Capitolul 21 — Biserica și statul

O biserică care acceptă subzistență de la stat este căzută din har

“Când oamenii tolerează acest spirit de acuzare, ei nu sunt satisfăcuți să arate doar ceea ce presupun a fi un defect în fratele lor. Dacă îngăduința înseamnă eșecul de a-l determina să facă ceea ce ei cred că ar trebui făcut, vor recurge la constrângere. Atât cât va sta în puterea lor, ei vor forța oamenii să se supună ideilor lor despre dreptate. Aceasta este ceea ce au făcut evreii în zilele lui Hristos și ceea ce Biserica a făcut de atunci încoace ori de câte ori a părăsit harul lui Isus. Lipsită de puterea dragostei, ea a întins mâna către brațul puternic al statului pentru a impune dogmele ei și a executa hotărârile ei. Aici este secretul tuturor legilor religioase care au fost legiferate vreodată și al persecuțiilor, din zilele lui Abel până în vremurile noastre.GA 114.1

Hristos nu forțează, ci atrage oamenii la El. Singura constrângere pe care o folosește este constrângerea dragostei. Când Biserica începe să caute suportul puterii civile, este evident că este lipsită de puterea lui Hristos,constrângerea dragostei divine.” — (Thoughts from the Mount of Blessing, 126-127.)GA 114.2