Una dintre principalele cauze ale Revoluției Franceze a fost că biserica cerea taxe oamenilor

“În multe provincii, proprietățile erau ale nobilimii iar clasele muncitoare lucrau pământul în arendă; acestea erau la discreția stăpânilor lor și erau obligate să se supună pretențiilor lor exagerate. Povara susținerii atât a statului cât și a bisericii cădea asupra claselor mijlocii și de jos, care erau mereu taxate de către autoritățile civile și de către cler. ‘Bunul plac al nobililor era considerat ca lege supremă; fermierii și țăranii puteau muri de foame, căci asupritorilor nu le păsa de acest lucru.... Poporul era silit, ca la orice mișcare, să țină seama de interesul exclusiv al stăpânilor....’ Dar deznodământul tuturor acestora a fost cu totul deosebit de ceea ce plănuise Roma. În loc să țină masele în supunere oarbă față de dogmele ei, lucrarea ei a avut ca efect transformarea lor în necredincioși și revoluționari. Ei au disprețuit romanismul precum și amestecul clerului în treburile laicilor. Considerau clerul părtaș la apăsarea lor. Singurul dumnezeu pe care-l recunoscuseră era zeul Romei, iar învățătura ei era singura lor religie. Ei priveau lăcomia și cruzimea ei ca rodul natural al Bibliei și, ca atare, nu doreau să aibă parte de ea.” — (The Great Controversy, 279-281.)GA 117.2