie stăpâniți de vreun motiv lumesc, conștientizând sfințenia cauzei lui Dumnezeu.PFE 216.2

Lumea trebuie avertizată și nici un suflet nu ar trebui să se mulțumească cu o cunoaștere superficială a adevărului. Voi nu știți la ce responsabilitate puteți fi chemați. Voi nu știți în ce loc veți fi chemați ca să vă aduceți mărturia de partea adevărului. Mulți vor sta în fața instanțelor de judecată; unii vor sta înaintea regilor și învățaților pământului pentru a da socoteală de credința lor. Cei care au doar o cunoștință superficială a adevărului nu vor fi capabili să expună în mod clar Scripturile și să prezinte motive categorice în favoarea religiei lor. Vor deveni confuzi și nu vor fi niște lucrători care nu au de ce să le fie rușine. Nimeni să nu-și închipuie că nu trebuie să studieze deoarece el nu trebuie să predice de la amvonul sacru. Voi nu știți ce va cere Dumnezeu de la voi. Este trist că înaintarea lucrării este împiedicată de lipsa de lucrători instruiți, care să corespundă pentru poziții de încredere. Domnul va accepta mii de oameni care să lucreze în marele Său câmp, însă mulți nu corespund pentru lucrare. Fiecare din cei care s-au dedicat cauzei lui Hristos, care s-au consacrat spre a fi un ostaș în armata Domnului, trebuie să se așeze în acel loc unde poate aduce un serviciu credincios. Religia a însemnat în general prea puțin pentru cei ce susțin că sunt urmași ai lui Hristos; căci nu este voia lui Dumnezeu ca să rămânem ignoranți când înțelepciunea și cunoștința au fost așezate la îndemâna noastră.PFE 217.1

Cât de puțini s-au pregătit în știința de salvare de suflete! Cât de puțini înțeleg lucrarea care trebuie realizată pentru zidirea bisericii și transmiterea luminii acelora care zac în întuneric! Totuși, Dumnezeu a dat fiecărui om lucrarea lui. Noi trebuie să lucrăm pentru propria noastră mântuire cu frică și cutremur; căci Dumnezeu este Cel care lucrează în noi și voința, și înfăptuirea, după buna Lui plăcere. În lucrarea mântuirii, agentul omenesc conlucrează cu cel divin. Se spune mult cu privire la ineficiența efortului omenesc, însă Domnul nu face nimic pentru mântuirea sufletului fără colaborarea omului. Cuvântul lui Dumnezeu este clar și limpede în acest punct și totuși, când atât de mult depinde de colaborarea noastră cu agenții cerești, oamenii se poartă ca și când și-ar putea permite să dea la o parte cerințele lui Dumnezeu și să lase lucrurile de importanță veșnică să aștepte până când vor fi dispuși pentru așa ceva. Ei se comportă ca și când ar putea administra lucrurile spirituale în așa fel, încât să le convină lor înșiși, și ei așează interesele veșnice mai prejos decât lucrurile pământești și vremelnice. Însă cât de arogant este să tratezi astfel lucrurile cele mai importante și care sunt cel mai ușor de pierdut!PFE 217.2

Unde sunt cei care ar dori să fie lucrători împreună cu Dumnezeu? Apostolul spune: “Noi suntem ogorul lui Dumnezeu, clădirea lui Dumnezeu”. Însă pot avea oamenii încredere că vor fi capabili să îndeplinească o lucrare importantă sub presiunea împrejurărilor, când au neglijat să se instruiască pentru lucrare? Își vor imagina că vor putea fi instrumente de mare preț în mâinile lui Dumnezeu pentru mântuirea sufletelor pentru care a murit Hristos, când au omis să profite de ocaziile pe care le-au avut la îndemână pentru a se pregăti pentru lucrare? “Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii și sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutății care sunt în locurile cerești. De aceea, luați toată armătura lui Dumnezeu, ca să vă puteți împotrivi în ziua cea rea”. (Efeseni 6, 2.13.) Fiecare are nevoie să-și dezvolte facultățile date de Dumnezeu și să folosească ocaziile pe care le are, pentru ca în mod individual să putem fi împreună lucrători cu Dumnezeu.PFE 218.1

Dumnezeu lucrează în mod continuu pentru noi, ca să nu ducem lipsă de nici un dar. El este Cel care ne-a dat puteri fizice, mintale și morale și, dacă le punem la lucru așa cum ar trebui, noi vom fi în stare să biruim puterile supranaturale ale întunericului. Domnul Isus ne-a arătat calea vieții, El a făcut vizibilă lumina adevărului, El a dat Duhul Sfânt și ne-a înzestrat cu tot ceea ce este esențial pentru desăvârșirea noastră. Însă noi nu ne însușim aceste foloase și trecem cu vederea privilegiile și ocaziile pe care le avem și dăm greș în a colabora cu ființele cerești și astfel nu putem deveni lucrători nobili și inteligenți ai lui Dumnezeu. Cei pentru care propria lor cale este mult mai atrăgătoare decât calea Domnului nu pot fi folosiți în slujba Lui, căci ei vor reprezenta în mod greșit caracterul lui Hristos și vor îndepărta sufletele de la o slujire acceptabilă pentru Dumnezeu.PFE 218.2

Cei care lucrează pentru Domnul trebuie să fie ordonați, pentru a sta la post ca niște santinele credincioase. Ei trebuie să fie bărbați și femei care să aducă la îndeplinire planurile lui Dumnezeu, astfel ca cei care ajung sub influența lor să poată să aibă o minte înțeleaptă. Ei trebuie să fie uniți cu toți agenții care caută să împlinească voia lui Dumnezeu pentru mântuirea unei lumi pierdute. Domnul Hristos S-a dat pe Sine Însuși, Cel drept pentru cel nedrept, a murit pe crucea de pe Calvar și a încredințat uneltelor omenești datoria de a duce la bun sfârșit această lucrare a dragostei răscumpărătoare; căci omul colaborează cu Dumnezeu în efortul Său de salvare a celor care pier. În datoriile neglijate ale bisericii, noi putem citi întârzierea împlinirii planului lui Dumnezeu; însă, dacă oamenii nu își îndeplinesc lucrarea care le-a fost încredințată, ar fi fost mai bine să nu se fi născut niciodată. Un mare rău urmează prin neconlucrarea cu Dumnezeu; căci se va pierde viața veșnică. Succesul nostru în dorința de a fi candidați pentru cer va depinde de seriozitatea cu care îndeplinim condițiile pe baza cărora este acordată viața veșnică. Noi trebuie să primim și să ascultăm de Cuvântul lui Dumnezeu; nu putem fi leneși, lăsându-ne duși de curent. Trebuie să fim cercetători sârguincioși ai Cuvântului lui Dumnezeu. Trebuie să ne instruim și să ne formăm ca buni soldați ai lui Hristos. Trebuie să contribuim la înaintarea lucrării, devenind împreună lucrători cu Dumnezeu. — The Review and Herald, 14 februarie, 1893PFE 219.1