Capitolul 22 — Biserica

Apocalipsa 13 nu va fi pe deplin înțeles până când nu avem o corectă înțelegere a limitelor autorității bisericii

“Principiile cuprinse în acest Protest celebru ... constituie însăși esența protestantismului. Acest Protest se împotrivește celor două mari abuzuri ale omului în materie de credință; primul este amestecul justiției omenești iar al doilea este autoritatea arbitrară a bisericii. În locul acestor abuzuri, protestantismul așază puterea conștiinței mai presus de autoritatea lumească, iar autoritatea Cuvântului lui Dumnezeu mai presus de biserica vizibilă. Mai întâi, el respinge puterea civilă în lucrurile sfinte și spune ca și profeții și apostolii: ‘Trebuie să ascultăm mai mult de Dumnezeu decât de oameni’.... Protestatarii își afirmau astfel încă o dată dreptul de a-și exprima liber convingerile despre adevăr. Ei nu doreau numai să creadă și să asculte ci să și predice ceea ce Cuvântul lui Dumnezeu prezintă și negau dreptul preoților și magistraților de a se amesteca. Astfel, protestul din Spcier a fost o mărturie solemnă împotriva intoleranței religioase și o susținere a dreptului tuturor oamenilor de a se închina lui Dumnezeu după cum le dictează conștiința....GA 124.1

Dacă Reformațiunea, după ce obținuse oarecare succes, ar fi fost de acord să încetinească lucrarea pentru a câștiga favoarea lumii, ar fi fost nesinceră față de Dumnezeu și față de ea însăși și ar fi pricinuit, în felul acesta, propria-i distrugere. Experiența acestor nobili reformatori conține o lecție pentru toate veacurile viitoare. Felul Satanei de a lucra împotriva lui Dumnezeu și a Cuvântului Său nu s-a schimbat; el se împotrivește și astăzi tot atât de mult ca Scripturile să fie călăuza vieții, ca și în secolul al XVI-lea. În vremea noastră, se vede o mare îndepărtare de la învățăturile și preceptele lor și este nevoie de o reîntoarcere la marele principiu protestant — Biblia și numai Biblia ca regulă a credinței și datoriei. Satana lucrează pe orice cale pe care o poate inventa ca să distrugă libertatea religioasă. Puterea antihristă, pe care au respins-o protestatarii din Speier, lucrează cu o putere nouă, căutând să recâștige supremația pierdută. Același atașament neclintit față de Cuvântul lui Dumnezeu, ca cel manifestat în crizele Reformațiunii, este singura nădejde pentru reforma din zilele noastre.” — (The Great Controversy, 203-205.)GA 124.2