În realitate, legea duminicală este chipul fiarei

“Noi ne apropiem cu pași repezi de această perioadă. Când bisericile protestante se vor uni cu puterea civilă în susținerea unei religii false, din cauza căreia strămoșii lor au îndurat persecuții crude, atunci sabatul papal va fi impus prin unirea autorității bisericii și a statului. Va fi o apostazie națională ce se va sfârși printr-o ruină națională.” — (The Signs of the Times, 8 noiembrie, 1899.)GA 79.3

“Istoria se va repeta. Religia falsă va fi înălțată. Prima zi a săptămânii, o zi obișnuită de lucru, neavând nimic sfânt, va fi preamărită așa cum a fost chipul în Babilon. Tuturor națiunilor, limbilor și popoarelor li se va porunci să se închine acestui sabat fals. Acesta este planul Satanei de a face fără valoare ziua instituită de Dumnezeu și dată lumii ca o amintire a creațiunii.” — (The Signs of the Times, 6 mai, 1877.)GA 79.4

“Romaniștii declară că: ‘Păzirea duminicii de către protestanți este un omagiu pe care ei îl aduc fără voia lor autorității Bisericii Catolice’ — Mgr. Segur, Plain Talk About The Protestantism of Today, pag. 213. Impunerea păzirii duminicii din partea bisericilor protestante este o impunere a închinării la papalitate, la fiară. Aceia care, înțelegând cerințele poruncii a patra, aleg să păzească sabatul cel fals în locul celui adevărat, aduc prin aceasta închinare acelei puteri prin care a fost poruncită. Însă chiar prin actul impunerii unei datorii religioase de către puterea civilă, bisericile vor face un chip fiarei; de aceea impunerea păzirii duminicii în Statele Unite va fi o impunere a închinării la fiară și la chipul ei.” — (The Great Controversy, 448-449.)GA 79.5

“Când statul va impune decretul și va susține instituțiile bisericii, atunci America protestantă va forma un chip papalității. Atunci Biserica adevărată va fi asaltată de persecuție așa cum a fost poporul lui Dumnezeu în timpurile antice. Aproape orice secol ne oferă exemple a ceea ce pot să facă inimile omenești conduse de furie și răutate sub pretextul unui serviciu adus lui Dumnezeu, sub protecția bisericii și statului. Bisericile protestante care au pășit pe urmele Romei, prin a forma alianțe cu puterile seculare, au manifestat o dorință similară de a restrânge libertatea de conștiință. Cât de mulți lucrători nonconformiști au suferit sub puterea Bisericii Anglicane! Persecuția urmează întotdeauna unei restrângeri a libertății religioase din partea guvernărilor civile.” — (The Signs of the Times, 8 noiembrie, 1899.)GA 80.1