Sabatul este baza întregii închinări adevărate

“Importanța Sabatului, ca monument al Creațiunii, este că el păstrează totdeauna prezent adevăratul motiv pentru care închinarea se cuvine lui Dumnezeu — pentru că El este Creatorul, iar noi suntem făpturile Sale. De aceea, Sabatul stă chiar la temelia închinării divine, căci el ne învață acest mare adevăr în modul cel mai impresionant și nici o altă instituție nu face lucrul acesta. Adevăratul temei al închinării divine, nu numai acela din ziua a șaptea, ci al întregii închinări, se găsește în deosebirea dintre Creator și creaturile Sale. Acest fapt mare nu se poate învechi niciodată și nu trebuie uitat niciodată.” (J. N. Andrews, History of the Sabbath, cap.27).GA 198.1

“Acest adevăr trebuia păstrat permanen în mintea oamenilor, că Dumnezeu a instituit Sabatul în Eden; și atâta timp cât faptul că El este Creatorul nostru continuă să fie motivul pentru a ne închina Lui, atâta timp Sabatul va continua să fie un semn și memorial al Său. Dacă Sabatul ar fi fost păstrat pretutindeni, gândurile și afecțiunile omului ar fi fost îndreptate către Creator, ca obiect al adorării și al închinării și niciodată n-ar fi fost vreun închinător la idoli, vreun ateu sau vreun necredincios. Păzirea Sabatului este un semn al credincioșiei față de adevăratul Dumnezeu, ‘Acela care a făcut cerul și pământul, marea și izvoarele apelor.’ Aceasta înseamnă că solia care poruncește oamenilor să se închine Iui Dumnezeu și să păzească poruncile Sale le cere în mod deosebit să păzească porunca a patra.” — (The Great Controversy, 437-438.)GA 198.2